În 29 august, creştinii îl sărbătoresc pe Sfântul Ioan, predicator şi botezător pe malurile râului Iordan, înainte-mergătorul, vestitorul şi botezătorul lui Iisus. În calendarul ortodox şi cel greco-catolic este Ziua Tăierii capului Sfântului Ioan Botezătorul, ultima mare sărbătoare din anul bisericesc, iar în calendarul romano-catolic sărbătoarea e numită Martiriul Sfântului Ioan Botezătorul
Biserica creştină îl cinsteşte pe Ioan Botezătorul
ca pe cel mai mare dintre sfinţi, după Fecioara Maria. În calendarul creştin îi
sunt închinate şase sărbători pe an:
Zămislirea lui – 23 septembrie, Naşterea – 24 iunie,
Soborul lui – 7 ianuarie, Tăierea Capului – 29 august, Prima şi A doua aflare a
capului – 24 februarie şi A treia aflare a capului – 25 mai.
Sfântul simbolizează puritate, întoarcerea la
pioşenie, curăţenie spirituală şi divinitate. Principala sa acţiune, botezul,
este etapa purificatoare şi de trecere la Creştinism si este împlinită
pruncilor atât de Biserica Catolică, cât şi de cea Ortodoxă.
Ioan este un nume iudaic, Iohanan fiind o
prescurtare din Iehohanan, şi înseamnă „Dumnezeu s-a milostivit”. Peste
2.000.000 de români poartă numele de Ion, Ioan, Ioana sau Ionel, Nelu, Ionică,
Nica, Ionuţ, Onut, Ionela, Nela, Ionică sau Oana, alcătuind cea mai bogată
familie onomastică din România.
Viaţa
Sfântului Ioan Botezătorul
Evanghelia după Luca spune că, în zilele lui Irod
Antipa, împăratul Iudeii, un înger îl anunţă pe Zaharia, preot pentru tămâiere
în Templul Domnului, că rugăciunea sa a fost ascultată şi şoţia lui Elisabeta,
descendentă a seminţiei lui Aaron şi ca şi el înaintată în vârstă, va naşte un
copil al cărui nume trebuia să fie Ioan.
Ioan s-a născut, în cetatea Orini, cu şase luni
înaintea lui Iisus, a crescut şi s-a întărit în duh, după cum mai spune
Evanghelia lui Luca, şi a plecat în deşerul Iudeii unde a dus o viaţă aspră,
până când a primit porunca să înceapă să predice.
El îi îndemna pe oameni să se pocăiască:
,,Pocăiți-vă, căci Împărăția cerurilor este aproape”, iar aceştia,
mărturisindu-şi păcatele, erau botezați de el în râul Iordan. Ioan Botezătorul
venise să dea poporului cunoştința mântuirii, să-l pregătească pentru venirea
lui Hristos şi să-l descopere lumii ca pe Mesia şi Fiul lui Dumnezeu.
Evanghelistul Matei arată cum Ioan îi mustră şi îi
avertizează pe farisei şi pe saduchei (membri ai unor foste secte religioase
evreieşti) că pocăinţa lor trebuie să fie sinceră când vin să primească botezul
lui.
Predicile sale erau încheiate prin botezul celor
care îşi doreau să meargă pe calea Sfântă, el însuşi spunând: ”Eu vă botez cu
apă spre pocăinţă, Mesia vă botează cu Duh Sfânt şi cu foc, spre mântuire”.
Evangheliile spun cum Ioan Botezătorul l-a botezat şi
pe Iisus, cum Duhul Sfânt s-a pogorât ca un porumbel asupra lui Iisus şi Ioan
Botezătorul l-a recunoascut pe fiul Domnului ca fiind mielul lui Dumnezeu venit
să ridice păcatul lumii.
Ioan era milos, îndemna norodul să facă pomeni de
haine şi mâncare, şi cinstit – spunea vameșilor să nu ceară nimic peste ceea ce
le-a fost poruncit şi să nu învinuiască pe nimeni pe nedrept. Ioan era auster,
refuza pâinea şi băutura, se hrănea cu lăcuste şi miere sălbatică şi purta
îmbrăcăminte aspră din păr de cămilă.
Şi Iisus începuse să boteze, ca şi Ioan care spunea
că el, ca pământean, trebuie să se micşoreze în timp ce Iisus, care vine din
cer, trebuie să crească, şi că cel care crede în Fiul va avea viață veşnică.
Mântuitorul Însuşi l-a cinstit pe Sfântul Ioan
vorbind despre el ca de un adevărat prooroc şi zicând că ”dintre cei născuţi
din femeie, nu s-a sculat unul mai mare decât Ioan Botezătorul”.
Ioan îl critica mult pe Irod Antipa, fiul regelui
Irod cel Mare,pe care îl învinuiește că trăiește într-un păcat grav luând de
soție pe Irodiada, soţia lui Filip, fratele său, aflat încă în viață, şi de
asemenea şi pentru toate relele pe care le făcuse.
Irod l-a întemniţat pe Ioan în beciurile palatului
său şi ar fi vrut să-l omoare, dar se temea dse norod care îl privea pe Ioan ca
pe un prooroc şi un bărbat drept şi sfânt, după cum spune evanghelistul Marcu.
Irodiada, care îl duşmănea pe Ioan din cauza
vorbelor sale prin care osândea concubinajul lor, îi cerea neîncetat regelui
să-l ucidă. După praznicul dat în ziua naşterii lui Irod, la care a dansat şi
Salomeea, fiica Irodiadei din prima căsătorie, regelui i-a plăcut atît de mult
dansul încât a promis să îi îndeplinească orice dorinţă. Fiind îndemnată de
Irodiada, fata a cerut în dar pe tipsie capul marelui prooroc Ioan Botezătorul,
care astfel s-a mutat la cer.
După moarte, una dintre ipoteze spune că trupul său
ar fi fost dus de susţinătorii lui şi îngropat în Sevastia, din Cisiordania de
azi.
O altă ipoteză spune că împăratul roman anticrestin
Julianus Apostata (360-363) ar fi ars rămăşiţele lui Ioan Botezătorul,
împrăştiindu-i cenuşa.
Capul ar fi fost salvat şi dus la Alexandria, în
Egipt, la Constantinopol şi apoi în provincia Poitou din Franţa de către regele
Pippin III (715-768). Din trup ar mai fi rămas nearse numai un braţ şi un
deget.
O părticică din moaştele Sfântului Ioan Botezătorul
se află spre închinare şi la Biserica cu hramul „Naşterea Maicii Domnului” de
pe Calea Dorobanţilor din Bucureşti.
Obiceiuri
şi tradiţii de Sântion de toamnă
În calendarul popular, Ziua Tăierii capului
Sfântului Ioan Botezatorul este numită Sântion de toamnă. În această zi ni se
cere să postim, ca să ne asemănăm cu viaţa înfrânată a lui Ioan, iar pe de altă
parte, ca să nu ne asemănăm cu Irod care a cerut ca Salomeea să-i danseze şi drept
rasplată i-a oferit capul Sfântului Ioan Botezatorul.
În ziua de 29 august, există credinţa în popor că nu
trebuie să se folosească cuţitul, totul se rupe cu mâna.
În popor se vorbeşte şi despre începerea unui post,
numit „de la cruce până la cruce”, care ţine până pe 14 septembrie, de
Înălţarea Sfintei Cruci, neconsemnat în calendarul creştin şi are rolul de a-i
curăţi pe cei care au săvârşit omoruri sau alte păcate grave.
Tot în popor este întâlnită şi interdicţia de a tăia
şi măncă fructe şi legume de formă rotundă.
Sursa:NapocaNews
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu