Oscar 2023, o nouă eră

În Manhattan, unde mi-am trăit o parte din viață, spălătoriile sunt la fiece pas, pe fiecare stradă. E locul de întâlnire a oamenilor de diferite naționalități, care își duc lucrurile la curățat. Vezi pe ferestre mașinile mari, care rulează, care rotesc rufele, iar oamenii stau pe bănci să le vină rândul să-și ia hainele curățate. Spălătoria/Curățătoria este malaxorul uriaș, loc de întâlnire și de bârfă al americanilor. Acolo sunt rânduri de așteptare. Tinerii care vin, vin acolo și cu o carte, și citesc din ea cât timp așteaptă să-i anunțe aparatul că hainele lor sunt ca și noi. Mereu îmi imaginam, când treceam pe lângă o curățătorie, ce discută oamenii, ce se poate întâmpla într-un loc atât de special.

Nimic deosebit, ziceam. Dar iată că acum îmi arată că nu este așa, filmul Everything, everywhere All at Once (2022), care a luat marele premiu Oscar. Filmul spune povestea unei spălătorese. Evelyn Quan Wang (Michelle Yeoh) este o imigrantă chineză din Statele Unite ale Americii, care are o spălătorie împreună cu soțul ei Waymond (Ke Huy Quan). Tensiunile în familie sunt mari: spălătoria este monitorizată de IRS, Waymond încearcă să prezinte actele de divorț lui Evelyn, tatăl pretențios al lui Evelyn, Gong Gong, tocmai a sosit din Hong Kong și fiica lesbiană a lui Evelyn, Joy, încearcă să-și convingă mama să-i accepte iubita, pe Becky.

Dar de la lucruri atât de terestre, comune, se trece la multivers, la plonjarea personajelor în universuri paralele, mai ales în universul artelor marțiale. Parcă am fi în Matrix. Apar apoi oameni cu degete de hot dog, apare și un raton, Evelyn capăt mai multe identități, în funcție de universuruile alternative în care plutește memoria sa, amintirile ei. Ele se numesc Alphaversuri.

După ce Elvelyn și celelalte personaje ajung „oriunde și oricând”, se revine la normal, toate se împacă firesc cu situația, spălătoria nu dă faliment, taxele sunt plătite, Becky este acceptată în familie și orice abatere se tolerează.

Pentru Best Picture au concurat filme formidabile, unul și unul, precum Avatar 2, a doua serie a lui James Cameron, care, evident, a luat premiul pentru efecte speciale, apoi filmul Tár, în care Cate Blanchett joacă rolul unui mare dirijor, continuarea minunatului In Bruges, The Bansherin of Inisherin, unde Collin Farrell face iar un rol antologic, Top Gun al lui Tom Cruise, Elvis al lui Buz Luhrmann sau un formidabil remake al celebrului Nimic nou pe frontul de vest.

Nu-mi imaginez că Everything… estre mai bun ca ele, dar Gala Oscar marchează în acest an o nouă eră, fiindcă regula filmelor nominalizate la Oscar este de acum încolo ca în fiecare să existe o performanță asiatică, ori o poveste exotică, ori actori asiatici. Așa s-a întâmplat și acum câteva decenii când a fost revolta negrilor, că ei nu iau premii Oscar, ci numai albii, acum e rândul asiaticilor să-și revendice drepturile, fiindcă patru dintre actorii asiatici au luat premii Oscar (doi din Everything…, Michelle Yeoh și Ke Huy Quan, iar Stephanie Hsu nominalizată), iar un cântec indian, Naatu Naatu, a bătut melodiile cu care au participat pe Lady Gaga și Rihanna. Apoi se mai impune noul trend estetic, amestecul sui-generis dintre realism, comedie, fantastic și SF. Toate genurile cinematografice într-unul singur, într-o sudură originală. Într-un fel, se împlinește previziunea mea din cartea CONDAMNAȚI LA NEMURIRE, dedicată fenomenului Oscar, în care spun că genul viitorului este filmul surrealist în stil crazy.

Și regizorii Daniel Kwan și Daniel Scheinert, care semnează Daniels, practică acest stil crazy, chiar de la debut cu Swiss Army Man (2016), în care spun povestea unui mort (jucat de Daniel Radcliffe). Ei au obținut Oscarul și pentru scenariu original, și pentru regie. Genul crazy este mult experimentat în America, avându-l în prim plan pe Tarantino, așa că nu e de mirare că și Everything… este un amestec sui generis de dramă și comedie, de parodie și fantezie, de thriller și SF, de kung-fu și animație. Evident, acest gen de film cere un alt timp de spectator. În general, spectatorii au fost formați la școala filmului clasic hollywoodian, în care povestrea logică este dominantă, dar acum spectatorul nu mai este mulțumit cu un singur fel de mâncare, el vrea de toate, un ghiveci. Și calitatea supremă pe care trebuie să o aibă este umorul.

Evelyin nu este un super erou, dar parodia se naște când această femeie simplă trece prin aventurile unui supererou. Evelyin nu este nici tânără, nici sexy, e o femeie matură, care are probleme cu familia ei, cu fiscul, plus cu sine, cu propria persoană. Tatăl ei o pisează cu problemele lui, soțul ei vrea să divorțeze, iar fiica lor, adolescentă, o deranjează fiindcă e lesbi. Oameni simpli, dar care adună toate păcatele mari ale lumii. De aceea filmul se și numește, Oricine, oriunde, oricând, fiindcă poveștile personajelor sunt general valabile, se pot petrece oricând și oriunde, dar Evelyn Wang, imigranta chineză, are curajul să pornească într-o aventură nebunească, asemenea eroilor asiatici,  convinsă că numai ea poate salva lumea, explorând universuri paralele și conectându-se la alte vieți pe care le-ar fi putut avea.

Sigur că trăim ca Evelyn, că ne multiplicăm în alte universuri, că vrem mai mult și mai mult. Suntem departe de lumea aceea în care domina sfatul înțelept cu „învață să te mulțumești cu puțin”.

Trăim într-o lume aglomerată, în care totul este prea mult, iar preaplinul informațional este ca o ghilotină pentru un om simplu, neînvățat cu viața artificială.

Aceasta a și fost ideea regizorilor Daniels, preaplinul în care trăim. Faptul că suntem sufocați de prea multul existențial. Ei ne spun: „Sperăm ca mulți dintre voi să vă regăsiți în personaje. Sperăm să râdeți, să plângeți, să vă aruncați mâinile în aer și să vă bucurați de carusel într-o sală plină de străini. Sperăm să vă ofere începuturile unui vocabular pentru a înțelege mai bine tot acest prea-mult și cum să exiști în el. Dar cel mai mult, sperăm ca după ce îl vedeți, chiar dacă nu considerați că ne-am atins țelul de a include totul, să vă simțiți cel puțin incluși în acest film imens, dezordonat, ca o îmbrățișare de grup”.

Este o mărturisire care trădează existența unui conștiințe specifice modestiei, fiindcă este imens de greu ca în marele tăvălug al filmului American, cu zeci și sute de filme excelente, să te remarci, să faci ceva ce nu s-a mai făcut.

De asemenea, Everything… este o victorie a studioului A4, un studio independent, care marchează noua eră a filmului independent. O uriașă producție a studiourilor independente a stat ani de zile la ușa marelui Hollywood și a Academiei Americane de Film, care până acum parcă nu le-a văzut. Oricum, este o fericire că acest eveniment, Gala Oscar, desfășurată pe un covor nou, de culoarea șampaniei, eclipsează măcar și pentru o noapte orice alt eveniment de pe planetă, că ne face să uităm de bombe și orci.

 

Grid Modorcea, Dr. în arte