O emoție profundă izvorâtă dintr-un lirism strălucitor
-recenzie-
Evadare din mine, autor Camelia Florescu
Cartea ''Evadare
din mine''publicată la editura Olimpias-2022,purtând semnătura autoarei Camelia
Florescu reprezintă o adevărată surpriză editorială atât prin modul
de concepție și structu-rare al cărții cât și prin conținutul deosebit.
Fiind
colege de redacție la revista Poezii
pentru sufletul meu am citit și am ascultat multe dintre creațiile literare,
muzicale și jurnalistice ale Cameliei Florescu și pot să afirm că a fost
dăruită cu mulți talanți de Dumnezeu. Este o adevărată
artistă în tot ceea ce face, având o capacitate de creație
uimitoare, o personalitate complexă, o artistă a scenei,a cântecului, a
versului, a condeiului, o jurnalistă adevărată, plină de talente, cu
foarte multă intuiție, inspirație și creativitate.
Autoarea
Camelia Florescu nu poate fi încadrată în niciun fel de tipare pentru că
ea reprezintă acel Everest creativ,inedit și magnific mereu la înălțime, mereu
deasupra oricăror așteptări. Din punctul meu de vedere atât ca și
poet/textier cât și ca și artist/interpret, redactor și realizator de
emisiuni, Camelia Florescu reprezintă omul care nu se mulțumește
cu puțin fiind extrem de exigentă cu ea însăși și aplicând
principiul calității și originalității cu absolut tot ce creează,muncind cu ambiție
și sârguință și dăruind tot ce are mai bun!
De
aceea recunosc că mă așteptam ca și această carte a sa, sǎ cuprindă o doză
de surprizǎ, purtând o amprentă de unicitate și originalitate așa cum ne-a
obișnuit, pentru că nici poeta și nici in-terpreta/solista și
nici omul Camelia Florescu, nu e''o fată ca oricare''!
Prima
surpriza pe care o observam la cartea ''Evadare din mine''este
modul unic și original în care a încadrat cuprinsul acestei cărți, în loc de
binecunoscuta prefață și postfață, autoa-rea a ales să utilizeze o metodă
inedită prin scrierea unor texte proprii de autor în loc de introducere și în
loc de încheiere și prin alegerea unor cuvinte simbol ''chei și
lacăte'' pe care le folosește la începutul cărții (în loc de
introducere ) în sintagma ''Multe lacăte, o singură cheie" exprimând astfel ''două
lacăte la ușa sufletului meu care adună,scade,înmulțește,împarte și neobosit
își are propriul său ritm, MUZICA și POEZIA și totuși aceeași singură
cheie care să dea drumul fluturilor mei să zboare, spre
EVADAREA DIN MINE, firească perpetuă, dureros de frumoasă și deplină'' și
la sfârșitul cărții( în loc de concluzie) în sintagma titlului ales în
opoziție cu primul "Multe chei, un singur lacăt'' exprimând de
această dată ''acești uriași artiști''... ''cei
care reprezintă incontestabil cheile ce s-au potrivit atât de frumos în
lacătul creației ascuns în cuibul sufletului meu''
Lacătul
și cheia aceste simboluri pereche pe lângă sensul pe care l-a dat și l-a
explicat autoarea însăși reprezintă uniunea perfectă, mularea ca o mănușă pe o
mână, colaborarea și sincronizarea, potrivirea și îmbinarea, precum ziua
cu noaptea sau precum soarele cu luna, care deși fie-care are o identitate
bine stabilită, de sine stătătoare, totuși nu ar exista una fără cealaltă.
Astfel
cartea ''Evadare din mine'' cuprinde aceste chei și lacăte care
s-au potrivit perfect și care printr-o colaborare armonioasă între textier,compozitor
și interpret, au dus la compoziții de succes fiindu-ne prezentate atât
poeziile cât și partiturile cântecelor compuse pe versurile autoarei care
declară '' am simțit nevoia de validare''
Cartea
în ansamblul ei reprezintă un rotond al creației ajunse la apogeu care se
prezintă frumos înveșmântată în fața cititorului și iubitorului de
frumos. Și după cum spuneam la începutul recenziei mele, cartea Cameliei
Florescu reprezintă o surpriză prin modul de concepție și structurare, iată
ca un alt element surpriză apare în car-te și anume ilustrațiile realizate de
Mihai Cătrună. Pentru a completa tabloul absolut mirific al creației
dusă la perfecțiune,acesta necesită vers, muzică dar și imagini.Superbe și
grăitoare sunt imaginile alese cu grijă să întregească și să pună în
valoare creațiile literare și melodiile înscrise pe partituri.
Lecturând
cartea de la un capăt la altul nu poți să nu observi muzicalitatea
versurilor Cameliei Florescu care are ceva aparte, are acea țesătură care
îmbracă sufletul în haina trăirii, a fericirii, acel ceva care te face să
tresari, acel nimb de simțire care vibrează și care fac versurile să se cânte
singure chiar și fără un acompaniament pentru că deseori am observat că ele se
cer a fi cântate. Versuri scrise de un suflet sensibil, pana creației
sale fiind plină de emoție febrilă pe care o simte și cititorul prin acel
nimb al vibrației de care aminteam.
Cartea ''Evadare
din mine'' reprezintă o carte de vizită a sufletului autoarei,
care oferă cititorului speranță și iubire prin formulări profunde și rafinate
ce ating coarda sensibilă a inimii într-un limbaj universal.
Prin
poeziile sale Camelia Florescu dezvăluie un caracter frumos, bine
conturat și echilibrat, hrana sufletului său fiind iubirea de oameni și de
frumos.Găsim chiar o autodescriere a caracterului său drept, onest și sincer
în versurile: ''Nu din întâmplare/ Sunt cu gura mare/Mă
știu și prietenii și sincer n-am ce să fac/ Nu mă feresc, nu-i musai și
nu vreau să plac/ Nu pot să tac, n-am ce să fac!'' ( Nu pot să
tac)
Mereu
deschisă la nou, este un suflet luminator și pentru cei care îi sunt alături,
căutând mereu să învețe și să afle lucruri noi. Nu este o persoană care să
se complacă, deschisă la nou,o persoană de încredere și de cuvânt, foarte muncitoare,
harnică, ambițioasă,energică și devotată fiecărui proiect pe care dorește
să îl realizeze:''Eu nu cred în vorbe spuse-n vânt/Batem palma, fii om
de cuvânt''...''Orice fac oriunde merg/Las urme ce nu se șterg''...''Știi că nu
tac/Nu mă complac''( Nu pot să tac)
Este
un foarte bun comunicator, e omul pe care ți-l faci ușor prieten fiind o carte
deschisă însă este exigentă pentru că oferă și cere seriozitate celor cu
care colaborează.Mereu în pas cu timpul său, nu lasă nimic nerezolvat și nu
rămâne-n urmă, nu este depășită de timpul său niciodată: ''Lumea mă
știe cum sunt/Iubesc orice amănunt/ Firul în patru despic/Sunt cam
rebelă și zic'' (Stilul ram pam pam pam),''Nu-s o fată ca
oricare , dar se pare c-ar fi un lucru bun/Nu mă supăr niciodată, știu, sunt
ciudată/Dar am un chef ne-bun/Să te prind în joc'' (Nu-s o fată ca
oricare)
Camelia
Florescu este un creator desăvârșit, plină de farmec, un farmec aparte,
o poetă care adună lumina din jur și o revarsă în fluvii peste cei din
jurul său. Valorile sănătoase, sfaturi bune, aprecierea vieții ca pe un dar
sunt prezentate în versurile:'' S-o prețuiești ca pe un dar s-o
cinstești!''(Să cânți mereu), ''E viața ta bună sau rea/ Fii demn
de ea !'' (Tik tac, tic tok, un simplu rock)
Folosind
elemente ale simțurilor tactile, olfactive și auditive, poeta dă un plus de
savoare versului ajutând astfel să se dezlănțuie plenar vibrația simțirii:''prinde-mi
cerul între palme'',''și-mi sărută timid un gând sub tâmplă'',''păru-mi mirosea
a colț de lună'',''țipă frunzele-a iertare'', ''ochi de catifea''
Iubirea
este cântată de poeta Camelia Florescu cu o frumusețe caldă, a omului cu
suflet frumos, cu dragostea omului ce-și oferă inima. ''Să fii izvorul, eu
sunt apa ta,/Tu fii vioara, eu sunt muzica!''(Aș vrea), ''Rupe
clipa în două și îmbracă-mă-n ea/Pune-ți inima ta peste inima mea''(Să
mă-nveți)
Autoarea
mărturisește iubirea sa pentru muzică în versurile:''Fereastra către
lume-muzi-ca/ De ea nu mă dezic, nici n-aș putea/ Răspunsul e la tot ce am
trăit/Secretul meu întreg, mărturisit' '(Așa a fost să fie: muzica!)
Dragostea
pentru părinți este atât de puternică și ea străbate din
superbe șiraguri de versuri atât pentru tatăl plecat la ceruri cât și pentru
mama pe care o adora:'' Mama, prima mea aripă/Lângă tine nu-mi e
frică/Dumnezeu de bună seamă /Te-a croit dintr-o icoană''( Mamă tu îmi ești
icoană), ''În gândul meu vei fi mereu, măicuța mea/Floare de dor, la
piept cu drag te voi păstra'' ( Floare de dor)
''
Pentru orice fată-n lume, primul înger pe pământ/e tăicuțul ce anume o răsfață
c-un descânt'' (Îngerul numit tăicuț), ''Nemărginiți, ochi de părinți/se-nchid
și-aprind/Dorul,ca un șuvoi,/Ne trimite-napoi pe sub ploi/Să le fim adăpost și
eroi"(Ochi de părinți)
Dragostea
pentru copilul ajuns adult este cuprinsă în versurile:''Râd crizanteme
afară, la fel ca-n alte seri/Când alergai prin curte,desculț, nepieptănat/
Zâmbesc în colțul gurii de parc-ar fi fost ieri/Și rostul meu de mamă se stinge
neîmpăcat''(Nu e destulă vreme)
Dragostea
de țară este superb creionată în versuri :''Doar un neam fără putere/Și
o țărișoară ruptă/Și cam grosolan cusută/Pe la graniți, pe la colțuri/Pe
la triste avanposturi''( Testament), ''Să vă spun povestea despre
țara mea/Să-nțelegeți poate că am moștenit/Colț de rai, pământul acesta,
atât de râvnit"(Yodeling from România)
Observam
credința-n Dumnezeu, slava adusă prin colinzi și texte
religioase amintind de nașterea lui Isus, ''epifania'', sfânta noapte de Crăciun
exclamând într-o declarație superbă: ''Sfânt e tatăl,Dumnezeu''(Leru-i
ler, colindul meu)
În
cartea''Evadare din mine'' întâlnim formulări inedite, unice, cu o
cromatică originală ce funcționează asemeni unei ștampile pe cărțile
autoarei, purtând amprenta creației sale absolut încântătoare: '' coaja
orelor'','' fuioare de gânduri'', ''cuțitul cu care semnăm'',''osul nopții'' ,
lacrimi decolorate'',''pâinea plânge sub pluguri'', ''ochiul nopții'',''orele
desculțe'', ''albie de rană'', ''neaua florilor'', ''nopți ruginite'',''trec
gări prin mine'',''cresc pe inimi riduri''.
