La Iași, Nicolae Scheianu, în recital

                                                                                                     de Gheorghe Pârja

La Iași, a avut loc, între 7 și 14 mai, 2023, Festivalul Internațional POEZIA LA IAȘI, ediția a IX-a. Au fost zile minunate, polenizate de vraja cuvintelor și de adierea vechilor prietenii. Și de închegarea unor relații culturale noi, cu scriitori din 22 țări, invitați la manifestarea de mare prestigiu din această parte de Europă. Au fost și scriitori români, din centrele literare ale țării. Prin poezie ne-am lecuit de singurătate, cuvintele au domolit suferințele războiului din vecini, au alungat și păsările cenușii ale crizelor care fac înconjurul sufletului nostru. Doar eram în orașul eminescian prin excelență, la umbra Teiului din Copou, unde Poetul spunea: „Poezia, trandafirul ce crește în potir de aur sufletul frumos.”

Organizatorii Festivalului – poeții Adi Cristi și Valeriu Stancu – au rânduit, cu istețime și apropiere sufletească, arhitectura manifestării. Au avut loc recitaluri, în licee, susținute de poeții invitați, dar și discuții libere, extrem de folositoare.

La Muzeul municipal „Regina Maria” a fost un regal liric, o consacrare, o ocazie unică de a asculta poezii de valoare, de a cunoaște autorii în direct, cu sensibilitățile lor. Așa m-am lăsat în grija clipei pentru cuprinderea ideii lirice. Poezia este înălțarea tăcerii, dar este și haosul condamnat la visare. A fost o ocazie unică să ascult poezii ale reprezentanților Franței, Italiei, Columbiei, Greciei, Armeniei, Republicii Moldova, Indiei, Egiptului, Marocului, Spaniei, Turciei și ale celorlalți.

Din suita recitalurilor extraordinare, în care am fost incluși și noi maramureșenii, l-am decupat pe cel al confratelui Nicolae Scheianu, invitat și el la acest concert liric imposibil de uitat. A urcat pe podium ca membru al Uniunii Scriitorilor din România, Reprezentanța Maramureș, dar mai ales cu valoarea poeziei sale. Secondată de aprecieri critice remarcabile, cuprinse și în excelentul caiet-program al Festivalului de la Iași. Foșneau în jur cuvintele poetului Adrian Popescu, prezent și el la Festival, despre poezia lui Nicolae Scheianu: „Un aliaj inspirat, personal, profund pe de o parte, tonalitatea oraculară a poemelor, vag biblică, atestând lecturi religioase, care au consolidat o formă mentis specifică, și, pe de alta, iluminările poetice autentice, crude, originare. Ar fi acesta cifrul, cred, propus de Nicolae Scheianu.”

Eram în sală. Aveam în mâini recenta carte a poetului care susținea recitalul extraordinar. De pe ultima copertă au prins viață cuvintele de apreciere ale lui Ciprian Chirvasiu și Viorel Mureșan. Primul vorbea despre texte cu o concentrație poetică uluitoare, al doilea despre un fenomen mai rar în poezia română actuală. Am notat aplauze după fiecare poem. Atunci m-am încumetat să-mi conturez, și eu, o părere fulger despre poezia lui Nicolae. În comparație cu poemele celorlalți.

Mi-am zis că lirica lui este mai greu de asociat unei mișcări literare, sau unui anume canon. Este un teritoriu cucerit cu fertila imaginație și dăruit nouă cu generozitatea simbolurilor. Imaginile poeziei lui par șlefuite de ape. Am descoperit în lectura sa o sobrietate stilistică, o lecție de inventivitate, un discurs aspru, pendulând între melancolii volatile, cu subtile strategii de distilare a ideii poetice. Acolo, în sala aceea istorică, mi-am dat seama că poezia confratelui meu nu poate fi privită în față, în vremea luminii, ci colo pe la înserarea cuvântului, pentru a-i putea vedea mai bine relieful ideilor. Când poetul Nicolae Scheianu a coborât de pe podium, confrați din sală s-au grăbit să-i aducă mulțumiri pentru poemele citite. Printre ei au fost: Varujan Vosganian, Nichita Danilov, Daniel Corbu, Valeriu Stancu, Gellu Dorian.

Pe aceștia i-am auzit eu, dar au mai fost. Au fost și poeți străini care au apreciat poezia lui Nicolae Scheianu. I-am văzut privindu-l cu prețuire pe grecul Christos Koukis, italianul Giuseppe Bova, albaneza Anila Dahriu, basarabeanul Arcadie Suceveanu, ori Raquel Lanseros, din Spania. Aprecierile pentru poezia confratelui din Maramureș le-am adunat la orele serii, când se purtau discuții între noi. A func­ționat perfect și armonios instituția translatorului.

Și eu m-am bucurat că am fost de față, m-am simțit un poet mulțumit. Reprezentanța Maramureș a Uniunii Scriitorilor din România a fost în lumină, la Iași, prin recitalul extraordinar al poetului Nicolae Scheianu. Așa este poete: „Cei singuri, la fel ca fericiții,/ au nevoie de-o mână din înalt/ peste creștet/ de un cort ridicat pe loc sigur/ de un foc în negura nopții.”