A dispărut eroismul stradal?

                                                                                               de Dumitru Păcuraru

De ce scumpirile nu scot lumea în stradă? Este ciudat cum aproape întotdeauna vina pentru o anumită stare de lucruri negative o poartă un singur om.

În timpul protestelor din august 2018 s-a strigat un singur nume “Jos Dragnea”. Toată furia s-a concentrat asupra unei singure figuri şi asupra partidului pe care îl conducea. Au participat la proteste peste o sută de mii de persoane, în centrul atenţiei fiind românii din diaspora. Motivul nu era unul foarte evident, cum ar fi scumpirea benzinei, a gazului sau a curentului electric. Motivul era unul „civic”: oprirea PSD-ului de a pune mâna pe Justiţie pentru ca apoi să-l scape pe Liviu Dragnea de puşcărie.

Ce vremuri romantice! Oamenii nu erau preocupaţi de creşterea preţurilor, de criza energetică, de raţionalizarea curentului electric la gaze şi curent electric. Împinşi la luptă de un spirit justiţiar, problema protestatarilor era de ordin etic, moral, civic.

Datorită violenţei cu care forţele de ordine au reprimat protestatarii, ziua de 10 august 2018 a intrat în istorie. În anul 2019 s-a marcat evenimentul prin prezenţa în Piaţa Victoriei a circa 20 000 de persoane care au scandat “PSD, ciuma roşie!” şi evident “Hoţii, hoţii!”.

Ca la protestele din 2018, şi în 2019 în centrul atenţiei a fost diaspora. Partidul care s-a ales cu cireaşa de pe tort a fost USR. A mai ciupit puţin şi PNL, dar #reziştii au fost eroii acelor zile a luptelor de stradă.

Anii următori, aceeaşi zi a ieşit din istorie. În anul 2021 doar o mână de nostalgici au mai fluturat ceva steaguri, dar fără niciun efect. Anii au trecut, a venit pandemia, mânaţi de alte idealuri, alţi luptători în frunte cu Diana :oşoacă şi Gheorghe Simion au ieşit în stradă. Se născuse o nouă stea politică, poleită cu aur fals, cu idealuri false.

Formaţiune politică apărută ca din spuma mării, AUR, pe care nimeni nu dădea doi bani, obţinuse la alegerile din 2020 un scor care a uimit pe toată lumea. Zece la sută din alegători au pus ştampila pe un partid fără program, fără lideri, pe un pseudo-partid anti-sistem.

Trecând în fuga calului peste acele vremuri de eroism stradal, (de pe urma căreia a beneficiat USR), cu sau fără protestele din 10 august 2018 Justiţia şi-a văzut de drumul ei.

Câţiva ani mai târziu, restricţiile impuse de guverne din cauza pandemiei s-ar fi ridicat şi dacă nu era niciun protest, dar o categorie socială consistentă a avut posibilitatea să-şi manifeste nemulţumirile faţă de guverne, de sistemul politic mondial în sine.

Pandemia a alimentat partidele anti-sistem care păreau că vor do-mina scena politică internaţională. Nu s-a întâmplat acest lucru. Poate din cauza războiului izbucnit la graniţele lumii democratice?

A venit războiul din Ucraina, dar iată că împotriva Rusiei, a lui Putin, nu se ridică zeci de mii, sute de mii, milioane de protestatari.

Rămase singure în faţa agresiunii, guvernele au scos armele de foc. Protestele s-au oficializat, sunt doar la nivelul conducătorilor. În centrul protestelor nu sunt milioane de persoane, ci sunt doar organismele mi-litare, NATO, parlamentele, ONU, Consiliul European etc. etc. Populaţia nu participă afectiv la acţiuni anti-război.

Sunt ameninţări cu atacuri nucleare: nu ies în stradă sutele de milioane de oameni care vor muri dacă se apasă butoanele nucleare. S-a anunţat recent că aproximativ cinci miliarde din populaţia globului va disp[rea dacă se apelează la arme nucleare. Populaţia nu se mişcă, nu reacţionează.

Au ieşit pe străzi zeci, sute de mii de protestatari împotriva restricţiilor din timpul Covidului. A venit criza energetică, au explodat preţurile, dar reacţiile civice sunt palide.

Sub ameninţarea crizei alimentare au ieşit la rampă oficiali ai UE care au arătat că se pot mânca viermi şi insecte care conţin mai mulţi carbohidraţi decât alimentele tradiţionale, carne, legume, fructe. Anunţul nu a declanşat o reacţie în masă.

Ce au învăţat guvernele în aceste luni de război? După câteva luni de război, după criza artificial creată prin sancţiunile luate împotriva unei Rusii războinice, dar care deţine rezervele de petrol şi gaze care au asigurat prosperitatea în Germania, Italia, Franţa etc. guvernele au constatat că populaţia stă cuminte când le micşorezi nivelul de trai, dar se revoltă când le iei bruma de libertate şi aparenţa de dreptate.