Camelia
Florescu arde ca o flacără flambantă în formulări solare,luminoase pline
de rafinament și strălucire:''trup de floare'','' mi-am pus iubirea amanet'',
''un rest de șoapte'', ''îmi prind în păr soarele'', ''ora arde'',''ploi de
flori'',
Autoarea
dezleagă misterul fericirii, adăugând că nu e vreun secret și recunoaște că: '' Iubirea-i puterea,ea ne este
averea/ Ea e tot ce avem!(Nu e niciun secret)
Din
versurile Cameliei Florescu răzbat întrebările pe care toți ni le punem pentru
ziua de mâine : ''Oricine-ai fi, unde-ai umbla/Orice cu-loare de păr ai
avea, Azi tu decizi dacă va fi/State și legi peste noi toți/Vor ca să fim niște
roboți/Cu zâmbet fals și cu suspans să dezbine/Oare-i bine? ''( Nu mai este
timp)
Pentru
a amplifica starea de beatitudine în care ne invită, poeta folosește cuvinte aeriale:
vise, cer,cuiburi, aripi, fluturi cu deosebite formulări spațiale ''ale
inimilor stoluri'', ''aripi de ploi'', ''trup de vânt'',''maluri de
vis'',''clipa plină de fluturi'',''trag zăvoarele pe cer'',''colț de rai'', ''
colț de lună''
În
calitate de interpretă/solistă, Camelia Florescu are o voce amplă,
puternică cu o rezo-nanță plăcută, care bucură și încântă auditoriul iar după părerea
mea, noua ei dragoste, romanța, i se potrivește ca o mănușă atât
din punct de vedere muzical cât și din punct de vedere poetic.Cred
că numele său atât de floral este predestinat festiva-lului cu nume de
floare Crizantema de aur.
Nu
poți să nu o admiri pe Camelia Florescu, este plină de talente,are sufletul
plin de iu-bire și de noblețe, are o bucurie, o exuberanță și o
tinerețe a spiritului sensibil, o generozitate și un
magnetism-lipici cu care îi atrage pe ascultători și pe cititori.Ea
dăruiește bunătate, echilibru și lasă o amprentă vie în viețile celor din jurul
ei prin firea ei romantică și prin emoția profundă izvorâtă dintr-un
lirism strălucitor.
Recomand
cititorilor cu toată dragostea cartea ''Evadare din mine'' ca
pe o prețioasă moștenire pentru generațiile viitoare ce vor cânta mulți
ani de acum înainte aceste superbe melodii.
Mihaela CD
Miracolul poeziei
Prima Iubire, Poezia-Aurelia Rînjea
recenzie
Scriitoarea Aurelia Rînjea, poetul
fizician ce ne surprinde de fiecare dată prin intensitatea și
emoția versurilor sale, iată că aflată într-o perioadă
creatoare extrem de prolifică, publică cel de-al 4-a volum de
poezii în 2022, cu titlul PRIMA IUBIRE, POEZIA, într-o ediție
bilingvă: româno-franceză, la aceeași editură LUCVAL&KEN din
Petroșani, România.
În
motto-ul cu care începe această carte, autoarea ne spune cât se poate
de clar în câteva vorbe ceea ce semnifică pentru propria persoană poezia: „Poezia
este copilăria / Și Iubirea lumii”, iar în cuvântul său de autor cu
titlul „Taina scrisului, miracol unic”, ne vorbește din
perspectiva poetului despre ce înseamnă să scrii. Prin
scris, poeta simte că aparține „acestui pământ”, scrisul
definind-o și însoțind-o „cu aura de lumină, în bucurie
și în singurătate, în adâncul ființei mele”, acolo unde îl
găsește pe Dumnezeu. Scrisul este „o mărturie”, „despre adevăr,
oameni și iubirile lor”, „o reînviere a lumii”, prin care supraviețuiește acestor
vremuri, „într-un tărâm de poveste” și un „miracol unic” .
În primele pagini aflăm că
dragostea pentru scris vine de pe Valea Fericirii, unde a copilărit la poalele
muntelui de sare, pe Valea Slănicului. Mândră de rădăcinile sale românești,
poeta se destăinuie: „Am avut norocul să mă nasc într-un neam pentru
care familia, şcoala şi credinţa sunt valori fundamentale. Un popor ales,
binecuvântat, căruia Dumnezeu din Logosul Primar i-a dăruit ceva mai mult decât
altora, o limbă frumoasă, generoasă, expresivă, bogată semantic, ce rezonează
cu sufletul românilor, reprezentând emblema identității noastre culturale,
liturghia noastră de zi cu zi, pe care o purtăm în inimă ca pe o icoană”. Satul
copilăriei fiind un colț de rai în care a învățat ce înseamnă
iubirea de oameni, de Dumnezeu și de frumos.
„Aici, în
colţul meu de rai, am cunoscut lumea, într-o împletire de creaţie şi divin, ce
mi-a pătruns fiinţa într-un timp al iubirii eterne”. Acolo, în satul natal, în
pace și iubire, a crescut și a învățat să îl cunoască pe
Dumnezeu și să găsească adevărul. „Iubirea necondiționată a bunicilor,a
părinților,rezonează prin rădăcinile adânc
înfipte în sare,într-o
simbioză de adevăr și iubire”
Amintirile poetei despre
copilărie îi rămân adânc brăzdate în memorie, sunt lucruri pe care nu le poți
uita niciodată, pentru că acolo te-ai simțit cu adevărat fericit,
acolo ți-au crescut aripi cu care mai apoi ai învățat să zbori „Aș vrea
să vedeți în mine copila care s-a scăldat la gârlă, a copt pâine şi colaci, a
fost la strânsul fânului, la împărţitul oilor, a ţesut covoare, a plantat pomi
fructiferi, a mers la biserică, a ridicat căpițe pe care le considera
Piramidele lui Keops, a fost iubită necondiţionat, apoi şi-a luat zborul și
viaţa în piept”.
Viziunea talentatei autoare Aurelia
Rînjea despre poezie, este îmbrăcată într-o mantie de stele culese de pe
cerul iubirii infinite, folosind personificarea ca figură de stil,
pentru a-i da o identitate aproape palpabilă: „Mă atingi/ Te ating/ Ca pe o
făptură ireală dar totuşi reală / Cu forme sculptate/ Din atingeri astrale” (Luminatori),
„Respirăm același timp/ Ne oglindim
una în cealaltă / Cântărind pâinile copilăriei / Le dăruim ca pe nişte ştafete
/ La trecere între lumi / O parte din mine trăieşte în tine / O parte din tine
îmi aparţine / Nu ştiu cine pe cine trezeşte / Nici cine pe cine se caută /
Noaptea mă cauţi cel mai mult” (Eu și Ea),
dar poezia este în același timp și o stare, o
ascendență, „un salt cuantic”, „o străfulgerare sacră'', „o binecuvântare care te
cuprinde ca un duh”, „o stare celestă”, „o rugăciune în care te
contopești spre a te integra absolutului”, iar pătrunderea
într-o altă dimensiune se face prin poezie, „de unde te întorci purificat,
încărcat de frumusețe”, „O retragere către sinele tău, într-o
singurătate în care îţi auzi şoaptele Eu-lui, unde te poţi exprima liber şi
unde auzi cuvintele Creatorului. Odată descoperită, trăită unic şi sfânt
această stare, aspiri către ea, o cauţi ca pe un loc în care vrei să evadezi şi
în care te simţi tu însuţi, aşa cum te-a lăsat Creatorul în dimineaţa
existenţei tale”.
În
volumul de poezii PRIMA IUBIRE,
POEZIA ne este decriptat miracolul poeziei
care e explicat penetrând
portalul timpului undeva departe: „Poezia vine dintr-un alt timp / Dintr-un
timp altfel / Ca o revenire la viață / Dintr-o stare latentă / Pentru iubirea
pe care / Doar cu inima o atingi” (Teleportare), acolo unde autoarea
levitează în violet într-o stare de libertate: „Pe fâșia mea de curcubeu/
Mi-am creat condițiile inițiatice /De a levita în violet cu Poezia”... „Printre
flashurile lumilor viitoare / Îmbrăcate în magia universului liric / În care să
respir cosmic prin toți porii”(Levitații), „O recunoaştere şi o trăire /
Într-o metafizică a Luminii”(Modelare), „Dispersând Lumina în râuri de
trăiri / În fluvii fără stăvilare/ Spălând lumea de păcate/ Într-o Înviere de
zile mari/ O lume ce va începe” (Va începe), „Fiecare poem – o catedrală
/ În care Dumnezeu coboară / La Cina de Taină” (Astral).
Poezia se naște din iubire,
durere, singurătate, dar și din setea de frumos, iar acest lucru
este confirmat de autoare în versurile: „Dacă n-ar fi iubirea / N-ar
fi Poezia / Dacă n-ar fi durerea / N-ar fi fost Poezia / Dacă n-ar fi
singurătatea / N-ar fi Poezia” (Dacă
n-ar fi).
Poezia este o căutare
a sinelui dincolo de hotarele nevăzutului, o evadare din propria persoană
terestră într-un alt loc, aterestru, unde găsește lumina, „ca o
întoarcere acasă / la prima dragoste” (Cu demnitate). Poezia nu a apărut,
ci era născută în poetă: „Nu ai apărut / Aşa de undeva / Erai de
mult în mine / Ca o sete adevărată / Ca o făptură fermecată / Ce mă iubeşti /
Şi nu mă părăseşti” (Ca o iubire), „Ţi-e sufletul alb infinit / Templu
de leagăn / Pentru Soarele clipei / Dăinuind pe pământ / Printre suflete roze /
Cu trăiri violet / Dormi ca un prunc / În sufletul meu / Apoi creşti /
Îmbrăcându-mi viaţa-n cuvinte” (Ca un prunc).
Toate
drumurile poetei Aurelia Rînjea duc către Dumnezeu, Creatorul tuturor
lucrurilor și Făuritorul absolut al tuturor cărărilor destinului, al
tuturor vrutelor și nevrutelor, al tuturor văzu-telor și nevăzutelor,
într-un cerc de lumină în care cuprinde infinitul cel nemărginit,
iar drumul poeziei duce tot către EL: „Călătoria mea în ființarea
Poeziei / Are susur de munte / Precum un izvor din cuvinte”... „Toate drumurile
duc la tine Doamne / Toate rugile și poemele / După chipul şi asemănarea Ta /
Unde amintirea devine reamintire” (Periplu).
Singurătatea
o determină pe poetă să scrie în limba îngerilor, ajungând la
întâlnirea ce-lestă cu spiritul creator: „Înțelegându-mi viața /
Până la ultimul cuvânt / Din castelul singurătății / Unde am scris în limba
îngerilor / Pentru cititorii nevăzuți” (Cenușăreasa)
„Mâna mea
scrie ca o măsură / A celor ce sunt şi vor fi / Prin graţia Lui” (Grație),
„Eşti ardere totală / A tot ce putem fi / O formă magică prin care Lumina/
Trece în mine şi ajunge la Dumnezeu” (Drum magic), „L-ați văzut
cumva pe Poet/ Stătea de vorbă cu Dumnezeu” (Interogare),
„În tăcerea poetului / Se
aud paşii lui Dumnezeu” (Faceți liniște).
Citirea poemelor din acest volum confirmă încă
o dată scriitura binecuvântată de Dumnezeu cu talent și har a poetei Aurelia
Rînjea, personalitate marcantă a literaturii române contemporane,
căreia îi dăruiește o zestre consistentă de volume de autor, ce vor
rămâne dovadă a iubirii sale nemărginite pentru oameni și pentru poezie, peste veacuri.
Talentata
scriitoare Aurelia Rînjea înalță un templu de lumină poeziei și creației
literare, ce și-a găsit sălaș în sufletul său, dincolo de pământ și
de univers, dăruind lumii iubirea pe care a primit-o, necondiționat,
pur și adevărat, în cartea
PRIMA
IUBIRE, POEZIA, pe care o recomand
cu toată căldura și pe care vă invit dragi
cititori să o comandați și să o citiți.
Mihaela CD
Firul bucuriei, un dar pentru noi toți
recenzie
Rețete de suflet, Gabriela Raucă
Poeta Gabriela
Raucă ne surprinde în acest început de primăvară cu o
publicație nouă, proaspătă și aducătoare de bucurii: Cartea ''REȚETE DE
SUFLET''publicată la editura Pim, Iași 2022, în două volume de
poezii. Denumirea acestor volume''REȚETE DE SUFLET' nu a fost
aleasă la întâmplare, pentru că poeziile din aceste două
volume asta și sunt: rețete culinare pentru suflet,
pentru că sunt în versuri, îți alină dorul și dragul din inimă, amintirile din
copilărie, din vremurile bune, când toți cei dragi erau aproape și masa era
plină și când nu erau atâtea locuri goale la masă.
Scriitoarea
Gabriela Raucă este o artizană a fineții şi a bunului gust dar și al
delicatesurilor, fiind o gospodină desăvârșită și o talentată artistă ce scoate
din mâinile sale adevărate opere de artă dulci și parfumate de ți-e milă să le
mănânci ca sǎ nu le strici forma încântǎtoare. Doar privind fotografiile
acestor minunății îți trezesc o poftă de îți lasă gura apă. Și dacă apetitul
are legătură cu privirea, cu imaginea
a ceea ce vezi și poftești, ei bine în cazul acestor volume, ele au
legătură și cu sufletul pentru că printr-o ingeniozitate magică numai de
ea știută, Gabriela Raucă reușește să redea în versuri atât
rețeta propriu-zisă cât și sentimentele, să readucă în fiecare cititor
amintiri de familie, din copilărie, din tinerețe, să ofere hrană sufletului
prin aceste ''REȚETE DE SUFLET''
În fiecare
familie firul bucuriei este transmis din generație în generație, ducând
mai departe valorile, tradițiile și obiceiurile dragi ale locului sau ale
familiei.Toți lăsăm ceva din gena noastră urmașilor noștri și chiar
dacă nu pare evident de la început, la un moment dat suntem surprinși să ne
recunoaștem pe noi înșine în pasiunile, îndeletnicirile sau
hobby-urile copiilor sau nepo-ților noștri. Acest fir al bucuriei nu se rupe,
el se transmite mai departe pentru a înflori și a da roade pe
viitor, pentru a bucura sufletele celor ce vor veni după noi.
Iată că și
în familia Gabrielei Raucă există acest fir al bucuriei pe care
scriitoarea l-a moștenit de la mama si bunica sa.Nu întâmplător pe coperta
volumului nr.1, din ''REȚETE DE SUFLET'' se află un tablou
impresionant al bunicii scriitoarei, o figură blândă, albită de vreme,cu
trăsături clare și bine definite care lasă să se întrevadă fru-musețea sa
din tinerețe, o femeie foarte harnică, o foarte bună gospodină care din spusele
autoa-rei făcea mâncare pentru nunți și evenimen-te, fiind
și o foarte bună organizatoare și foarte îndemânatică. Bunica a predat
la rândul său firul bucuriei la copii și la nepoți, mai întâi la
mama Gabrielei, care trecută și ea deja în lumea fără durere, i-a lăsat
Gabrielei dragostea de literatură, de versul duios și mlădios,dragul de
a găti, istețimea și ingeniozitatea în bucătărie printre deserturi și aperitive.
Poza mamei sale
este și ea la loc de cinste în volumul al doilea la pagina numărul 7. O
femeie superbă ca o actriță care lasă să se vadă nu numai un chip
frumos dar și o frumusețe și o blândețe interioară, cu trăsături fine și
delicate și cu o privire a ochilor din care răzbat licurici de iubire
chiar dincolo de timp. Mama scriitoarei Gabriela Raucă i-a lăsat acesteia
firul bucuriei, dragostea pentru frumos, bunătatea, duioșia, ta-lentul în
bucătărie dar și dragostea pentru poezie, ea însăși scriind și
recitând versuri. Scriitoarea ne invită așadar într-un periplu
printre amintirile sale,oferindu-ne nouă tuturor cititorilor, un dar
neprețuit, o bucată din firul bucuriei primit moș-tenire de la mama
sa, unele dintre rețetele de suflet fiind lăsate chiar de mama sa.
Primul
volum ''REȚETE DE SUFLET'', reprezintă o ''carte de bucate în versuri'' și în-cepe cu o prefață
denumită ''Mozaic în versuri'', scrisă de
Iulia Moroșanu în care aceasta ne vorbește despre reușita autoarei de a îmbina
universul culinar cu universul literar. În cuvântul autoarei ''Vis dulce'' Gabriela
Raucă ne invită într-un vis în care o putem
vedea cu puterea minții pe mama sa, mereu veselă,
pozitivă, fericită și frumoasă, ce era ''ca o
zână în palatul ei cu aromă de bunătăți'' ,
recitându-i versuri și povestind despre bunica autoarei care îi dăruise o
copilărie fericită. Urmărind sfaturile mamei și ale bunicii autoarea
a avut inspirația de a pune în versuri cele învățate și au ieșit aceste ''REȚETE
DE SUFLET''''Lasă-n viața ta amprente/Și urmași fără de teamă/Bucură-te de
talente/Fii artistă, dar și mamă!''(Credo)
Din cuprinsul
volumului 1 reținem antreuri, bucate fel de fel, fursecuri și alte
dulciuri de casă precum și tarte și prăjituri. Rețetele Gabrielei Raucă conțin
de toate: mod de preparare, ingre-diente, sfaturi și fotografii.Ce îți mai
lipsește? Doar voința să le urmezi. Dar și de acest aspect a avut grijă
autoarea, căci versurile te îmbie, te fac să vrei să încerci totul chiar
dacă nu le-ai mai făcut niciodată:'' Dacă-ți scriu o poezie/Va fi sigur un
motiv/ Să mergi în bucătărie/Să faci chec aperitiv/Iar rețeta e ușoară/Și-o
faci cu ce ai în casă/Chiar dacă e prima oară/Ea va fi foarte gustoasă''(Chec
aperitiv)
Scriitoarea
prezintă drăgălaș rețetele, făcând imposibil să nu le observi și să nu le
admiri mai ales că avem și fotografia și știm și cum trebuie să arate, iar
imaginea se știe că face cât o mie de cuvinte '' Merită superlative/Că
au gust senza-țional/ Printre alte aperitive/Au efect, excep-țional''(Mingiuțe
de brânză cu struguri),''Iar această bunătate/Va fi foarte apreci-ată / Pe
masă, printre bucate/Pe platouri așezată''(Ruladă cu brânză)
Versurile
Gabrielei Raucă sunt de o claritate și o curățenie sufletească
debordantă, fără a lăsa dubii, incertitudini, poezia alunecă ușor,
potrivind parcă ,fiecare cuvânt la locul său ca într-un șirag alb de
perluțe identice. Poezia curge, precum un firișor de apă este fluidă și
fluentă, o citești dintr-un respiro și o înțelegi,fiind deasemenea și un mod de
a asimila și a memora foarte rapid și ușor orice rețetă. ''Și te pune acum pe treabă/Dacă asta ai
ales/De nu-i clar, mă mai întreabă/ Despre ce n-ai înțeles!''
Rețetele
Gabrielei Raucă te duc în ispită fără dar și poate, fapt recunoscut și de
autoare: ''Te vor duce în ispită/Când le vei vedea pe toate/Și-ai
să guști câte-o clătită/Sau chiar două, că se poate.''(Clătite umplute cu
carne tocată) Printre sărmăluțe, ciorbe, tochitură moldovenească
și alte bunătățuri, găsim și o rețetă veselă ''Zacuscă veselă'' în care autoarea ne
prezintă o horă a bunătăților din fiertură: ''Dând gust și savoare
pură/Veseliei de pe foc/Iar eu mă găsesc deodată Într-un rol de scamatoare/Pe o
scenă-nconjurată / De priviri iscoditoare''
Și după atâtea
delicatese parcă ar merge și un desert ce spuneți? ''Un sirop gros
pregătește/ Învârtind doar într-o parte/Iar atunci când clocotește/De pe foc
să-l dai deoparte''. Oare ce credeți că pregătim? ''Fursecuri Zâna''dar mai
urmează cornulețe, plăcințele, inimioare cu vișine, nuci, piersici, tarte,
prăjituri, chec, tot ce îți dorește inima. Și dacă credeți că le-ați văzut
și le știți pe toate, ei uite o prăjitură de care nu cred ca ați auzit ''Prăjitura deșteaptă'' 'La urmă eu îți voi cere/Să privești ce
s-a'ntâmplat/Cum de la sine putere/În trei părți s-a separat/S-o privești, n-o
să te saturi/ De o vezi cum te așteaptă/Așezată în trei straturi/
Că de-aceea e deșteaptă''
În volumul al
doilea prefațat tot de poeta Iulia Moroșanu cu titlul:''Dulce reverie'' întâlnim o sin-teză
a tuturor talentelor scriitoarei, îngemănate cu talentul culinar și
cu priceperea în arta decora-tivă.Volumul începe cu poezia ''Tradiții aromate'' în care
scriitoarea Gabriela Raucă își amintește de iubita sa mamă care
făcea prăjituri dându-i sfaturi bune, învățând-o să fie harnică, bună și să
scrie poezii. În cuprinsul acestui al doilea volum vom
găsi torturi cu denumiri din cele mai interesante : ''Dansul florilor de câmp'','' Poiana
căluților'', ''Doza de bere'', ''Soarele și luna'' ,''Răcoarea pădurii'',
''Locuință dulce'' , apoi dulciuri de casă tradiționale din care nu
lipsesc: cozonacii , plăcintele, pasca cu smântână și mucenicii. Iar
scriitoarea bineînțeles că nu a uitat de sărbătoarea Crăciunului căreia îi
acordă o importanță deosebită mai ales prin mesele festive și
prin căsuțele din turtă dulce pe care le realizează
cu mare bucurie și măiestrie.
Scriitoarea
Gabriela Raucă,parcă continuând povestea în care mama sa era o zână,
transpune și în rețetele sale imagini de poveste '' Chiar de-i joaca,
dragă-ți este/Și te simți teleportată /Într-o lume de poveste/Cu eroi de
altădată/Și găsindu-te deodată/Departe-n copilărie/Iei din lumea ferme-cată
/Basmele în poezie'' (Torturi,torturi, torturi), Copilăria revine la fel de
prezentă și în versurile:''
Joacăte-n bucătărie/Cum făceai cu plastilină/ Cândva în copilărie! /Din
bucăți mici colorate/ Jucării confecționează/Și la rând sau împrăștiate/ Pe
tortuț le decorează''(Poveste de iarnă)
Scriitoarea
Gabriela Raucă este o fire romantică și sensibilă, ce are o delicatețe și
o finețe în versuri chiar și în rețete de prăjituri:'' Vorbește
Soarele cu mândra Lună/Și îi aruncă o privire dulce/Pe când, ea îi
urează''Noapte bună''/Și-i spune''Somn ușor!,ca să se culce/Dar Soarele, să
plece nu se-ndură/Fiindcă mai este încă, ziuă plină/Pe jumătatea lui de
prăjitură/ Cât el mai strălucește, e lumină" (Soarele și Luna)
Inspirația
scriitoarei vine din imagini, din povești, din
amintiri și devin apoi rețete de torturi în
versuri, adică ''REȚETE DE SUFLET': ''Trăia a lui însingurare/De
briza mării mângâiat/ Eu l-am văzut din întâmplare/Și-acest tablou m-a
inspirat/Imaginația mă duce /Parcă-ntr-o lume de fantasm/Făcând dintr-o poveste
dulce/Un tort frumos, cu gust de basm'' ( Inorog la malul mării)
Sufletul bun și plin
de dărnicie pe care scriitoarea Gabriela Raucă l-a moștenit din acel fir al
bucuriei lăsat de mama și bunica sa, iată că transpare și în această carte, nu
numai prin împărtășirea acestor minunate''REȚETE DE SUFLET''dar și prin
versurile: ''Mi-au rămas în minte mie/Multe vorbe-adevărate/Prinse din
copilărie/ Și în viață aplicate: De îți intră-un om în casă/Orișicând să te
căznești/ Să pui bunătăți pe masă/ Arătând că-l prețuiești''(Mese festive...
poezie în sufragerie)
Un capitol
special este oferit sărbătorilor de Crăciun când scriitoarea și
artista Gabriela Raucă este tare ocupată să aducă bucurie în sufletul
celor mari și mici din jurul său, familie prieteni și rude, cărora le dăruiește
câte o căsuță din turtă dulce făcută chiar de mâinile sale. Am
văzut nenumă-rate fotografii și m-am minunat lavederea acestor bijuterii
atât de migălos lucrate. Fiecare detaliu fiind construit, colorat și copt
separat și adăugat în căsuțe: figurine, mobilier, decoruri, covoare,
flori, televizor, scăunele,
ferestre, brad de Crăciun împodobit, etc.Doamne câte minunății pot face aceste
două mâini dibace și o inimă de artist plină de har și de iubire ale Gabrielei
Raucă! Iată îl văd și pe
Moș Crăciun,este prezent, nu lipsește! : ''Adoarme Moș Crăciun în casa
dulce/Simțind în nări miros de scorțișoară/Și-i este bine, de nu s-ar mai
duce/Să-nfrunte iar troienele de-afară'' (Po-veste dulce), iar căsuțele
din turtă dulce imagi-nați-vă dragi cititori că sunt
și luminate, au chiar și curent electric! ''Și mă rugau
nepoții mei seară de seară/-Haide, aprinde iarăși becul, bunicuță/ Ca să privim
pe la ferestre, de afară/Și să vedem ce se întâmplă în căsuță!( Confort dulce)
Timpul a trecut
fulminant, m-am trezit de-odată că am
ajuns spre finalul celui de-al doilea volum cu ''REȚETE DE SUFLET'' și imi
pare rău, căci călătoria prin lumea fascinantă, magică și de suf-let a ''bunătăților
culinare'' oferită de Gabriela Raucă va lua sfârșit...
În ultima rețetă
pe care ne-o oferă autoarea Gabriela Raucă, cu titlul ''Șantier de turtă dulce''aceasta ne dă un sfat așa cum l-a primit
și ea de la mama și de la bunica ei ''Gata când vor fi să fie/Frumoase
și aromate/Vei simți o bucurie/Să le dăruiești pe toate'', și
acest sfat nu poate să vină decât dintr-un suflet altruist care procedează la
fel și care stă nopți în șir și muncește necontenit săptămâni în șir ca
apoi să dăruiască aceste căsuțe în semn de prețuire și
bucurie celor dragi din jurul său.
Cartea ''REȚETE
DE SUFLET'' în două volume este un dar din dar, oferindu-ne bucurie
din bucurie, ''REȚETE
DE SUFLET'' rupte din suflet, dintr-un suflet cald, altruist, gingaș și
sensibil care dorește să împartă bucuria și arta
magică pe care le deține, cu toți oamenii de bine, cu
cititorii cărora le dă din firul bucuriei
sale și care printr-un gest de mare noblețe și
onoa-re dorește să aducă cinste memoriei mamei și
bunicii sale care o privesc cu siguranță de undeva de sus și care sunt mândre
de rezultat!
Recunosc că
citirea acestor volume m-a lăsat cu o poftă incredibilă de
toate bunătățurile prezen-tate în aceste două volume dar și cu bucuria în
suflet de a fi descoperit un talent unic, original și autentic acela
al îngemănării rețetelor culinare cu versuri izvorate din sufletul poetei
Gabriela Raucă, rezultând ''REȚETE DE SUFLET''. Mulțumesc pentru acest prețios
dar de suflet scriitoarei Gabriela Raucă, îi transmit felicitări din toată
inima și mult succes în toate proiectele viitoare. Recomand cu
deosebită căldură aceste superbe volume ''REȚETE DE SUFLET'' pentru
a se găsi în fiecare casă și a transmite acel fir al bucuriei de care cu
siguranță toată lumea are nevoie!
Mihaela CD
În dans graţios cu iubirea
NUNTA DE FLUTURI de Carmen Doreal
Bucuria
întâlnirii cu un suflet de artist ca acela al poetei artiste Carmen Doreal mi-a
lăsat impreg-nat în memorie un sentiment de eleganță, fantezie și duioșie
precum un dans grațios de fluturi.
Cartea NUNTA DE FLUTURI ce poartă
semnătura autoarei Carmen Doreal, apărută în 2022 la editura Princeps
Media din Iași, România, ne invită într-un periplu de visări,reflecții și
trăiri filozofice ce se îngemănează cu o rafinată expresivitate artistică
într-un templu al creației unde poeta aduce drept ofrandă, poeme de mare
sensibilitate, pe altarul arzând și fierbinte al iubirii.
Pe coperta
cărții NUNTA DE FLUTURI întâl-nim
o minunată pictură ce ne atrage ca un magnet, printr-o culoare de roșu
flambant predominant, care îi aparține artistei Carmen Doreal și care nu
întâmplător poartă denumirea de Romeo și Julieta, reprezentând simbolistic
chiar tematica iubirii aleasă de autoare pentru această carte.
Iubirea este
tot, am fost creați din iubire și fără iubire nu ar exista nimic, nici măcar
firul ierbii ce crește din iubirea părintească a pământului. Iubirea
înseamnă lacrimi și surâs, înseamnă pământesc și divin, înseamnă
apus și răsărit.''mi-e imposibil să încep dimineața/în lipsa ta/mai degrabă/
aș primeni primăvara departe/într-o altă poveste de iubire/trăită lângă
tine/într-o altă viață/dincolo de această clipă /îmbrăcată sumar''(Ce-i lipsește unui om să fie fericit?)
Lăsându-și
liberă fantezia, autoarea,dezlănțuie filamentul său creator într-un
festival spiritual și original al iubirii dezinteresate în care nu datorează
justificări și nu urmărește să convingă ci pur și simplu iubește, precum
spune Paulo Coelho ''Nu este nevoie de motiv pentru a iubi'':''într-o
singu-ră viață/cu o singură bătaie de inimă/dragostea respiră
tandru/în jurnalul vărsătoarei/de ape''(Jurnalul vărsătoarei de ape)
Într-un
crescendo de trăiri vibrante și pline de candoare, autoarea evadează din
realitate într-o lume a simțirii unde iubirea devine palpabilă și împlinită.''ne
atingem visele neștiut/ trăim minunea întâlnirii noastre/ cu ochii deschiși/
respirăm unul în brațele celuilalt''(Noaptea
scrisă cu stele departe)
În versurile
pline de visare, doruri și năzuințe ale autoarei se observă iubirea
creatorului însetat de dragostea pentru poe-mul metaforic inspirat din
pictură. Fiind nu doar o poetă talentată dar și o pictoriță deosebit de
talentată, Carmen Doreal, da vorbire culorilor în poemele sale prin: ''câmpul
cu maci'',''anotimpul verdelui crud'',''raze aurite'',iar picturi imaginare
prind viață într-un tablou holografic cu o melodicitate originală și
surprin-zătoare:'' trec norii / noaptea rostogolește / stele aprinse în ape
vii /dimineața sfâșie / cearceafuri vapo-roase /răvășite de aer /în zori/ în
jurul umbrelor noastre/regăsite''(Sirtaki)
Până la urmă,ce
contează cu adevărat este exact ceea ce spunea Victor Hugo:''Cea mai mare bucurie
a vieții este să fii convins că ești iubit''
acest lucru este evident și din versurile poetei
Carmen Doreal care dorește să identifice, să gă-sească dovada certă și
convingătoare a iubirii: ''dacă mă citești iubi-tul meu/ înseamnă ca visele
mele/ au ajuns până la tine/risipesc întunericul dintre noi/înseamnă că m-ai
ales/în nopțile albe/ să îți fiu bucuria aurită de lună' (Scrisoare către tine iubitul meu)
Poeta Carmen
Doreal se identifică cu creația sa într-un tot unitar pentru că ea respiră prin
fibra slovei așezate în vers, iar cuvântul său trăiește prin ea.''cred în
tine poezie, ești prietena mea cea mai bună/ în nopțile albe/îmi ții
empatică/volubilă companie/cred în tine poezie/ îmi dăruiești aripi
complemen-tare/anticipând fericirea.../ cred în tine poezie/mă consolezi
inspirator/ ridicându-și moralul/'' (Cred în tine poezie)
Această uniune
perfect rotundă între operă și creator,dă un aspect sferic de început fără
sfârșit,de existența dincolo de orice hotare. În spiritul acestei sfericități
există în creațiile poetei o întoarcere și o reintoarcere la cuvintele și
temele prefe-rate cu valoare de simbol precum: ''câmpul cu maci'',
''fluturii'', ''umbrele'', ''iarba'', ''aripi'', ''răni'', ''toamna'',
''nori'', ''frunze'', ''rostogolire'', ''sângerândă însângerată'', ''translucid
și fier-binte'' etc.
Poeta
îndrăgostită de sentimentul iubirii, dă viață unor poeme profunde prin crearea
emoției, prin simțăminte și trăiri care vindecă și oblojesc răni ale sufletului
cititorului într-o terapie a iubirii: ''resuscitat/ precum o întâlnire/
răscumpă-rată într-o carte/ pentru câțiva arginți /se întru-pează povestea
noastră''(Holograma cu fluturi)
Cu eleganța-i
specifică și cu o deosebită măies-trie poeta Carmen Doreal construiește
poeme,ce zboară grațios asemeni unui fluture parcă valsând într-un dans tandru
între trecut și prezent.''să uiți că va fi iarnă/ și deasupra
timpului tău/câtă risipă/cât de multă risipire/în cuvinte'' (Asemenea frunzelor)
Prin amprenta
unică cu mireasmă proprie pe care o lasă și prin valoarea poemelor cuprinse în
volumul NUNTA DE FLUTURI,
poeta Carmen Doreal pune încă o piatră de te-melie literaturii române
contemporane.Sincere felicitări au-toarei și la cât mai multe succese literare
și artistice!
Mihaela CD
Iubirea,
mai presus de toate
recenzie
Catia,
gustul amar al trădării
Mara Popescu -Vasilca
Romanul ''Catia, gustul amar al trădării'' este
unul dintre romanele bine cunoscutei scrii-toare canadiene de origine
română Mara Popescu -Vasilca care face parte din colecția romanelor
de dragoste: ''Dragostea, arză-o-ar
focul'' o ediție co-rectată, adăugită și reeditată la editura Globart
Universum din Montreal, Canada, 2022.
Așa cum ne-a obișnuit scriitoarea Mara
Popescu-Vasilca în romanele sale, aceasta prezin-tă diverse
aspecte ale vieții creând personaje inspirate din viața reală, care
trec prin perioade extrem de interesante și palpitante ale vieții cu
greșeli pe care și le asumă și care vor influența
parcursul acestora.
Cartea ''Catia, gustul amar al trădării'' este o poveste
tristă a unei femei care gustă din amarul vieții trecând prin
perioade grele, crezând că a găsit iubirea, dragostea și fericirea
adevărată urmate apoi de perioade de deznădejde, neîncredere,
trădare și pelin.
Felul în care autoarea ne prezintă povestea
printr-o destăinuire narativă, cu ajutorul unui alt personal Paula care este
cea mai bună prietenă a Catiei și cu care nu s-a văzut de mult timp,
punându-și la zi cele întâmplate în perioada cât nu s-au
văzut, face ca cititorul să aibă acces la istoria acestei femei de la
prima mână, fără intermediari, la persoana întâi, ceea ce face legă-tura
cu cititorul mai solidă și mai interesantă.
Un alt aspect interesant este franchețea cu care
sunt redate faptele, lucru întâlnit în toate roma-nele autoarei,
care face din aceasta un scriitor al realității oricât de dură ar părea
aceasta, al adevă-rului spus verde în față fără menajamente astfel oferind
cititorului șansa la a reflecta și a înțele-ge el singur modul în care a
judecat personajul respectiv într-un anume moment în luarea anu-mitor decizii.
Deși subiectul romanului este total diferit față
de celelalte romane el are un punct comun care reprezintă epicentrul romanelor
Marei Popescu-Vasilca și anume căutarea fericirii, căutarea iubi-rii plenare
care te împlinește și care te ajută să înflorești și să rodești asemeni unui
pom.Un alt punct comun al romanelor Marei Popescu -Vasilca îl
reprezintă greșelile pe care le fac personajele sale în alegerea
parte-nerilor ce se dovedesc nepotriviți în mare parte și modul în
care prezintă cititorului aceste greșeli ale tinereții
perso-najelor fără să le acuze ci lăsând citito-rului șansa
să aleagă și să vadă ambele fețe ale medaliei, să discearnă singur
dacă e bine sau nu cum a procedat.
Deseori confuzia între dragostea carnală și iubi-rea
profundă și adevărata duce la rezultate dezas-truoase care nu aduc armonie
și clădirea unui cuplu solid lucru evident arătat în romanele Marei
Popescu -Vasilca.Prin acestea, scriitoarea oferă lecții subtile de
viață cititorului arătându-i cum să nu facă și unde poate greși în viață.
Modul în care scriitoarea face referire la
divini-tate ne arată legătură strânsă cu credința-n Dumnezeu , un alt aspect pe
care îl vom întâlni în toate romanele sale și care dorește să inducă
subtil ideea că atunci când suntem la ananghie toți facem apel la
ajutorul divin, toți închinăm o rugă o cerere de ajutor de luminare pe calea
adevărului și a pocăinței.
Greșelile pe care le face Catia în viața
sa sunt asumate și recunoscute în fața prietenei sale
Paula care este un personaj din altă carte a Marei
Popescu- Vasilca,'' Paula, împlinire târzie'' un personaj care este
la fel în căutarea fericirii, a dragostei a căminului plin de armonie,
a stabili-tății înfloritoare și care și ea a trecut prin diverse
experiențe și încercări ale vieții.
Deși sunt prietene și au crescut împreună
în același cartier parcursul vieților lor este dife-rit însă tocmai
acest aspect foarte interesant atrage cititorul și îl invită
să citească și povestea Paulei din romanul ''Paula
împlinire târzie'' ofe-rindu-i în acest fel o continuitate
a istoriilor de viață ale acestor două femei interesante, Paula și
Catia.
Fără a dori să dezvăluie cititorilor poves-tea romanului,
lăsându-i să o descopere singuri, aș vrea să punctez un alt aspect
interesant al romanului și anume că iubirea de mamă este evidențiată
la fel ca și în romanul ''Ursula o mamă jude-cată de copii'' unde se arată
la fel ca și în acest roman că dragostea mamei trece dincolo de dragostea și
iubirea pentru orice bărbat, este o dragoste mai presus decât orice
greutăți pe care le întâlnește în viață iar maternitatea ca și
o ancora
oferită
de Dumnezeu acestor femei, le ancorează
în
credință și le face mai puternice decât erau înainte de a deveni mame.
Catia trece prin gările vieții ca un
tren care oprește în stații dar merge mai departe, chiar dacă
încărcătura în vagoane crește, anumite personaje coboară din tren dar
urcă altele, se nasc patru copii și responsabilitățile cresc dar
acestea nu o sperie din contră o fac mai puternică.
Foarte interesant și sentimental este finalul
cărții în care Catia trimite scrisori fiecărui copil mărturisind cine este
tatăl lor, dând câteva detalii și unde pot fi aceștia găsiți și
cerându-le iertare copiilor ca un semn al descărcării sufletului, un mod
de eliberare de păcat și de eliberare de niște secrete grele pe care le
purta în suflet.
''Catia, gustul amar al trădării'' este o carte
despre căutare, despre greșeli, despre trădare și iertare, despre durere
fizică și psihică, despre răni adânci și despre pocăință, totul
în numele iubirii. O carte cu valențe psihologice ce te poartă
pe meandrele nebănuite ale sufletului unei femei.
Felicitări autoarei Mara Popescu-Vasilca, ctitor
de personaje complexe ce lasă în urma sa lecții de viață și
învățături interesante cititorilor români din lumea întreagă.
Mihaela CD
Vraja iubirii în scrierile autoarei AureliaRînjea
COPIII ȘI POEZIA
-recenzie-
Cartea COPIII ȘI POEZIA, ediție bilingvă,
română-franceză, Editura LUCVAL& KEN 2022, cuprinde creațiile literare ale
scriitoa-rei Aurelia Rînjea, cu care a participat la
Concur-sul internațional de literatură, NAJI NAAMAN, din Liban 2021,
la care a obținut „Premiul pentru Creativitate”.
Cartea COPIII
ȘI POEZIA este o invitație adresată oamenilor mari, îndemnându-i să-i
ajute pe copii să descopere Poezia! Cartea cuprinde și reflecții ale
autoarei despre Poezie, cât și despre nevoia de frumos, în această lume plină
de neiu-bire. Poeta consideră că Poezia așteaptă latent în
sufletul fiecărui copil, să fie trezită ca o prințesă printr-un sărut magic,
printr-un stimul interior sau exterior, care poate fi oricare dintre
noi, părinte, bunic, profesor, scriitor sau înger. „Ajutați-i să o descopere!”
ne îndeamnă autoa-rea! Ea este un miracol ce poate fi sădit în sufletul
fiecărui copil, pentru a descoperi că lumea poate fi mai bună și mai aproape de
el!
Pentru Poeta Aurelia Rînjea poezia înseamnă aca-să,
locul unde a copilărit, unde a crescut, „unde
au început toate lucrurile și iubiri-le”, înseamnă „o Țară în
sine”, pentru că este „o poveste în limba mea română”,construindu-și
lu-mea sa așa cum și-a dorit-o. În cuvântul său de autor, scriitoarea
ne destăinuie că dragostea pentru
poezie a moștenit-o de la tatăl său și că poezia este„ca
o dragoste necondiționată”,„un spațiu cu
multe
dimensiuni, unde timpul nu se măsoară, doar ascultă”. Pentru autoare, poezia înseam-nă și „consolare,
mângâiere, confesiune și iubire necondiționată”, dar și un „periplu unic, ca pe un salt cuantic
printr-un efect tunel cosmic, o străfulgerare sacră printr-o barieră
existențială a spiritului dincolo de hotarele nevăzutului, o scânteie
între lumi”.
Cartea COPIII
ȘI POEZIA este dedicată nepoțelei sale Alexia, raza sa de soare: „Ne
îndreptăm / Spre Soare să-ți arăt / De unde răsare / - Tu de unde
știi Buni? / - Pentru mine a răsărit / De două ori! / O dată când s-a
născut / Mama ta și o dată / Când te-ai născut tu” (Încotro). Prin
nepoțica sa, bunica își găsește sensul și rostul: „În ochii tăi mă
vindeci / De umbrele drumurilor / Care nu se întorc / Călătorindu-mi
viața / Într-un ecou prin timpul tău” (În lumea Alexiei) și pentru
poetă este sărbătoare: „Când vii la mine
Copilă / E sărbătoare / Salcâmii dau năvală în stol / Cu bucuria în trenuri
/ De primăveri” (Bucurie).
Între bunica
Aurelia Rînjea și nepoțica Alexia s-a creat acea complicitate
unică bunic-nepot, o lume numai a lor, în care cele două
pătrund cu bucurie, iar „Când rămâi la mine / Soarele face
tumbe pe cer / Stelele se joacă în albia lor / Cu stropi de lumină” (Un
soare), pentru că „În fața ta Alexia/ Apele se retrag/ Busola își
schimbă nordul / Geana de lumină cântă / Deschizi nemărginirea / Cu un acord de
pian” (Metamorfoze)
Bucuria celor
două este atât de mare încât prin joaca lor modelează oameni din
plas-tilină „Și-i îmbrăcăm / În suflu de iubire / Printre
interogațiile / Repetate / Ale pendulului cosmic / Cu bătăi de inimi /
Și pași de stele” ( Ritm propriu). Iar prin joaca lor cele două,
crează „Poduri de iarbă”,„Flori de cireș”,„De la mine la tine”
(Inocență).
Într-o descriere de excepție, scriitoarea Aurelia
Rînjea ne descrie și în alt mod poezia, ca „O
evadare printr-o poartă de trecere precum cea dintre\ viață și
neviață, dar reversibilă, un portal energetic între lumi, unde auzi glasul
Creatorului care reverberează în noi, pe diferite niveluri, în zone ale
spiritualităţii, rezonând între uman și divin, generând bucuria de a
trăi. Portaluri interioare se deschid dintr-un subconștient latent, peste
care cortina lumii își așterne liniștea și care din când în când se ridică
vizionar, într-un spectacol cosmic de lumini și umbre, rezonând pe frecvențele
sufletului și unde ființează Poezia, lăsându-ne să vedem doar cât ne este
permis să vedem. Poezia rămâne dreptul nostru cosmic la singurătate”.
Aurelia
Rînjea ne dezvăluie că cele doua mari iubiri ale sale sunt fizica și poezia,
iar acolo unde se termină una, începe cealaltă „Atunci scriu /Mă
trezesc ca dintr-un vis/Profesoara de dragoste/A Luminii / Care învaţă
copiii/Să zboare pe arpegii stelare / În bărci solare pline cu poeme”(Periplu)Asemănarea
dintre fizică și poezie este descrisă ca: „o mare poveste /
Despre Univers și Viață / Despre aici și despre dincolo / Despre cunoscut și
necunoscut / În care ce cunoaș
-tem / Este de fapt ce recunoaștem” (Poezia).
Scriitoarea
Aurelia Rînjea face o superbă asemănare între poezie și „o
inimă de copil / Pe care o așezi în palme”căreia „Îi
faci cuib în sufletul tău și locuiește acolo”(Inima de copil),
fiind un„păstor al cuvintelor”,
„la margini de lumi noi”
(Învățare).Prin poezie, poeta încearcă să înțeleagă sensul lumii: „Stau
în inima Cuvântului / Şi-ncerc să înţeleg lumea / Cu sensurile ei / Cu
începutul şi sfârşitul” (Vino și tu).
Iubirea nemărginită pe care o nutreș-te autoarea
Aurelia Rînjea pentru nepoțica sa
radiază din versurile:
„Mă faci când Lup când / Scufiţă / În
povestea unde / Cheia casei e la tine / Mă desenezi / Când eu - când tu - când
noi / Un joc în care iubirea / E nemărginire”(Alfabet)și în
versurile„Lumea mea
începe cu tine/ Amurg de anotimp / Printre vitralii de
seară/ Te respir cu aripi de floare/ În ano-timpul tău/ În care mă pierd/ Divin
te iubesc”(Lu-mea
mea), iar trecerea vremii și creșterea nepoțe-lei Alexia
răzbat în versurile: „Contemplu mâna ta / Scriind cu iscusinţă / Pe
foiţa timpului / Ca un cireş înmugurit / Care învaţă să înflorească” (Exercițiu).
Cartea COPIII
ȘI POEZIA este un balsam pentru inimă și suflet,imprimând o
bucurie nemărginită cititorului chiar dacă are sau nu are nepoți, el
se bucură și trăiește prin bucuria scriitoarei, care prin măiestria
și iscusința cu care alege cuvintele, luminează și aduce o
stare de bine, de care în aceste vremuri cititorul are mare nevoie.
Descrierea nepoțelei Alexia este făcută cu cuvinte ce definesc bogăția
lăuntrică a sufletului scriitoarei „Atât de frumoasă ești/ Ca un Poem” (Într-o
carte),iar râsul nepoțelei„Întoarce tristeţile / Cu faţa la soare / Îmbraci
copacii goi/În frunze
visătoare/Şi
pescăruşilor le-aduci cerul/ Aproa-pe” (O bucurie).
Iubirea
de țară și de locurile natale este superb
prezentată înversurile:„M-am
născut într-o patrie poetică/Într-un oraș cu un Munte de Sare”și în versurile:„Aici
am învățat să trăiesc românește/Am înțeles esența cuvântului Țară” (Destinul
meu).
Crezul
poetic al autoarei este misiunea sa de a duce mai departe
rostul și spiritul curat
românesc: „Mă-nchid în tine Poezie / Să rămân
acolo / Spirit curat românesc / Să pot duce mai departe rostul / Şi carele cu
focuri / Ale strămoșilor mei / Dacii liberi” (O misiune), de a împărții
iubirea prin poezie: „Te-ai cuibărit acolo Poezie / În inima mea ca un
foc dacic / Ca un soare străbun / Erai acolo de când lumea / Aşteptam doar să
te trezeşti / Să tragi cortina / Într-o stare miraculoasă de „A fi” / În care
reamintirea / Să-mi spună de ce am venit pe lume / Într-un perpetuum al iubirii
/ Într-un râu ce-şi caută / Și găseşte matca” (Cercetare) și de
a lumina prin harul primit de la Dumnezeu „Sub mângâierea Luminii
/ Acolo Creatorul m-a trimis din nou / În mijlocul lumii s-o locuiesc poetic /
Să dăruiesc oamenilor Poezia” (Reamintire).
Cât
de frumos ne înfățișează talentata scriitoare Aurelia Rînjea, viața
în metafore sub-tile, în imagini cu impact puternic. Viața este
privită ca o „torță
aprinsă” pe care o
purtăm pentru a o da mai departe „Cel mai frumos Poem / În timpul nemuritor
/ Dacă ştii să-l înţelegi” (Viața).Dar, tot autoarea
spune că „Vine o vreme când drumul / Nu se mai potriveşte /
Cu lumina din noi / Trecem unul pe lângă celălalt / Şi nu ne vedem” (De
ce). Iar în suflet oscilăm ca și un ceas „Precum un pendul / Între vechi şi nou -
între ieri şi azi / Între cer şi pământ” (Insomnie), pentru că „oamenii
ajung / În cele din urmă cuvinte” (O școală).
Pentru
că trecerea timpului nu scutește pe nimeni, nici chiar de dragul
nepoatei iubite, iată că în numele iubirii găsim o
transforma-re în versurile pline de emoție ale poetei
Aurelia
Rînjea: „Chiar dacă amurgul / O să se supere / Mă
voi transforma în primăvară / Chiar dacă toamna / Va divorţa de mine / Mă voi
transforma în mare / Să fii delfinul meu divin / Să mă cutreieri” (Construcție).
În poezia
„De-a viața” sunt cuprinse cele mai
valoroase învățături pe care le putem primi: prietenia
care trebuie udată și întreținută, iubirea, de care avem atât de mare
nevoie, ca și de mâncarea zilnică, circuitul apei în natură,
care ajunge de unde a plecat, lecțiile vieții pe care le înveți
doar trăind, calea pe care trebuie să o descoperi singur, pentru că
ne naștem și murim singuri.
Scriitoarea Aurelia Rînjea ne
prezintă realitățile vremurilor pe care le trăim: „O planetă
de neiubiri / Ne desparte / Trecem unul pe lângă celălalt / Şi nu ne
vedem / Când de fapt ar trebui / Să ne recunoaştem / Și să ne iubim”(Un joc
absurd);„Azi toți purtăm o mască la vedere / Ne
depersonalizăm / Într-un univers virtual 3D / În care rămânem cu
toții închiși / În epidemia pandemică”(Acum), întrebându-se încotro ne îndreptăm: „Încotro
merge lumea? / Oamenii doar se ceartă / Se urăsc şi aleargă / Ca nişte roboţi
fără suflet / Mimează că trăiesc / Copiii par nişte maşini / Gata să răspundă
la comenzi / Să se joace singuri”și concluzionează: „Oamenii
s-au schimbat / Ar trebui să citească / Mai multe poveşti” (Nedumerire).
Autoarea
Aurelia Rînjea cântă în poemele sale iubirea, iubirea din
tinerețe:„Te văd cum ţii / Amintirile strâns / Cu mâinile speriate / Să
nu-ţi scape îmbrăţişarea / În care te-ai pierdut / Şi ţi-a plăcut / Într-o
muzică de Puccini / Când soarele cobora / În povestea noastră”... „Şi mă iubeai
ca un bărbat copt / Până când Dumnezeu / A coborât de pe dealuri / Şi ne-a luat
de mână / În aceeaşi casă” (În aceeași casă),
din amintiri, „Să cânţi la pian / Cum făceai odată / Cântai
și ne iubeam / Cu braţe ce mă treceau pragul / Vine primăvara / De-atâta
preludiu / Tangourile mor de dragoste / Ne-mpărtășită / În paşi de doi / Țărmul
curge în noi” (Piano), „Îmi acordez viaţa / La pianul la care cânţi
/ Tu pe clapele albe, Eu pe cele negre / Două lebede plutind / În simfoniile
dimineţii / Urcă visele de corabie / Pe acelaşi cer” (Cu tine), iar la sfârșitul
volumului în poezia „Adevăr” autoarea concluzionează: „Libertatea
unei femei / Se măsoară în singurătate / În frumuseţe / Şi în bogăţia ei
spirituală”... „Te descoperi tot mai mult / Întru spirit / În
singurătatea / Care devine câmp roditor / Viaţa măsurându-se / În
gânduri curate / Şi în acte de creaţie” (Adevăr).
Volumul
de poezii „COPIII ȘI POEZIA” este un adevărat compendiu
de învăță-
turi și reflecții despre viață, despre
iubire, despre prietenie,despre copii și bunici, despre viață și
amintiri, despre străbuni și lumea de azi. Speranța este
cea care moare ultima și în inima autoarei
AureliaRînjea, care în versurile sale lasă să se vadă
și durerea și speranța: „În piaţa publică / De pe muntele cu
pietre ascuţite / Ale dezumanizării / Poetul aruncă un pumn de cuvinte / Pe
caldarâmul crăpat / Și sufocat de orgolii / Într-o zi va răsări un cocon / Apoi
timid din el un poem /Purtând o cunună de stele / Nu şi-a pierdut speranţa /
Azi este deja mâine” (Speranța).
Vraja
care te cuprinde citind cartea „COPIII ȘI POEZIA”, confirmă încă o
dată că nimic nu este întâmplător și că harul
cu care a fost înzestrată poeta Aurelia Rînjea este aducător de luminăși iubire în suflet.
Felicitări poetei Aurelia
Rînjea pentru tezaurul de suflet pe care îl lasă
literaturii române prin scrierile sale
pline de iubire.
Mihaela CD
Meseria de a fi OM-Simona Mihutiu
cronică de Mihaela CD
Câți dintre noi
nu am avut oare de ales în viață între diver-sele meserii pe care
fie le visau părinții pentru noi, fie ni le visam noi pentru noi înșine și care
pană la urmă așa cum ne-a fost sortit, ni le-a ales și ni le-a dăruit
viața, asa cum a trebuit să fie.
Asa au stat
lucrurile și în cazul doctoriței Simona Mihuțiu care s-a aflat
întotdeauna la confluența a două visuri părin-tești, cel al tatălui său
care visa ca Simona Mihuțiu să devină scriitor și cel al mamei
care visa ca ea să devina medic. Iată că soarta a adeverit ambele vise,
tânăra Simona Mihuțiu deve nind un binecunoscut medic oncolog și un foarte
apreciat scriitor.
Cunoscându-i în
linii mari opera și colaborând de ceva vreme cu scriitoarea Simona Mihuțiu am
reușit să îmi creionez în minte portretul scriitoarei care deși stăpânește
excepțional ambele meserii amintite mai sus și le îngemănează într-o
acustică perfectă, cred că stăpânește mai înainte și mai presus de
toate meseria de a fi OM. Si pentru a mă face pe deplin înțeleasă am
să încerc în cronica mea să explic cât pot de bine cum am ajuns la această
concluzie.
Primul aspect
care nu are cum să nu te frapeze în momentul în care o întâlnești sau
o vezi într-un video este acela al modestiei, un apanaj al sufletelor
nobile care nu dă greș niciodată în momentul în care cunoști un om. Vorba
caldă, blândă și clară va cuceri pe dată fiecare privitor sau ascultător.
Scriitoarea s-a
născut cu un talent narativ de excepție ceea ce o califică pentru
meseria de scriitor de romane, lucru care oricât ar părea de ușor să știți că
nu este la îndemâna oricui. A scrie un roman înseamnă să ai o poveste
credibilă, verificabilă prin argumente, să ai ce să transmiți, să
ai un mesaj pe care vrei să îl transmiți mai departe cititorului, căci
altfel el nu va rămâne cu nimic.Din păcate o mare parte din
cărțile/ romanele care se scriu în ziua de azi sunt lipsite de mesaj și
acest lucru este îngrijorător tocmai pentru că noi scriitorii avem
de predat un mesaj mai departe, noilor gene-rații, acesta este rolul
nostru primordial, rol pe care Simona Mihuțiu și-l asumă pe deplin și îl
îndeplinește plenar. Scriitoarea transmite mesajul iubirii, mesajul căutării de
sine, intre trecut și prezent, printre cioburi și speranțe, mereu
încrezător spre înainte, spre viitor, spre frumusețe.
O altă
caracteristică pe care o observăm în scrierile sale este decența scrierii,
claritatea și curățenia cuvintelor bine alese și explicate clar precum și
simțul dreptății, al demnității și al curajului. In cartea Liberi să (nu)
gândim descoperim umanitatea scrierilor sale prin care nu se sfiește să
vorbească despre trecut despre comunism despre revoluție și
libertate. Si toate acestea vin din dorința de a pune o stavilă uitării
în memoria colectivă.O datorie de OM integru și drept căci numai un
astfel de OM curat și demn are idealuri atât de nobile.
Scriitoarea
Simona Mihuțiu scrie despre cău-tarea împlinirii, a fericirii, despre drumul
sinuos și plin de obstacole pe care îl întâlnește o tânără dr
oncolog în cărțile ''Fereastră spre mâine'' publicată la editura Total Publishing din
București în 2019 iar apoi continuat cu romanul ''Destinul, o
jucărie stricată'' roman publicat la editura Total Publishing din
București în 2020, ambele romane făcând parte din
Colecția romanul de dragoste. Iar unul dintre motto urile pe care
l-a folosit la începutul romanului său ''Puteam fi eu''
confirmă căutarea asiduă a fericirii în scrierile sale : ''Marea afacere și singura în care trebuie să reușești este cea
de a trăi fericit''. (Voltaire)
Eleganța
realizării romanelor sale aparține editurii Total Publishing pe care nu pot să
nu o menționez dar în mod sigur sub atenta dirijare și supraveghere a
autoarei.Toate cărțile sale sunt realizate cu măiestrie, cu o alură
profesională cu coperți catifelate și o editare fină și îngrijită.
In primele două
romane ale sale pe care le-am citit de curând, am reușit să descopăr
o scriitură clară, expresivă și foarte ușoară care curge întocmai
unui fluviu și care fură cititorul scufundându-l în lectură. Constat
cu deosebită plăcere că scriitoarea deși se afla atunci la prima
carte, ''Fereastră spre mâine'' are
un talent narativ înnăscut și că această carte nu plictisește din contră,
atrage.
Cel de al doilea
roman al sau ''Destinul,o jucărie stricată', îl dedică soțului său: ''alături de care urc și cobor panta vieții
umăr lângă umăr, inimă lângă inimă, mereu alături ''
Răsfoindu-l veți
găsi aceeași scriitură impe-cabila, clară și directă. Fără a
dezvălui conținutul romanului pot să spun că Simona Mihuțiu
prezintă o poveste de viată contemporană, foarte interesantă în care
cititorii se vor regăsi cu siguranță, fiindcă nu-i asa suntem cu toții într-o
continuă luptă cu sufletul, ne evaluăm și reevaluăm sentimentele, alegem,
greșim și apoi analizăm sau regretăm, totul în numele iubirii pe care
nu contenim să o cautăm.
Mărturisesc că
am plâns la finalul acestor două romane pentru că scriitoarea a reușit să
mă câștige în lumea perso-najelor sale cu o construcție atât de
robustă reală și credibilă. Descrierile sale sunt atent etalate, sunt
vizuale și olfactive astfel ajutând cititorul să se contopească cu
povestea romanului.In viață nu orice poveste de iubire se termină cu happy
end și tocmai de aceea scrii-toarea a ales pentru romanul său un dezno-dământ veridic
care va impresiona până la lacrimi și care va atinge acea coardă sensibilă
în inima cititorului.
Ca mai
toate lucrurile în viață, ce își au timpul lor și rolul lor, la fel și
iubirea adevărată sinceră și pură își are timpul ei. Scriitoarea ne poartă
pe meleagurile iubirii pe câmpii pline cu macii iubirii înflăcărate dar și
prin amintiri ce mai păstrează doar un gust,o aromă și o urmă scrijelită în
suflet.Prin romanele sale, autoarea Simona Mihuțiu încearcă să
arate normalitatea senti-mentelor și trăirilor indiferent de
statutul social,
amintind de greutățile prin care trec tinerii la
început de drum, obstacolele care se ivesc în viată în general și
care trebuiesc escaladate, temerile, întrebările, neclaritățile și fricile prin
care trecem fiecare dintre noi la un moment dat.
Chiar dacă personajele
sale suferă din cauza iubirii neîmplinite, dragostea este prezentată ca
fiind cel mai nobil sentiment și cel mai durabil. In fond o vorbă
binecunoscută spune ''dacă dragoste
nu e nimic nu e'' iar eu as adăuga că ''fără iubire
nu suntem nimic''. Practic iubirea ne definește și ne umanizează. Iubirea
ne înaltă și ne dă aripi.Iubirea este motivul fericirii și motorul
tuturor lucrurilor.
Cu un stil bine
format și superb împământenit, scriitoarea Simona Mihuțiu
impresionează prin sinceritatea scrierilor, printr-un dialog amplu și
activ care dinamizează povestea romanului. Subiectele romanelor sale sunt
foarte bine alese iar scriitura sa are o eleganță aparte care nu lasă loc
de vulgaritate nici măcar în scenele fierbinți. Toate aceste
lucruri cât și multe altele fac din scriitoarea Simona
Mihuțiu un scriitor contempo-ran de excepție care stăpânește nu doar
meseria de medic oncolog sau de scriitor dar mai ales meseria
de a fi OM!
Citind romanele
Simonei Mihuțiu vom înțelege mai mult ca niciodată că oricât ar fi de
sinuoase drumurile vieții, până la urmă iubirea primează. Trebuie să fim
conștienți că drumul vieții noastre va avea un final mai devreme sau mai
târziu deci este important să trăim clipa să trăim prezentul și nu oricum! Să-l
trăim iubind!
Mulțumesc mult
autoarei Simona Mihuțiu pen-tru darul de suflet pe care mi l-a făcut
și pentru bucuria și șansa de a o descoperi, felicitări sincere și
așteptăm cu drag noi romane!
Mihaela CD
Scrieri memorabile
unite într-o constelație literară românească de excepție
Cronică literară de Mihaela
CD
ANTOLOGIA GALAXY în 4 volume, publicată la
editura Globart Universum în august 2022 este o bucurie pentru suflet. In
calitate de redactor consultant al acestei lucrări dar și de scriitor participant
la proiect pot să spun că a fost o experiență frumoasă, un proiect
grandios care adună într-un buchet colorat si parfumat, creații literare ale
scriitori români contemporani din diverse locuri ale lumii.
Cele 4 volume Galaxy au fost realizate în timp total de aproximativ 8 luni de
zile (cu o pauză de 3 luni forțată impusă de restricțiile din
iarnă) Ultimele două volume pot să spun că au fost un adevărat maraton pentru a
reuși să fie gata pentru data lansării asa cum și-a propus editorul și coordonatorul
antologiei Johnny Ciatlos Deak. Sunt prezentă și eu în toate aceste 4 volume ,
mă găsiți pe ultimele pagini ale acestor minunate cărți.
Antologia cuprinde peste 1500 de pagini ce
însumează un total de 147 de scriitori de excepție în cele 4 volume, o muncă
titanică ce a dat roade și strălucește acum impunându-se pe bolta
literaturii românești, un mănunchi de creații venite din bogăția sufletească
a scriitorilor cu rolul de a împărtăși sentimente și trăiri adevărate.
Aceste creații literare luminează și înnobilează
spiritul românesc, dând dovadă de creativitate, de strălucire și de o fundație
psihologică stabilă și statornică pe care se bazează însăși ființa noastră.
Suntem un popor creativ, românul se spune ca ''s-a născut poet'' dar aceste scrieri dovedesc chiar mai mult
decât atât, dovedesc valori care ne-au fost înrădăcinate de secole, dovedesc
demnitate, moralitate creștină și frumusețe sufleteasca în-născută.
In vremurile pandemice sufletul poporului a
fost rănit iar minunații scriitorii cuprinși în această magistrală lucrare
dovedesc capacitatea noastră de alinare și vindecare prin cuvânt, acea stare de
re-vigorare și de renaștere atât de caracteristică po-porului român.
Trecut prin vijeliile vremii, popo-rul nostru nu și-a pierdut credința,
speranța și spiritul creator care îl ajută să se reclădească să se
redefinească și să izbutească a merge mai departe.
Fie că sunt poezii în vers clasic sau
poeme în vers alb, proză scurtă sau fragmente de romane, povești,
povestiri, aforisme sau epigrame, eseuri, articole sau cronici literare,
cu toate clădesc și înaltă umanul prin sentimente sincere, trăiri înalte și
vibrații profunde ale nezdruncinatului spirit creator.
Materialele din aceste volume vorbesc
despre suflet și speranță, despre zbateri, luptă și izbândă trecând
prin luncile pline de iubire, de dragoste de oameni și de tot ce ne înconjoară.
Divinitatea sau credința în divinitate este des amintită de
scriitori în creațiile lor ce dovedesc astfel un suflet curat și o
apropiere de sferele înalte ale înțelegerii universului.
Antologia Galaxy reunește în volumele
sale,scrieri memorabile care se îngemănează și se completează prin temele
abordate precum soarele cu luna, prezentul cu trecutul, viata cu moar-tea, sau
ziua cu noaptea unindu-se într-o conste-lație literară românească de
excepție.
Bogăția de stiluri și genuri literare
abordate în cele 4 volume vine să confirme încă o dată capa-citatea și
intuiția creatoare cu care sunt înzestrați acești scriitori români de excepție, ce
aștern pe file de carte bucățele de suflet îmbrăcate în haina graiului
românesc.
Dialogurile imaginare, textele și articolele cu
tentă filozofică sunt grăitoare pentru acele spirite înalte ce
trăiesc doar pentru a simți și a vibra.
Țeserea înțelesurilor prin membrana fină a
metaforelor și a epitetelor cu un grad elevat asigură satisfacerea
tuturor gusturilor literare dovedind rafinament fantezie și
inventivitate.
Diversitatea țărilor unde trăiesc scriitorii
români de excepție cuprinși în aceste volume, ne conduc la concluzia că
omul care este un adevărat român în suflet român rămâne oriunde ar
trăi. Căci limba unui popor trăiește prin oamenii ce o vorbesc și prin
scriitorii săi, care iată, oriunde s-ar afla, continuă să scrie și să vorbească
aceeași limbă, pe care o poartă în suflet și în ființă: graiul românesc!
Interesant de aflat modul în care a ales
editorul culorile acestor coperți și semnificația acestora: cei care ați fost
prezenți la GALA ARTELOR unde au fost lansate aceste superbe volume ați aflat
deja, cei care nu ați fost prezenți și doriți să aflați vă invit să citiți
revista Poezii pentru sufletul meu unde vă sunt dezvăluite aceste secrete în
articolul meu despre lansarea antologiei Galaxy cu titlul: ''Antologia GALAXY''
ecouri literare românești (4 volume) lansată la GALA ARTELOR ediția a 3-a
Montreal 27 august 2022''
Vă invit dragi prieteni să comandați aceste
excepționale antologii pentru a vă umple sufletul de iubire și pozitivism.
Mihaela CD
Sandu Chiva,poetul tuturor, actor pe scena vieții
cronică de Mihaela CD
O dragoste ce nu a dispărut-SANDU CHIVA
Bunul nostru
prieten și colaborator, îndrăgitul poet Sandu Chiva ne-a făcut recent un
minunat dar de suflet, noua sa carte ''O dragoste ce nu a dispărut'',
apărută în 2021 la editura Rotipo din România. Poetul Sandu Chiva este un poet foarte
popular cu o carismă și un șarm aparte, este ''poetul tuturor'' ce
interpretează diverse roluri precum ''un actor pe scena vieții''. Bucuria
re-întâlnirii cu scrierile sale fiind atât de mare, nu am rezistat
ten-tației de a deschide imediat cartea și de a parcurge avid conținutul
său.
Cartea este
gerată literar de scriitoarea Mirela Minuta Alexa , membru al Ligii
Scriitorilor Români filiala Arad și membru al Societății
Culturale Apollon România care semnează prefața cu titlul ''Viata poetului
este un poem nescris'' care face o frumoasa descriere acestei cărți în cuvântul
său: ''un volum de poezii în cuprinsul căruia cititorul va descoperi
clișee poetice trasate cu pana înmuiată în cerneala
sufletului''
Titlul volumul
de versuri ''O dragoste ce nu a dispărut'' nu este unul ales
întâmplator, el fiind dat în mod intenționat pentru a
sublinia armonia conjugală în care trăiește poetul, iubirea
frumoasă și fără de margini pe care o împarte cu
soția sa de câteva decenii, un titlu care este dat de poezia
cu același nume O DRAGOSTE CE NU A DISPĂRUT
''Ridică-mă de jos, de am căzut/Și scutură-mi paltonul
de zăpadă,/ Gândește-te la timpul ce-a trecut/Nu mă lăsa să mă sfârșesc pe
stradă./Ridică-mă și du-mă la căldură/Nu mă lăsa ca să îngheț în drum/Mai dă-mi
încă o dată gură/Nu te sfii suntem bârfiți oricum./Sărută-mă și adu-mă în
casă/Și oblojește-mi trupul înghețat,/Arată-mi că de mine îți mai pasă/ Că
vechile iubiri nu le-ai uitat./Așează-mă cu grijă lângă sobă/ Și dă-mi să beau
măcar un ceai fierbinte,/Mai vom schimba din când în când o vorbă/Vom depăna
aducerile-aminte…./Așterne-mi lângă sobă-o haină veche/Să mai întoarcem timpul
în trecut,/ Mai spunem cuvinte calde la ureche/Despre o dragoste ce nu a
dispărut!''
Cartea ''O
dragoste ce nu a dispărut'' este
un amplu volum de poezii care însumează 300 de pagini. Poeziile din
acest volum sunt împărțite în 6 capitole ce sunt însoțite cu
imagini din viata poetului ajutând astfel cititorul să
pătrundă in universul poetului Sandu Chiva si să înțeleagă astfel mai
bine abordarea temelor în poezie.
Poetul Sandu
Chiva este în esența un romantic incurabil asa cum se
prezintă în pagina sa de autor din revista on line ''Poezii pentru sufletul meu'' dar
temele pe care le abordează în volumul '' O dragoste ce nu a
dispărut '' sunt foarte diverse de la dragostea de țara și locurile
natale, iubirea fata de natură, iubirea fată de oameni, iubirea fata de
Dumnezeu, amintiri din tinerețe și pană la viata de zi cu zi.
Autorul nu trece cu vederea nici problemele cotidiene satirizându-le
în poeziile sale.
Cu un stil
inconfundabil, unic și original poetul ne invită să descoperim
tezaurul de învățături și pilde scrise în versuri ce se ascunde
intre coperțile mov de carte. ''Sunt
un poet neconformist /Venit din negura de vreme/N-am zis ca sunt specialist/
Dar scriu din când în când poeme.''(Eu sunt poetul tuturor)
Poeziile sale sunt accentuate de simțul umorului, un umor fin
pe care îl poate folosi cu elegantă și cu o ușoară ironie. ''Eu sunt poetul tuturor!/ Scriu
versuri pentru toți romanii.../Voi scrie până am să mor/Chiar dacă
deranjez pe unii!''(Eu sunt poetul tuturor)
Poetul Sandu
Chiva este o carte deschisă, sinceră și adevărată, dăruind generos din
preaplinul sufletului său trăiri și sentimente îmbrăcate în versuri clasice,
bine construite pe care le așează pe o tavă de argint și le
oferă cititorului însetat de lectură. Iar cititorul, la rândul său nu
va fi dezamăgit pentru că lectura se face ușor, curge fluid asemeni
unui fluviu de amintiri ce te poartă prin locuri dragi sau imaginare.
Poetul Sandu
Chiva este un artizan al rimei melodice si un atent observator a tot ce
se întâmplă în jurul său, în viata sa și a celorlalți, încondeind și
redând totul în versuri cu o ușurința nativă. Poetul folosește deseori în
poeziile sale personificarea și adresarea directa, dialogul imaginar sau
monologul. Cititorul se regăsește în versurile poetului, ii
împărtășește valorile și principiile pe care le exprima deschis și clar în
poeziile sale, atrăgând astfel simpatia și admirația
cititorului.
Va invit sa îl
descoperiți pe autorul cărții ''O dragoste ce nu
a dispărut'' acest
veșnic îndră-gostit, poetul nostru al tuturor, Sandu Chiva, asa cum
spune chiar el ''Eu sunt poetul tuturor''
pentru că simte să împartă cu cititorii ceea ce a primit în dar '' Dumnezeu mi-a dat condeiul''
și ni se prezintă:''Asa-s eu...'','Un
actor pe scena vieții''.
Ii urez
poetului Sandu Chiva, sincere felicitări, mult spor și inspirație, așteptăm cu
mult interes viitorul volum de versuri!
Mihaela CD
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu