Misologia tot mai înverșunată
a prezentului hipermașinist
În
pofida nenumăratelor dovezi, de-o cutremurătoare evidență în ceea ce privește
prezentul și, mai ales, viitorul omenirii (dramatica și neîntrerupta scădere a
nivelului inteligenței planetare, poluarea tot mai accentuată și mai
pustiitoare a pământului, apei, aerului și alimentelor, sporul alarmant al
decăderii moral-spirituale a întregii omeniri, îndeosebi în țările îmbuibate din apusul Europei și nordul
Americii, lucru ilustrat atât de dementa creștere a infracționalității
individuale și colective, deci a cruzimii omului actual – crime în serie,
războaie, atacuri teroriste minuțios pregătite, cât și de înfricoșătorul proces
de decreștinare – uriașe festivaluri esențialmente sataniste, lepădarea nu doar
a tinerilor teribiliști de „povara” valorilor creștine cardinale și teologice,
incendierea bisericilor și grăbirea islamizării Occidentului prin înmulțirea
moscheilor de proporții, generalizarea și legalizarea în tot mai multe țări cu
pretenții demonocratico-libertinare a „familiilor”/împerecherilor împotriva
firii etc.), în pofida acestor dovezi, deci, „evoluționiștii” de toate culorile
și gabaritele (politruci, politologi, sociologi, economiști, științifici,
infectologi și mulți alți trepăduși) se dau peste capetele lor pătrate să
demonstreze poporenilor, inclusiv celor mai școliți și mai înțelepți decât ei,
că treburile murdare ale omenirii nici vorbă să stea așa cum sunt văzute și
simțite de enorma masă a pământenilor, ci așa cum le propovăduiesc globaliștii
prin imbecilizanta lor presă scrisă și vorbită: grosul omenirii nu numai că o
duce mai bine ca generațiile anterioare (interbelică și cea bolșevică pe unele
meridiane, respectiv cea a războiului rece pe toate meridianele), dar și
trăiește mai mult, chit că virusurile, cancerul, afecțiunile cardiovasculare și
alte multe boli, vag știute de strămoși, realmente își fac de cap în aceste
vremuri doldora de scule investigatoare, farmacii, medici necușeri (deseori
asasini de-a binelea) și medicamente arhiprofitabile doar pentru trusturile
farmaceutice (a nu se uita terragenocidul comis de ele, în cârdășie cu
ticăloasa Organizație Mondială a Sănătății și jegurile politrucianiste din cam
toate țările, în cei doi ani de pandemiadă), iar tot mai mulți dintre
beneficiarii acestor insidioase „avantaje civilizaționale” devin veritabile
legume pe ultima turnantă a vieții, îndeosebi atuncea când sunt atei sau când,
din lene ori un păcătos snobism, treptat-treptat se îndepărtează de
întăritoarea credință a înaintașilor.
De unde
și de ce misologia (ura față de rațiune) tot mai înverșunată? De-acolo și din
pricină că omenirea, cu mic și cu mare, se prostește tot mai avan de la o zi la
alta, „efectul Flynn”, ilustrat de mulțimea testelor efectuate, fiind o
zdrobitoare dovadă științifică în acest sens. Păi ce, de florile mărului
susține înțelepciune japoneză că „Nu există dușman mai periculos decât prostul”?!...
În
societatea noastră postdecembristă, de pildă, nu doar că aproximativ 70% dintre
absolvenții de licee, îndeosebi din cele tehnice, sunt desăvârșiți analfabeți
funcționali (an de an, cele mai multe dintre aceste licee aflătoare în treaba
mare a ministerului de resort au promovabilitatea zero la jenanta parodie
poreclită „examen de bacalaureat”!), dar toată rânduiala politică și socială de
pe aceste meleaguri este astfel (dez)organizată prin legi, ordonanțe și relații
interumane (a se citi nepotisme și fripturisme), încât taman alde ăștia
(dubioșii absolvenți de facultăți private, impostorii, plagiatorii, inculții,
nelegiuiții și trădătorii de țară) să poată ajunge la butoanele puterii
aparente ale României, în deplină derivă moral-spirituală și economico-socială.
Și cum
chestiunea de căpetenie în demonocrație este echipa (parlamentară,
guvernamentală, consiliară – județeană, municipală, orășenească, comunală) și
luarea deciziilor cu majoritate de voturi (partinico-îndărătnice sau în urma
aranjamentelor de culise), este lesne de înțeles că mai marii zilei, ei înșiși
ridicați cu bani și relații, se vor înconjura de cei care le seamănă leit la
chip și fire, desigur, nițel inferiori într-ale logicii și limbajului de lemn (că
de, șeful trebuie să fie întotdeauna mai cu moț ca subalternii), însă „exemplari”
la capitolul slugărnicie și necinste. De altminteri, ăsta este principalul
motiv partinico-nepatriotic (firește, neuitând de inflația galopantă) pentru
care prețul unui loc eligibil pe listele parlamentarilor și europarlamentarilor
a sărit cu mult și demult peste o sută de mii de euroi...
Mă rog,
toate aceste năravuri și marafeturi sunt atât de vechi, încât putem spune cu
mâna pe inimă că ele sunt de-o vârstă cu omenirea emancipată. Dovada
convingătoare în acest sens ne este oferită în romanul Femeia de treizeci de ani (la drept vorbind o suită de nuvele mai
vechi, ingenios ajustate și înlănțuite) de către ilustrul Honoré de Balzac:
„Oamenii de felul acesta sunt asemenea regilor, ale căror sfaturi reale, ale
căror caractere și moravuri nu pot fi niciodată bine cunoscute sau just
apreciate, pentru că sunt privite fie prea de aproape, fie prea de departe”.
Sighetu
Marmației,
George PETROVAI
14 martie 2023
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu