duminică, 20 februarie 2022

Moment liric Gelu DRAGOŞ

 


Floare de colţ

 

Pe atunci trupul meu

Era acoperit de stânci colţuroase

Şi îmi doream nespus să fiu

Acoperit de flori de colţ

Să am în suflet una...

Zadarnic, într-un fel.

 

Într-ascuns aş fi dorit

Să culeg una şi pentru tine

Să ţi-o ofer cavalereşte

Precum ţi-aş fi dăruit

Cea mai îndepărtată stea

din Galaxia Domnului

 

Acesta a fost cel mai real vis

Al meu din anul acesta.

A doua zi am mers la plimbare

Prin roua rece a dimineţii

Şi am devenit o... floare de colţ!


Pregătire pentru Marea Traversare

 

înainte de Plecare

am încercat să-mi alin gândul

apoi văzul şi mirosul

din vremuri pandemice

pentru a nu mă pierde

printre poalele brazilor de sărbători

 

 mi-am propus să mărşăluiesc

doar prin întuneric

urmând fluturii de noapte şi liliecii

singurii care aveau trecere liberă

nevaccinaţi fiind –

peste Poienile muntelui Carmel

 

 fără odihnă aşadar

înainte şi doar înainte

marginile clipelor trecute

mă îndeamnă să păşesc

continuu

să-mi demonstrez că sunt viu...


Înspre vârful muntelui

 

înspre vârful muntelui

fuioare vineţii de negură deasă

acopereau brazii

de la brâu în sus

 

cu paşi des-mărunţi

mă căzneam să ajung la izvor

înainte de căderea întunericului

 

nu-mi era sete deloc

şi nici căprioarelor

care nădăjduiam

să mă întâmpine acolo

 

liniştite şi cuminţi

precum pruncii alăptaţi la sân

pe înserate

într-o asemenea împrejurare

sigur

ajungi acasă şi pe vreme grea


Dealul Peşterilor

 

în copilărie făceam eforturi

să-mi  pot imagina o vulpe

anume cam ce dimensiuni ar avea

o şireată

 

asta pentru că în Dealul Tulghieşului

din capătul satului Lucăceşti

existau o mulţime de vizuini

pe care le ocoleam de frică

 

după mai mulţi ani

am aflat că acele scobituri

erau guri de mină

în care au trudit pitici

 

după dispariţia acestora

adânciturile din deal

s-au numit peşteri

 

iar eu adormeam liniştit

că satul meu avea mai multe

peşteri

decât un continent de ţări

laolaltă


Zidul

dintr-un cuvânt în altul

îmi potolesc setea de tine

dintr-un sărut la altul

ne potolim setea dintre noi

iar atunci când nu mai am cuvinte

le desenez pe pietre cubice

să sparg zidul dintre noi...


Desculţ

mă întorc dintr-o țară

în care se umblă numai

                         desculț

pentru a nu stânjeni

dansul greierilor

dimineața pe răcoare;

doar astfel îți vei

împlini și tu

somnul cu vise în

                   culori

așa cum numai

             pictorii

visează adesea

 în anumite nopți

și rar, rar de tot

 muritorii...

      

 Iubire

singură

deznădejdea doar îmi era

vecină

motiv de a pleca de-acasă

cât mai departe

 

dacă mă mai iubeşti

câtuşi de cât

ia-mi urma prin nămeţii

groşi până spre Cer

 

te voi pândi uneori

să mă încredinţez

dacă mărşăluieşti

vitejeşte

pe cărările nebănuite

 

într-o zi cu miresme

te vei convinge

că pe întinderea

câmpiei

sunt doar eu

lup singuratic.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu