Lumea se pregăteşte de ieşirea din pandemie. Ce se va schimba, cum se va schimba, rămâne de văzut. În orice caz după modul în care fiecare guvern a înţeles să ia fie măsuri restrictive, fie măsuri de relaxare, s-ar părea că şi după terminarea crizei pandemice, fiecare ţară îşi va urma drumul propriu. Uniunea Europeană nu a acţionat în mod unitar.
Nu a respectat niciuna din cele trei principii, egalitate, fraternitate, libertate. Egalitatea şi fraternitatea nu s-au văzut deloc, iar libertatea prin proteste haotice a devenit un scop în sine. Dacă nici în condiţii speciale nu s-a acţionat unitar ne putem imagina că după pandemie va urma o cursă sălbatică pentru resurse.
În plină pandemie, pe marginea planurilor naţionale de redresare şi rezilienţă s-a dus o luptă acerbă între ţări. Urmărind respectarea criteriului suprem, statul de drept, două ţări, Ungaria şi Polonia, riscă să rămână fără fonduri. Amândouă s-au remarcat printr-o atitudine refractară faţă de multe recomandări ale Comisiei Europene. Guvernul de la Budapesta şi Varşovia şi-a clamat suveranitatea.
Polonia, una dintre cele mai mari ţări din UE, şi-a măsurat puterile cu ţările puternice, iar premierul Viktor Orban s-a impus ca o voce aparte, Ungaria luând măsuri despre care în România abia s-a vorbit.
Acum se pare că a venit vremea scadenţei. Ungaria şi Polonia riscă să nu primească fondurile PNRR. Motivul: nu respectă statul de drept.
Ne putem imagina că dacă PSD ar fi rămas la guvernare cu un preşedinte ca Liviu Dragnea şi România se putea afla în aceeaşi situaţie. Suveranitatea nu se împacă bine cu politicile UE.
Urmare a deciziei Comisiei Europene, premierul Orban nu exclude posibilitatea ca Ungaria să iasă din UE. Fiind în campanie electorală declaraţia trebuie luată ca atare. Totuşi, sondajele arată o sensibilă egalitate între FIDESZ şi cele şase partide de opoziţie care au decis să candideze ca un bloc politic.
Dar fiecare ţară doarme aşa cum îşi aşterne. Dincolo de lupta electorală o ieşire a Ungariei din UE este de neimaginat. Rămâne de văzut dacă, prin contagiune, nu va apare şi în România un curent anti-UE.
După cum se prezintă partidele, singura forţă politică dispusă să intre într-un iureş suveranist este AUR. Neclarificat doctrinar, cu puseuri naţionaliste, dornic de afirmare prin orice mijloace populiste, AUR poate crea surprize majore de reorientare a publicului într-o Europă a inegalităţilor.
În mod paradoxal, este posibil ca situaţia din Ucraina să dea un semnal de unitate la nivelul UE. Flancul estic NATO obligă Polonia, România şi Ungaria să facă zid împotriva practicilor Rusiei.
Ca şi când nu ar fi fost îndeajuns criza de pandemie care a cuprins întreaga planetă, criza energiei aduce după sine o criză alimentară cum nu s-a văzut de la mijlocul secolului 20.
La fel ca lipsa de egalitate şi fraternitate din pandemie în cazul unei crize alimentare fiecare ţară va fi obligată să se descurce singură.
După cum se prezintă situaţia actuală, populaţia din România are toate motivele să fie din ce în ce mai îngrijorată.
Dacă preţul alimentelor se va tripla, viitorul nu poate fi decât mai negru ca niciodată. Face ceva guvernul să preîntâmpine efectele crizei? Despre măsuri deocamdată doar se vorbeşte. Dar vine vremea scadenţei. Premierul Ciucă, împins de partidele din coaliţie, va fi obligat să ia măsuri sau va fi demis.
Autor: Dumitru
Păcuraru
Sursa: Informaţia
zilei Maramureş
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu