Sunt un om care recunoaște când greșește. Inteligența ține și de factori subiectivi, este discontinuă. Toți avem zile mai proaste, în care te poți mira ulterior de ce tâmpenie ai zis sau ai făcut. Dacă s-a întâmplat să fie și o prostie făcută în public, nu am putut niciodată să mistific realitatea neconvenabilă.
Nu sunt infailibil, greșesc. Dar nu calc în străchini, adică nu duc greșeala la ultimele consecințe, cu riscul de a „dărâma lumea” doar ca să arăt că am avut neapărat dreptate. Dictonul latin „Fiat justitia, pereat mundus” (Facă-se dreptate, de-ar fi să piară lumea) este legat de ideea de principii, de valori perene, nu de capriciile cuiva care vrea să aibă dreptate cu orice preț.
Am făcut acest scurt preambul ca să-mi exprim stupoarea și dezgustul de a fi fost numit „diversionist” de George Simion, într-o intervenție video în direct de ieri.
Contextul îl cunoașteți: am avut o postare critică la adresa unei anunțate simbioze politice dintre PMP și AUR. Ideea că George s-a oferit, într-o intervenție care a ajuns pe YouTube, să ofere 14 deputați acestui cadavru politic născut din frustrarea turnătorului la Securitate Băsescu, m-a oripilat. Am spus sincer ce cred, așa cum o fac permanent.
De altfel, intervenția la acea ședință din PMP s-a demonstrat a fi fost una care mai rău a tulburat, decât să fi slujit vreunui calcul politic: a fost prost primită și în AUR, de la parlamentari și senatori, până la co-președintele partidului, iar C. Diaconescu a pierdut conducerea PMP în favoarea contracandidatului său.
Ca și în cazul Călin Georgescu, a fost o hotărâre pripită. Dat fiind impactul posibil al acestor decizii, cred că faptul că George s-a delimitat de acestea a fost o măsură realistă și corectă în context și o dovadă a recunoașterii unor erori care ar fi șubrezit o construcție politică pe zona conservatoare, nu numai propriul partid, al cărui activ și-ar fi pierdut încrederea în leadership.
Bun atunci, dar dacă măsurile de damage control au fost luate, inclusiv la presiunea propriului activ, acuza că aș fi „diversionist” este insultătoare. Cu atât mai mult cu cât am avut intervenții nete pro-AUR în ultimul an, în care am sprijinit public demersurile de apărare a drepturilor și libertăților cetățenești sau am luat poziție atunci când politicile AUR au fost puse la stâlpul infamiei de oamenii Sistemului. Înțeleg că sunt bun, dar nu care cumva să zic ceva care să atingă corola Liderului, ale cărui decizii sunt aprioric bune.
Eu am trăit pe pielea mea – George Simion era mic pe atunci și nu-și aduce sigur aminte – măsurile luate de un lider omniscient. Am trăit inclusiv în „cultul personalității” creat de țuțării Marelui Cârmaci. Nu pot să achiesez la o astfel de viziune, pe care o resping visceral. Am trăit 25 de ani în ea, nu o doresc reanimată sub nicio formă.
Cât despre celelalte alegații legate relația mea cu AUR, prefer să nu deschid discuția în public, tocmai ca să nu introduc alte ispite peste cele existente.
Spun doar atât: George, sunt prea trecut prin viață ca să fiu viclenit cu mărgele de sticlă puse în recipiente opace, de alba-neagra.
Nu stau pe baricade din 21 Decembrie 1989 ca să fiu considerat „diversionist” când arăt că lucrurile o iau razna.
Nu aștept să mi se mulțumească, dar nici nu accept ca să fiu insultat când mă bazez pe DOVEZI PUBLICE atunci când arăt că sunt decizii care pot afecta viitorul conservatorismului românesc. Pentru că speranțele ratate în acest moment pot avea efecte devastatoare pentru toți românii.
Iar energia și entuziasmul nu asigură buna chibzuință și cumpănirea deciziilor care pot avea impact asupra întregii societăți românești, nu mai vorbesc de plăsmuirile care au consistența spumei valurilor sparte pe malul mării.
Niciodată, mai ales în acest context antihristic, nu se poate construi ceva serios pe fundamente mâloase și ambiguități fățarnice. Au încercat mai mulți asta în ultimele decenii și au sfârșit lamentabil.
Cu Dumnezeu înainte!
Iulian Capsali
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu