Clemență
Un geamăt prelung, despică azi cerul,
Planeta invocă Iubirea negată,
În cumpănă șade-ncruntat Creatorul,
Și cugetă adânc, de mai e meritată...
În palma-i divină o ține ascunsă
Ca răul din lume să nu o atingă,
Cu milă privește către mâna întinsă,
A pruncilor singuri, cu soartă nătângă.
Suspinul lor tragic îi cerșește
clemența,
Dezmiardă sclipirea, ce-i arde mânia,
Decide cu trudă de-i grea penitența,
A celor ce-n veci răstignesc pe Mesia.
Ne iartă Măritul și palma-și deschide,
Iubirea se înalță din nou slobozită,
Cu suflul său stinge intenții perfide,
Planeta respiră și plânge smerită
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu