Premiile Oscar și ceapa românească

                                                              de Gheorghe Pârja

Nopțile trecute s-au decernat premiile Oscar pentru film, eveniment care m-a atras de multă vreme! Deoarece iubesc filmul din tinerețe, ca o metodă de evadare din cotidianul îngrădit în care trăiam. Era fabulos și acel prezent misterios, dar filmul bătea lumea mea. De aceea am rămas credincios lui până în ziua de astăzi. În prefața la decernarea premiilor Oscar a ieșit pe scenă o doamnă care ne-a spus că un film pentru a ajunge pe lista nominalizărilor trebuie să îndeplinească anumite condiții. Adunate sub sintagma corectitudine politică, marca Hollywood. Potrivit unui edict al Cetății Filmului, doar o peliculă care îndeplinește anumite prevederi stricte poate figura pe listă. Aceste standarde mustesc de o gândire de stânga. Cel puțin unul dintre actori să fie din partea unei minorități etnice, filmul să aibă personaje cu dizabilități, persoane gay și neapărat femei. Și echipa de filmare trebuie să aibă această structură.

Voci autorizate și-au spus părerea. Corectitudinea politică este cenzură. Această formă de îngrădire a libertății de gândire, mai ales în film, este sistemul de credințe și valori care domină acum America. Sintagma s-a născut dintr-o glumă din benzile desenate. Gluma s-a ideologizat, ajungând să bântuie astăzi nu numai în America, ci și în Europa. Și România este atinsă prin falduri politice. Corectitudinea politică încearcă să impună o uniformitate de gândire. Rădăcinile acestei gândiri vin de prin anul 1920, când unii marxiști și-au dat seama că oamenii au convingeri religioase puternice, țin la tradiție și la familie. Astea toate trebuie distruse în concepția lor. Suntem martorii acestor puseuri ideologice și pe la noi. Da, distrugerea familiei – principalul obiectiv al politicii corecte, după mintea lor.

Trăim într-o lume în care adevărul este atacat. Puteți să mă întrebați ce legătură are corectitudinea politică cu ceapa românească! Ceapa este, în acest caz, un simbol al agriculturii noastre în derută. După distrugerea unor industrii de bază, a venit și rândul agriculturii să fie pusă pe tobogan. Asta nu am înțeles, cum rândurile de guvernanți nu au găsit soluții adecvate pentru a nu lăsa agricultura să slăbească atât de mult. Problema agrară a captat atenția întregii societăți, provocând vii dezbateri în rândul clasei politice și al opiniei publice. Dar cercul vicios nu a putut fi depășit. Declanșarea răscoalei fermierilor de la începutul acestui an a adus o mulțime de avertismente. În primul rând, ne-a arătat mersul integrării europene, începând de la miraculosul arpagic. Ceapa românească este pe cale de dispariție, fiind înlocuită cu cea olandeză. Iar usturoiul ne vine din China. Roșiile sunt europene, cu sedii mănoase în Spania, Italia, Grecia ori Ungaria.

Mă întâlnesc cu ele la aprozarul din colț. Spun cultivatorii pricepuți de la noi, câți au mai rămas, că nici sămânța nu este autohtonă. Agricultura noastră, în marea ei parte, este cedată unei birocrații străine care aplică și legumelor corectitudinea politică. O ocupație milenară începe să dispară din nomenclatorul românesc. Așa ne este datul sorții? Fermierii români sunt asediați de corporații. În curând nu vom mai vorbi despre țărani, fermieri, muncitori, ci de clăcași trudind pe marile proprietăți ale corporațiilor. Deja arendașii lui Duiliu Zamfirescu și Caragiale s-au reîncarnat în traderi și corporatiști. Lacomi și jefuitori, fără a ține seama de taina pământului românesc. Nu doresc a speria pe nimeni, dar realitatea ne este filă de abecedar. Agricultura clasică se retrage în istorie și va fi, deja este, hrana chimizată, plină de pesticide. Viermii filantropului avar Bill Gates au pornit spre noi.

Dispariția oamenilor de porumb este un semn. Spunea domnul profesor Constantin Toader, cu care țin legătura, că pe nimeni nu mai interesează astăzi locul în care Lucian Blaga spunea că s-a născut veșnicia. Adică satul românesc. De aceea îl prețuiesc pe părintele Ioan Ardelean, din Desești, fiindcă nu lasă să se stingă lumina sănătoasă a timpului. Noi încă ne mai putem bucura de adevărul cepei românești. Că premiile Oscar au renunțat la libertatea de exprimare prin film. Sperăm că ne vom mai întâlni cu festivalul cepei de la Asuaj!