Trecerea timpului

 

Un semafor gingaș pășea liniștit pe trecerea vărgată a timpului. Se ducea la un notar ieftin să-și depună testamentul.

Mașinile se opresc de gâtul stâncilor sau de capete de poduri nesimțite pentru prioritate absolută, dar și să-și bea cafeaua de iarnă.

Plâng norii, îngerii încă mai dorm și semaforul bătrân în două cârje sinusoidale, a ajuns abia la jumătatea trecerii timpului.

Vremea toarnă pași în iarba blândă ce-și ascute dinții pentru dușmanul de-o viață, coasa.

Până ce noaptea se-mbrățișează cu liniștea, semaforul merge liniștit pe zebra timpului afurisit și nervos.

Grea este și bătrânețea asta agățată de semafor care-nflorește-n lăcuste și greieri, speranța omenirii...

 

Puiu RĂDUCAN

26.08.2022 – Băile Olănești