”Cap de vită” față în față cu educațiunea

 

„Cap de vită” este denumirea pe care a primit-o un fost coleg de-al meu de la scoala gimnaziala de la profesoara de istorie. Bietul de el mereu cand era provocat la raspuns, avea o privire boureasca care genera rasul si amuzamentul tuturor. Era codasul clasei, iar profesoara mereu il dojenea, spunandu-i ca este pierdut definitiv pentru societate. Il apostrofa profetic ca doar un cutremur o sa-i schimbe viata si implicit viitorul. Si intr-adevar „cutremurul” s-a produs nu peste mult timp…in decembrie 1989.

In momentul de fata la cum se prezinta Romania se impune o intrebare. Ne aflam oare intr-o situatie in care putem vorbi de o Romanie pierduta ( ca si fostul meu coleg ) sub aspect economic, social si mai ales al independentei securitatii nationale? Singura speranta este daca ne uitam in istoria noastra, la ceea ce ne-au invatat stramosii, eroii si martirii nostri, si anume ca nimic nu este pierdut niciodata. Mai ales ca ei au aparat o „lege sfanta” si ne-au invatat sa nu stam in genunchi niciodata in fata nimanui….sa ne aparam demnitatea fiintei umane ca valoare suprema a poporului roman. Trei elemente trebuie sa le avem mereu ca reper…neamul, pamantul si legea.

Azi mai mult ca niciodata este vital sa ne recapatam demnitatea umana. Fundamental este sa ne raportam la istorie, cea adevarata bineinteles. Problemele politice si economice de azi deriva din problemele sociale, din atitudinea pe care o avem ca popor, ca si natiune. Este impetuos necesara reprofesionalizarea Romaniei – extrem de importanta in acest moment. Pentru ca atata timp cat statul roman nu a mai investit si nu investeste in educatie si practic o neglijeaza total, poti sa distrugi o intreaga natie. Si asta s-a intamplat de 32 de ani, adica noi practic ne-am naruit total baza educationala a generatiilor prezente si viitoare. Pentru ca scoala este o baza fundamentala, iar noi daca nu am investit in educatie, bineinteles ca nu avem ce sa culegem in economie.

Pe primul plan al renasterii noastre este educatia. Ea este pilonul principal care raporteaza societatea in viitorul ei. De aici porneste totul. Fara educatie nu putem vorbi de sanatate, de un mediu sanatos, de o economie capabila, de o securitate nationala si de o exprimare pe plan extern a Romaniei in concordanta cu obiectivele pe care statul ar trebui sa le aiba – iar primul ar trebui sa fie suveranitatea! In momentul in care ai grija sa-ti promovezi talentele – copiii, sa le dai libertatea de a gandi, de a-si dezvolta genialitatea, atunci putem vorbi intr-adevar de o tara libera si bogata. Noi azi din pacate ca si tara am ajuns la stadiul de analfabetizare de dinainte de cel de-al doilea razboi mondial. Nu este de mirare ca avem politicieni, parlamentari, conducatori de o mediocritate absoluta, care guverneaza peste o tara fara reguli, unde fiecare isi face regula lui. Si asta se vede mai ales in acest domeniu al educatiei care este efectiv sters.

Noi pentru a renaste ca neam si ca tara avem nevoie de oameni de o foarte buna calitate intelectuala si morala, foarte bine pregatiti. Boala societatii romanesti spunea Iorga este lipsa de caractere, care se vede concret si astazi. Noi avem nevoie de conducatori crestini care sa-si iubeasca foarte mult tara si sa se inconjoare de oameni foarte bine pregatiti. Atata timp cat sunt adusi pe functii de conducere si raspundere oameni care raspund la intrebarea…pe cine stiu si nu ce stiu, evident ca lucrurile nu pot decat sa intre in derapaj si sa se prabuseasca efectiv. Adica situatia in care suntem azi.

Un mare patriot si martir al natiunii romane asasinat mișeleste în interbelic…nu-i pot da aici numele pentru ca in Romania „libera si democrata” de azi, martirii si eroii neamului sunt in continuare interzisi si cenzurati de autoritati…dar pentru cunoscatori îi voi spune „Dan Capitan de plai”, afirma ca noi pentru o buna conducere si guvernare nu de programe avem nevoie, ci de oameni. Oameni în adevaratul înteles de OM ! De asemenea dl profesor Raul Volcinschi ne spunea urmatoarele cu privire la clasa politica…” mai daca ai un politician – un conducator cu o inteligenta de nota 10, dar cu un caracter de nota 3 sau 4 si aduni iti da maxim 14. Acest 14 impartit la 2 obtii ca si rezultat final nota 7, care este nota unui mediocru. Cu niste mediocrii nu poti conduce o tara, pentru ca rezultatele vor fi pe masura mediocritatii lor. Iar mediocritatea te coboara, nicidecum nu te ridica, ne te face sa performezi.” Mare dreptate avea domn Profesor ! In aceasta mediocritate sora cu falimentul ne zbatem de 32 de ani.

Iar paradoxul cel mai mare este ca societatea comunista, socialista, Ceausistă ( spuneti cum vreti ) a performat in comparatie cu mascarada in care traim si ne complacem de 3 decenii…in industrie, agricultura, comert, cultura, sport si educatie. Atunci scoala era scoala, atunci istoria, geografia, limba si literatura romana, familia, orientarile sexuale nu erau alternative ca si azi. Nu fac si nici nu doresc sa fac apologia acelor vremuri. Dar eu daca astazi ma consider a fi un patriot român, este pentru ca am avut parte in acea epoca de o familie – mama, tata, bunici, plus educatori si profesori care au fost pregatiti cu inima lor sa ma calauzeasca in viata si sa-mi ofere o educatie sanatoasa ! Si pentru asta le multumesc din inima !

Din pacate in sistemul de învatamant de azi nu se pune accentul pe evaluarea cadrelor didactice, pe nimeni nu intereseaza ce se intampla in Ministerul Educatiei care este de departe incompetent si de ceea ce se intampla de fapt in scoala, de modul in care se iau examenele, de modul in care se trece clasa, de modul in care li se explica notiunile de baza. Rolul școlii este acela de a „umple găleata” cu lucruri absolut inutile de care ei nu au nevoie in viata. Iar o parte din profesori sa-mi fie cu iertare sunt de doua feluri…cu cartea in cap si cu capul in carte. Educatorii de azi ar trebui sa fie constienti ca ei sunt raspunzatori in fata tarii de ce se intampla cu viitorul copiilor.

Poate decaderea Romaniei din ultimii ani are legatura si cu faptul ca Președintele tarii provine tocmai din acest mediu educational, iar al sau proiect „Romania educată” s-a dovedit a fi un fiasco total. Cireasa de pe tort o constituie noul ministru al educatiei, care este tocmai duduia ce s-a ocupat si a coordonat acest proiect esuat precum epava de la Costinesti. Dezvoltarea educationala a Romaniei din ultimele decenii a reusit totusi sa inlocuiasca vechiul „homo comunistus” cu „homo cap de vita”. Un „cap de vita” care si-a pierdut identitatea nationala, cvasi-incult, rupt de credinta si traditii, preocupat de placeri si consum, lipsit de principii morale, dar mereu de paza sub steagul corectitudinii globalismului neomarxit nivelator. Si mereu cu aceeasi privire boureasca pe care o afisa si fostul meu coleg de clasa la ora de istorie. Nici ala si nici astia nu au inteles nimica din istorie !!!

 

Cristian Ardeleanu