O altfel de istorie!

După ce vineri, 22 decembrie 1989, a apărut pe piață ultimul număr (An XL, 10.612), al ziarului „Pentru Socialism”, “Organ al Comitetului Județean Maramureș al PCR și al Consiliului Popular Județean”, iată că sâmbătă, 24 decembrie, stările de lucruri modifică esențial peisajul presei locale maramureșene. Chioșcurile sunt invadate de “Graiul Maramureșului”, „Cotidian al Consiliului Județean Maramureș al Frontului Salvării Naționale”, Anul I, nr. 1. Așa s-a decupat și decuplat istoria atunci, iar azi când lecturăm numărul 10.000, putem privi înapoi cu desăvârșită obiectivitate.

Vineri, numele „Nicolae Ceaușescu” era pomenit „înzecit”, nu doar prin relatările de la Ședința Comitetului Politic Executiv al CC al PCR sau de la „Marea adunare populară a oamenilor muncii din Capitală” (ziarul publicând integral „Cuvântarea tovarășului Nicolae Ceaușescu”), dar și prin cartografierea așa-ziselor adunări generale în care oamenii muncii din județ (Mina Baia Sprie, CPL Sighet, Centrala Minereurilor, IMUAS) condamnau cu mânie proletară „grupurile de huligani fasciști care încearcă să creeze dezordine, să distrugă bunuri materiale să abată poporul din drumul său spre socialism și comunism”.

Sâmbătă devine dominant „Comunicatul către țară al Consiliului Salvării Naționale”, apare Mesajul Consiliului Județean al FSN, imnul „Un răsunet” și mijesc primele „semnături libere de constrângeri ideologice”: protopop Gavril Mociran, Augustin Cozmuța, Victor Iancu, Augustin Botiș, Victor Mihalca, Dan Ioan Vâcla, Claudian Cosoi …, iar duminica vine cu un ziar pe aceeași linie, cu informări, proclamații-apel, „Cântecul Tricolorului” de Ciprian Porumbescu, 4 versuri dintr-o „Doină” de Ana Blandiana, scurte istorii de „mari victorii”, note, relatări și poeme de Ion Bogdan, Vasile Borca, Traian Velea, Clemente Mureșan …

Duminică, în Ziua Crăciunului „Graiul Maramureșului” apare doar în două pagini, dar cu precizia că au fost puse în „ele” rânduri scrise „de ziariștii Maramureșului în noaptea Crăciunului cu atâta suflet cât nu încăpea altădată nici într-o revistă de 24 de pagini”. Viorica Pârja, Victor Mihalca, Teodor Tohătan, V.R. Ghenceanu își semnează curajos concluziile de moment, iar constanta este că … „Revoluția a triumfat!”

Cum nu mi-am propus să scriu o istorie a „începuturilor” mă opresc aici, la bornele 1, 2 și 3 și mă gândesc, într-o risipire socratică de gând, ce ar fi de așezat la cei doi „poli” existențiali. Ca ziarist, din 1972, ca bibliotecar băimărean din 1977, ca performer sau ca animator cultural de peste 50 de ani, pot privi cu liniște și pace interioară și frământările din societatea românească și maramureșeană contemporană, dar și vibrațiile gazetărești esențiale. Dintre cei care s-au dus în lumea de dincolo de lume îi voi aminti într-o ordine aleatorie pe: Mircea Petrehuș, Gheorghe Peter, Emil Covaci, Vasile Gaftone, Gheorghe Moldovan, Ion P. Pop, Teodor Tohătan, Ștefan Bellu, Augustin Cozmuța, Vasile Radu Ghenceanu, Mihai Mureșan … Alți slujitori ai condeiului la Graiul s-au retras din „matcă” în alte activități, dovedind toți și fiecare în parte că actul pensionării înseamnă doar un macaz pentru a trece de pe „linia curentă” pe un alt „traseu de cale”, la fel de activ sau poate chiar mult mai solicitant, Gheorghe Pârja, Andrei Fărcaș, Viorica Pârja, Alec Portase, Nicolae Goja …

Acum, la o altfel de bornă (MULTICONFINIUM), cu un alt ordin de mărime (se trece de la 4 cifre la 5!), cu o conducere deja validată prin propriile exerciții manageriale, îmi îndrept gândurile cu plecăciune față de toți „colegii” ce mi-au fost „însoțitori de vocație”, căci pentru subsemnatul gazetăria a jucat mereu acest rol. I-am privit „zilnic” prin articolele ce le trădau „icoanele lor de suflet”, i-am felicitat de câte ori a fost cazul, i-am „sensibilizat” când au mai trecut de filtre și chestiuni discutabile, i-am ținut în iatacul inimii mele, acolo, în buzunarele de la piept, căci mi-au fost mereu de folos. Unora le-am publicat materiale în revistele pe care le-am inițiat și condus, altora le-am „confecționat” caiete biobibliografice, iar celor mai merituoși în reportaje de suflet le-am dăruit și egida pentru cărțile lor, ca exerciții comune de contributivitate. Un mulțumesc pentru toate însoțirile în cunoaștere și un „Ad multos annos!” instituției patentate cu sintagma cea sfântă „Graiul Maramureșului”!

P.S. Cred că dacă aș fi încercat mai mult micul har al „profeției” aș fi nimerit devenirile și-n această incintă de sacrificiu gazetăresc. Pe când redactorul-șef de azi, Vasile Iluț, era student de jurnalism în București i-am făcut o demonstrație despre ce poate face un gazetar într-un București total nefamiliar și în care marii ziariști se ocupau numai de „lucrurile mari”! Dar, totodată, i-am profețit ucenicului de atunci că într-o zi o să-i vină vremea să conducă El un ziar important! Dacă acest articol va fi publicat e semn că Vasile Iluț recunoaște că jocul nostru de-a presa de acum circa 40 de ani, sub semnul lui Homo ludens i-a fost de folos și sobrului Homo doctus, ce s-a așezat în fruntea încercărilor noastre de viață! Și îi salut, totodată, pe cei ce trudesc „aici și acum”, pentru ca noi să ne putem așeza pe verticala fiecărei zile informați și clarificați: Iulia B. Mureșan, Camelia Tocaci, Maria Stoica, Alexandru Ruja…

Dr. Teodor Ardelean