joi, 17 februarie 2022

Poesis - Silvia GIURGIU

 


Clemență

Un geamăt prelung, despică azi cerul,

Planeta invocă Iubirea negată,

În cumpănă șade-ncruntat Creatorul,

Și cugetă adânc, de mai e meritată...

În palma-i divină o ține ascunsă

Ca răul din lume să nu o atingă,

Cu milă privește către mâna întinsă,

A pruncilor singuri, cu soartă nătângă.

Suspinul lor tragic îi cerșește clemența,

Dezmiardă sclipirea, ce-i arde mânia,

Decide cu trudă de-i grea penitența,

A celor ce-n veci răstignesc pe Mesia.

Ne iartă Măritul și palma-și deschide,

Iubirea se înalță din nou slobozită,

Cu suflul său stinge intenții perfide,

Planeta respiră și plânge smerită

 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu