VIOREL POP - SCRIITORUL
Motto:„ Nu-ți voi lăsa
drept bunuri după moarte,
Decât un nume adunat
pe-o carte,
În seara răzvrătită
care vine
De la străbunii mei până
la tine,
Prin râpi și gropi adânci
Suite de bătrânii mei pe brânci
Și care, tânăr să le urci te-așteaptă
Cartea mea-i, fiule, o treaptă”
( Testament, T. Arghezi)
Un sat, o regiune, o
țară - le poți descoperi într-o carte, într-un destin: așa cum valul conține-n
el oceanul cel mare, așa și proza scrisă de scriitorul Viorel Pop din Fărcașa
conține în ea o istorie a zbuciumatului Ardeal.
Născut la Nima, lângă
Dej - având o viață cu suișuri și coborâșuri,
dar spre final dedicatâ educării și formării ca oameni a tinerelor vlăstare
prin școală, omul și sculptorul Pop Viorel din Fărcașa-Maramureș reușește să
scoată la lumină tablouri ale realităților trăite de țăranii din Ardeal.
Îmi place să-i compar
pe oameni, în cazul acesta o adunare de scriitori cu o PĂDURE în care
sunt mulți copaci care se ating unii de alții.
RĂDĂCINILE se ating și ele, formează împreună acest
INCONȘTIENT COLECTIV - care nu s-a
exprimat încă, ideile n-au venit la suprafață, sunt încă în întuneric, n-a
apărut lumina, (întunericul nu există, e doar lipsa luminii - Einstein). Ceea
ce este ascuns în întuneric, e nevoit să stea acolo, în istorie, în
„necuvintele” lui Nichita Stănescu, nimic de acolo nu are o putere autentică
proprie, până când se va exprima. Acolo,
în străfundurile conștiinței se face schimb de nutrienți, vitamine și
POVEȘTI, acolo suntem toți conectați prin rădăcinile noastre.
TRUNCHIUL copacilor este individualul,
personificarea ideilor, a ceea ce se vrea a se ivi la suprafață și a se contura
precum ghiocelul (Scoate capul din zăpadă/ Primăvara să o vadă/ Soarele să-l
încălzească/ Zăpada să se topească).
Oamenii trunchiului au supt seva
pământului, s-au concentrat spre crearea frumuseții prin arta scrisului, au
realizat opere de artă literară precum romanele biografice și psihologice
scrise de Pop Viorel – romane care aduc în fața cititorului imaginea trecutului
- fiind scrise, totuși pentru viitor. Acești autori sunt purtătorii cuvintelor
potrivite și a imaginilor artistice autentice.
Am avut acces la
rădăcini, la tot trecutul umanității, am
adus trecutul în prezent-realizând un copac al SUPER CONȘTIENȚEI NOASTRE.
Acestea sunt romanele - oglinzi ale conștiinței colective „adunate ntr-o carte”
de fapt în mai multe cărți scrise cu suflet de român.
CRENGILE pădurii înalte, frunzele, florile și
fructele se întind spre cer, spre înalt, spre viitor - iar împreună cu ceilalți
copaci din pădure vor fi observate și admirate din depărtare.
Ca o concluzie aș putea spune că autorul Cărării
destinului creează o imagine puternică a țăranului român urmărit în timp de
la primul la al doilea război mondial. E istoria trăită de Izidor, un om cu
mult bun simț, harnic, iubitor de familie și mai presus de toate un mare
patriot. O replică de-a lui: „E dureros să te naști român și să mori ungur.”
Prin stil și realism scriitorul poate sta alături de marele nostru prozator
Liviu Rebreanu.
Unele romane au fost scrise la cererea
nepoatelor care nu voiau să se piardă amintirile, este cazul romanului
Bunica, farmec și durere care aduce-n prim plan imaginea femeii iubită de
tot satul, cea care l-a creat pe poet după chipul și asemănarea sa (spirituală).
Aceste cărți sunt
autentic românești, documente istorice de suflet, știut fiind că istoria trăiește
prin fapte iar în acest caz faptele și-au găsit locul descrierii lor artistice.
Prof. OLIMPIA
MUREȘAN, Asociația Scriitorilor, Baia Mare, Maramureș, Ulmeni, 2023
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu