Aniversare - 𝟏𝟎 𝐦𝐚𝐫𝐭𝐢𝐞 𝟏𝟖𝟓𝟔 – Se naște Petre Dulfu

 

𝟏𝟎 𝐦𝐚𝐫𝐭𝐢𝐞 𝟏𝟖𝟓𝟔 – se naște Petre Dulfu - a fost un autor de basme, poet, profesor, traducător și doctor în filozofie, unul dintre principalii modernizatori ai învățământului românesc prin activitatea sa științifică.

Născut în comuna Tohat, județul Sălaj, urmează primele 10 clase la Baia Mare, în limba maghiară, reușind să ia an de an premiul I.

Se înscrie în adolescență în cluburi și societăți de lectură, fiind pasionat de limba română și în special de poezie. Tot în adolescență începe să scrie versuri, debutând în prestigioasa revistă „Familia” (condusă de Iosif Vulcan), acest lucru deschizându-i mai multe oportunități de dezvoltare.

“Familia” i-a publicat lui Petre Dulfu mai multe articole în perioada adolescenței, lucru foarte neobișnuit pentru un tânăr care nici nu își începuse studiile superioare.

Talentul pentru literatură și pasiunea pentru limba română i-au fost insuflate de către mama sa, care citea basme și povești în limba română.

În 1876 se va inscrie la Universitatea din Cluj Napoca, la Facultatea de Litere și Filosofie.

Până în 1881 va traduce și două piese de Euripide in limba română (o premieră absolută) și un prim pas remarcabil, deși autorul se va declara mai târziu nemulțumit de primele versiuni.

În doar cinci ani va reuși să își susțină doctoratul tot la Cluj, în 1881, cu o teză despre Vasile Alecsandri.

După terminarea studiilor se dedică catedrei pentru următorii 40 de ani, fiind autorul sau coautorul mai multor manuale școlare de etică, estetică, aritmetică, geografie sau abecedare și cărți de citire.

A fost director și profesor al mai multor instituții din București și Turnu Severin, în același timp realizând și poezii, dramaturgie, traduceri și critică literară.

Cartea care l-a consacrat a fost “Isprăvile lui Păcală”, o transpunere versificată a poveștilor din folclor cu celebrul personaj. Apărută în 1894, cartea a devenit virală în spațiul cultural al vremii, cu nenumărate reeditări și ediții.

În 1911 se înscrie în „Societatea Scriitorilor Români”, fiind premiat de către Academia Română atât pentru Isprăvile lui Păcală, cât și pentru traducerile din Euripide.

Până la sfârșitul vieții se dedică pedagogiei, creându-le elevilor săi un mediu prielnic dezvoltării prin crearea de manuale și culegeri didactice.

Petre Dulfu este un nume prea puțin amintit având în vedere rolul pe care acesta l-a exercitat în dezvoltarea și modernizarea învățământului din România.

Se stinge din viaţă la 31 octombrie 1953.

Foto: Marian HOTCA