Umplem sufrageria cu îngeri. Ba, și dormitorul, ba, cămara, holul, casa scărilor și ne lăudăm cu ei, dar le frângem aripile cedând ieftin dulcilor ispite cu iz de iasomie falsă.
Suntem cei mai bogați în îngeri, dar nu ne dăm seama
că Cerul se-ndepărtează de noi și nu-i lăsăm din pângăritul proaspăt.
Îi ținem cu forța de dragul de a ne lăuda cu ei.
Le legăm aripile și-i ducem să bea apă când vrem
noi, nu când Ei au nevoie.
Când seara umblă desculță-n bulevard cu șoldurile-n
mâini, noi, atârnați de marginea iluziei și cu speranța legată la ochi, visăm
păcate anemonice cu îngeriii închiși în case.
Încet, încet se dărâma și vara asta peste iedera
mersului infantil și credem în virtute îngerească chinuită că ne răsar muguri
de lumină în suflet, că pentru păcatele efectuate ne așteaptă ora strălucirii înflorită-n nostalgici
vestitori, dar timpul dinainte încremenit alunecă pe pârtia vieții.
Și, ușor, ușor coborâm în beznă prin plânsetul
îngerilor chinuiți.
Puiu
RĂDUCAN
22062023-B.
Olănești
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu