Mi se rupe inima (nu mai pot scrie nimic altceva deși am două povești care îmi bat pe la toate porțile minții să iasă afară în cuvinte) pentru că văd cum oamenii sunt trimiși la moarte ca vitele la abator.
Poate că nu o să fiți de acord cu ce o
să scriu mai jos* dar spun ceea ce simt și fiind o stare profundă de tristețe,
viziunea asupra faptelor care diferă de a mea nu prea are cum să mă consoleze:
Avem graniță un război între America și
Rusia. Cele două puteri sunt cele mai dotate nuclear și nu se pot confrunta
direct fără ca lumea(planeta) pe care o locuiesc să nu fie distrusă și viața
biologică să dispară – cu noi cu tot, dar bine, noi suntem colaterale.
America și-a angajat o cohortă de state-servante
(NATO) care să o sprijine și un mercenar Ucraina care să ducă efectiv războiul.
De cealaltă parte Rusia e unicul stat
care se poate autosusține economic-politic-financiar-strategic și tehnic în
cazul unui război cu alte state. Își este sieși sufiecient material și
spiritual.
Spre deosebire de Vest, care s-a
dezindustrailizat din motive de comoditate, Rusia are toate resursele
materiale, tehnice, științifice, geografice și logistice pentru a se susține
singură în cazul acestei înfruntări.
Când Ucraina a acceptat să lupte cu
Rusia până la victoria finală a însemnat că a proimis să înfrângă Moscova, nu
să se elibereze (pentru că nu avea ce să elibereze, teritoriile pe care se duc
acum luptele sunt rusești istoric și demografic)
Este tot mai clar după un an și jumătate
că mercenarul (Ucraina) nu poate să miște ursul din loc, d-apăi să îl împingă
înapoi). Numai că Vestul și mai ales America au plătit în avans sute de
miliarde, și-au sărăcit cetățenii, au rămas fără resurse militare, economice,
cu tenisuni sociale și politice cumplite pe cap, ca să aibă mercenarul cu ce
lupta. Acum cer plata eforturilor.
Și rușii îi așteaptă.
Bachmutul a fost numai o repetiție pe un
teritoriul restrâns terminată cu o înfrângere fără drept de apel. Acum aliații
vestici cer o ofensivă generalizată concretă nu de PR. O ofensivă generalizată
înseamnă fapte, cucerire de teritorii efective (cum au fost cele două de anul
trecut care au dus la cucerirea regiunii estice în Harkov și vestice în Kerson.
Avem în față două armate aproximativ
egale în număr. Confruntarea informațională e și ea egală. Cu noii sateliți
rușii i-au egalat pe americani ca capacitatea de a obține informații despre
mișcările inamice.
Pe câmpul de luptă curajul celor două
părți este egal. Spiritul de sacrificiu sau îndoiala (frica de moarte) e și ea
cam la fel împărțită.
Numai că la armament și muniție rușii
sunt net superiori mai ales în ceea ce privește capacitatea de a înlocui
pierderile. Performanțele noilor arme NATO este în general inferioară celor ale
armametului rusesc de nouă generații. (știu că în ziare citiți altceva. Relatez
ceea ce este nu ce alții visează să fie)
Ucraina nu are tradiție militară, rușii
au. Majoritatea inițiatevelor ucrainene pot fi interpretate ca încălcări ale
Tratatului de la Geneva (deci crime de război) Nu fac lista (lungă) pentru că
ar fi peste ce această postare poate să cuprindă. Rușii au început destul de
alandala, sperând să obțină o victorie rapidă dar au știut să se readapteze la
realitățile frontului care în prima parte au fost destul de neplăcute pentru ei
(ca și în 1941 când au fost atacați de nemți)
Pe plan mondial balanța geopolitică se
înclină tot mai mult de partea rușilor și e tot mai defavorabilă americanilor.
Aici și nu pe câmpul de luptă, unde se descurcă și singuri, rușii au găsit
aliații potriviți.
În sfârșit acum ajung la cel mai dureros
lucru: pentru a-și plăti datoriile pe care de opt ani și mai ales în anul și
jumătate de război ucrainenii le-au făcut din vest vor trebui să dovedească că
pot cuceri ceva. Cu trupe terestre echipate mediocru, fără o structură militară
(logistică) care să le permită să aibă o superioritate în artilerie și aviație
pentru a susține ofensiva nu fac față. Nici măcar numeric nu au acel factor de
3 la 1 care să susțină ofensiva cu oameni dacă nu cu tehnică. E ca și cum te-ai
duce la tăiere. Și cum conducerea Kiev-ului nu vrea să își ia răspunderea
falimentului politic și social în care au tras țara, cine credeți că va plăti
pentru ei?
*e dreptul vostru, așa cum a fost dreptul vostru să mă contraziceți cu
privire la talentul copilului ăla declarat genial la șapte ani datorită
memoriei pentru că entuziasmul vostru vi s-a părut că are mai multă competență
decât studiile universitare și jumătate de secol de experiență în domeniu pe
care le posed.

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu