CARPE DIEM
Ca să concureze cu luminile Parisului,
arunca pilitură de fier
în timida flacără din soba lui de tuci,
din atelier.
Își trăgea apoi acea clipită de bucurie
cu artificii,
ca o velință peste el, liniștit,
și se culca,
visând zboruri spre nemărginit.
Mult mai târziu,
când luminile Parisului au aflat de el,
l-au întrebat dacă nu ar fi dispus să le
dea lor,
acea pilitură de fier.
Ca să o învețe abc-ul
de a fi lumină vestită pe întregul
mapamond
și nu doar o căzătură
de la pilirea nu știu cărui cui bont.
Le-a răspuns că-i carpe diem,
pentru „cea repede ce ni s-a dat",
un recviem cu care luminilor Parisului,
ulterior s-au luminat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu