Varza de Bruxelles

 

O lăcustă cu forme trigonometrice multilateral dezvoltate, i-ar zice câțiva „uiști”, altoită, sta crăcănată-n crăcana timpului pe-o varză de Bruxelles. Un gândac somptuos, la fel și el, altoit conform cerințelor modernismului occidental din capitalismul sălbatic, cânta la arcuș de vioară.

Gândurile cerului, toate, se-nchină, se-nchină, dar nu pricep nimic din toată varza.

În vară stupidă mireasa omului de zăpadă trecea iarna peste umărul dealului însămânțat cu varză catastrofică de-un Bruxelles nebun foarte. 

Frigul morții încă nu ne-a întors cu fața la perete, dar durdulia lăcustă proaspătă, rafinată și modernă umblă fără chiloți pe spinarea verzei.

Din Bruxelles se toarnă pași pe iarbă blândă (zic ei) nehrănită de lanul de lăcuste frigorifice când bruma-i bătrână.

Cine duce moartea acasă, mai putem întreba?

Pâinea dospită pe brazda luminii de Bruxelles miroase-a gândac de Colorado.

Și ce dacă, se răspunde din Turnul de Fildeș cătrănit?

Mâncați!...  Mâncați!...  Mâncați!...

De trei ori mâncați până ce veți uita gustul cărnii!

NU vă uitați la ce mâncăm noi!

Pe cumpăna toamnelor, din pieptul gândului, ni se dă liniște cu porția.

-Fiți cuminți că bătaia doare!

-Dar care bătaie este mai romantică, duduie U.E?

Bătaia bună sau bătaia rea, că noi nu „pricepe”...

A drecului să fii tu, varză!

 

Puiu Răducan

17102022-B. Olănești