TOAMNĂ LUCĂCEANĂ
merele mari şi mici strălucesc în livada de acasă
strugurii copţi îşi aşteaptă demult culegătorii
un cârd de ciori aşteaptă ospăţul din grădină
păzesc ca şi gornicul livada de vis a bunicilor
îmi place desculţ să merg prin iarba rece şi rouă
să caut în livada-mi merele de aur şi crizanteme
la iarnă ne vom hrăni cu mere struguri şi speranţe
să mângâi cu sufletul această toamnă bogată
să vrei să te-mbraci arămiu din zi până-n noapte
în toamna întinsă pe rândurile soldăţeşti de meri
prin aer piele şi ochi te ating iubita mea toamnă
şi vine luna nopţii şi visul, promisa-mplinire
că tu eşti a mea pe veci...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu