Cuprins:
1. Precizări preliminare
2. Haremurile în relatările din
Biblie
2.1. Haremul Împăratului David
2.2. Haremul Împăratului Solomon
2.3. Haremul Împăratului Xerex
3. Haremurile din afara
consemnărilor din Biblie
3.1. Haremul Imperial al lui Ginghis Han
3.2. Haremul
sultanului otoman Soliman I
3.3. Haremurile
la împărații chinezi
4. Haremurile din ziua de azi
4.1.
Haremul Regele Thailandei
4.2.
Haremul lui Ziona, liderul unei secte
creștine din India
5. Scurtă
prezentare despre alte haremuri,
6. Alte precizări
Bibliografie
Rezumat.Este un articol de noutate (nu numai în
România), care adaugă valoare în cunoașterea lumii în care trăim.Cei care vor
citi acest articol, nu numai că nu vor regreta că l-au citit, dar vor avea și
momente,benefice, de reflecție asupra
faptului că dintotdeauna omenirea a fost (preponderent) pe mâna unor mari
nebuni, femeile fiind cele care au avut cel mai mult de suferit.Tragicele
închisori sexuale aleharemurilor
împărătești au rămas (și încă mai rămân, în unele zone de pe pământ, chiar și
în secolul XXI), unele dintre cele mai negre pagini din istoria omenirii, a
civilizaţiilor și a religiilor.
1.
Precizări preliminare
Istoria consemnează numeroase și
impresionante (până la tragice) cazuri de haremuri, care au existat din cele
mai vechi timpuri (începând din urmă cu peste 3.000 de ani), la un număr destul
de mare de popoare și care mai există și în zilele noastre.
Cu toate încercările făcute, nu am
putut identifica o lucrare cu un inventar cu cele mai mari, mai impresionante,
mai de senzație, mai tragice etc. haremuri care au existat în istoria omenirii.
În Biblie[1]sunt consemnatetrei haremuri, prezentate și în
acest articol, respectiv:
1) alluiDavid (n. 1039 – d. 969 î.Hr.),
împărat peste tot Israelul și Iuda timp de33 de ani, între 1003 – 970,
2) al luiSolomon (n. 1000 – d. 931 î.Hr.), fiu al lui David, împărat
al Israelului timp de 40 de ani,între 971 – 931, și
3) al luiXerex (n. 519 – d. 465 î.Hr.),
împărat al Imperiului Persan timp de 21 de ani, între 486 – 465 î.Hr.
În acest articol se prezintă numai
unele dintre cele mai importante haremuri care au existat de-a lungul istoriei,
care uimesc omul secolului XXI, care mai rămâne surprins și de faptul că și în
zilele noastre acestea mai există,care, prin ineditul lor absurd, te lasă
perplex.
Cele
mai multe haremuri au fost, pentru numeroase dintre fecioarele cele mai frumoase,
o închisoare sexuală, unde ajungeau fără voia lor, cu forța (numai pentru că
s-au născut frumoase și au avut ghinionul să fie identificate și selectate spre
satisfacerea sexuală a împăratului) și unde, în cele mai frecvente cazuri, își trăiau
toată viața în suferințe, până la tragedie, așa după cum se prezintă în acest
articol.
Haremul, ca o „comunitate
patriarhală”, este foarte greu de definit din cauză că:
1) numărul acestora a fost foarte mare (și care încă mai există și
azi),
2) acestea au fost de o foarte mare diversitate,
3) vechimea lor este foarte mare, de peste 3.000 de ani pentru unele,
4) despre unele nu s-au păstrat consemnări în scris,
5) despre altele au fost țesute poveşti fanteziste,
6) nu au existat doua haremuri care să fi arătat exact la fel.
Spre exemplu, în lumea otomană, haremul constituie
forma de organizare socială asemănătoare unei familiei extinse.
În DEX, haremul este definit ca fiind „Totalitatea cadânelor
unui mahomedan poligam”,unde „cadâna” are sensul de „sclavă în haremurile
turcești.”, iar „poligam” este un „bărbat care are concomitent două sau mai
multe soții.”
Un
harem împărătescpoate fi definit ca fiindo adevărată închisoare a sclaviei sexuale, care se afla în totalitate sub proprietatea exclusivă
a conducătorului(în general, despotic) unic al acestuia.
Actele sexuale dintr-un harem nu erau nici de curvie,
nici de preacurvie; ele erau acte de poligamie, care nu era combătută în
Biblie.
În
Vechiul Testament, cel puțin până în secolul al II-lea e.n. s-a permis poliginia (în care o persoană de sex masculin se căsătorește cu mai multe persoane
de sex feminin;), dar niciodată n-a permis poliandria
(în care o persoană de sex feminin se
căsătorește cu mai multe persoane de sex masculin).
Pentru
a se înțelege cât mai bine contextul în care trăiau oamenii în acele timpuri și
în care au existat aceste haremuri, consider că trebuie văzut și articolul
subsemnatului intitulat „Principalele practici şi forme de convieţuire sexuală,
existente în perioada Vechiului Testament”, în care se prezintă: incestul; adulterul;
bigamia; poligamia; monogamia; curvia și preacurvia; homosexuali.
2. Haremurile în relatările din Biblie
2.1. Haremul
Împăratului David
Biblia conţine
consemnări şi despre „ţiitoarele” împăratului David.
Împăratul David a avut cel puţin
nouă soţiişi nu mai puţin de zece ţiitoare (concubine).
În Biblie, în Vechiul Testament, în „Cartea a doua a Regilor”, numită și „2 Samuel”[2], capitolele 15 – 19, se relatează cum Absalom[3], fiul lui David, vrea să-l omoare pe tatăl său David pentru a-i lua locul ca împărat.
Absalom a ridicat un cort pe acoperişul casei lui David, exact acolo unde David păcătuise (comisese un adulter prin viol, în secret, cu Bat-Şeba.
După cum David pângărise soţia altuia, pe Bat-Şeba, soţia bravului general Urie, aflat pe câmpul de luptă, tot aşa a fost pângărit şi patul său, și nu de altcineva decât de fiul său Absalom.
Cum a făcut David lui Urie, tot aşa i s-a făcut şi lui, dar nu de un străin sau de un dușman, ci … de unul din fiii săi!?
Luptele dintre fiu și tată se
termină în momentul în care Absalom
este ucis de către Ioab, un general de-al lui David.
După aceea David s-a întors la Ierusalim.
„David a intrat iarăşi în casa lui,
la Ierusalim. Împăratula
luat celezeceţiitoarepe care le
lăsase pentru paza casei şi le-a pus într-o casă sub pază; a îngrijit de ele,
dar n-a intrat la ele. Şi au fost închise până în ziua morţii lor, trăind în
văduvie.” (2Samuel 20:3)
De reţinut că și aceste zece
ţiitoare, ca și toate celelalte neveste și ţiitoare din haremul lui David, au
fost luate „să slujească” în „haremul unsului lui Dumnezeu” (1) fără voia părinţilor lor, (2)
fără voia lor și (3) fără ca vreodată să mai poată ieşi din această adevărată „închisoare sexuală pe vecie".
„Cele mai groaznice şi cele mai crude crime pe care
istoria le-a înregistrat au fost comise sub adăpostul religiei sau al altor
motive la fel de nobile.”. (Mahatma Gandhi).
Femeile aveau
să-și ducă toată viaţa în închisoare, fără nici un alt drept la viaţă, precum de
a fi libere, de a avea și ele o viaţă pământească, normală, de a se căsători,
de a avea soţi, copii etc.
Deci, în
condiţiile în care
(1) David
lăsasecele zece ţiitoare
pentru paza casei, ca femei de încredere,
(2) acestea au fost
batjocoritechiar de propriul său fiu, deAbsalom,
într-un mod oribil, pe acoperişul casei lui David, unde Absalom a intrat la ele în faţa
întregului Israel,
(3) aceste femei nu păcătuiseră
niciodată cu nimic și faţă de nimeni,
David, „alesul lui Dumnezeu”, le-a închis până în ziua morţii lor,
obligându-le să trăiască toată viaţa într-o groaznică sclavie.
„Piere cel neprihănit, şi nimănui nu-i pasă;
se duc oamenii de bine, şi nimeni nu ia aminte că din pricina răutăţii este
luat cel neprihănit.”(Isaia 57:1)
Cu toate că David a comis numeroase și grave păcate,
precum a căzut în idolatrie,a mințit, a comisadulter, a săvârșit viol, omor, crime etc.,
el și-a continuat împărăţia, timp de 33 de ani, în linişte, în bogăţie, în lux,
în desfrâu, cu zecile sale de femei din haremul său împărătesc.
Și aceasta ca urmare a faptului
că David era
considerat de Dumnezeu ca fiind un„om după inima Mea, care va împlini toate voile
Mele”!?: „Dumnezeu … le-a ridicat împărat pe David, despre care a
mărturisit astfel: «Am găsit pe David, fiul lui Iese, om după inima Mea,
care va împlini toate voile Mele»” (Faptele
Apostolilor 13:22)
Tragică soartă le-a hotărât David, „omul după inima lui Dumnezeu, care ia împlinit
toate voile”, acelor zece ţiitoare ale sale, şi
aceasta în condiţiile în care acestea toată viaţa lor au fost fără
prihană (fără păcat, fără vină, au fost pure, curate, nepătate, imaculate).
În Biblie sunt
prezentate multe și deosebit de importante aspecte despre „familia rezultată
din haremul lui David”, despre soțiile, concubinele și copii lui David, care
dau multe de gândit, dar dintre acestea prezint numai următorul aspect.
Fiica lui David,
Tamar, a fost violată de fratele ei vitreg, Amnon, dar fără ca acesta să fie
pedepsit de David, pentru că era primul său născut și îl iubea mult.
Alt fiu al lui
David, Absalom a fost cel care l-a ucis pe Amnon pentru a o răzbuna pe Tamar.
Mule și mari
violuri, crime etc. au fost în familia împăratului David, despre care, în Biblie, în Noul Testament, în Evanghelia după Matei și în
Evanghelia după Luca, se spune că Isus este descendent al lui David!?
„Tot felul de
lucruri am văzut în zilele deşertăciunii mele. Este
câte un om fără prihană, care piere în neprihănirea lui, şi este câte un nelegiuit, care o duce mult în răutatea lui”.
(Eclesiastul 7:15).
2.2.Haremul Împăratului Solomon
În
istoria Israelului, recordul în materie de țiitoare îl deţine fiul lui David, împăratul Solomon,
care a domnit în Israel timp de 40 de ani, între 971 și 931 î.Hr., şi care,
conform Cărţii a treia a Regilor[4] 11:3
(sublinierea îmi aparţine) „A avut
de neveste şapte sute de crăiese împărăteşti şi trei sute de ţiitoare, şi nevestele i-au abătut inima.”.
Desfrânarea, preacurvia, a fost atât de mare la
Solomon încât la făcut pe acesta să-și facă „un super harem regal”, de 700 de
neveste și de 300 de concubine străine,
cum nu s-a mai întâlnit în întreaga istorie a Israelului.
Se presupune că multe dintre aceste 1.000 de neveste
și de ţiitoare nu au ajuns niciodată în patul împăratului, și aceasta din cauză
că:
1) nu exista o programare pe baza căreia să se asigure
că fiecare va ajunge cel puţin o dată în patul împăratului, chiar și pe
întreaga durată de domnie a sa,
2) chiar dacă ar fi existat o asemenea programare,
împăratul îşi satisfăcea plăcerile după cum dorea, și
3) pentru multe împăratul le-a uitat numele şi înfăţişarea, a
uitat efectiv de ele că mai sunt în haremul său.
Ca urmare, în aceste condiţii este uşor
de înţeles faptul că unele dintre ele
îmbătrâneau și / sau mureau virgine.
Desigur că, unele dintre femeile care
vedeau că vor ajunge la bătrâneţe virgine, ajungeau în situaţia de a-şi dori să
ducă și ele o viaţă pământească, normală, să aibă un bărbat, o familie, copii
etc., dar acest lucru nu era posibil din cauză că nu mai puteau ieşi din
această adevărată „închisoare sexuală a haremului
împărătesc”, în care unele ajunseseră fără voia lor și / sau fără voia
părinţilor lor, din care nici nu mai puteau ieşi vreodată.
2.3.Haremul Împăratului Xerex
Tot din Biblie, din cartea „Estera”,
aflăm și despreîmpăratulXerex (Ahaşveroş sau
Xerexes), cu un număr de țiitoare și de soții care,
se pare, că îl depășește pe cel al lui Solomon.
Împăratul Xerexs-anăscut
în jurul anului 520 î.Hr. șia devenit suveran al Imperiului
Persan(la moartea tatălui său
Darius I cel Mare), în 486 î.Hr., și a murit asasinat în anul 465 î.Hr.
Xerex a domnit peste o sută douăzeci și
șapte de ținuturi, din India până în Etiopia. (Estera 1:1), imperiul său cuprinzând Iranul,
Afganistanul, Irakul, Turcia, Siria, Egiptul, Israelul, Libanul, Ciprul și
porțiuni din România, Bulgaria, Grecia, Arabia Saudită, Libia, Sudanul de Nord,
Caucaz, India, Asia Centrală și chiar din China, cu o suprafață totală de
8.000.000 km2.
După despărţirea împăratului Xerex de
nevasta sa Vasti, în anul 480 î.Hr., Haremul acestuia era plin cu soţiile lui
secundare şi cu toate ţiitoarele lui anterioare, pe care le avea, dar nici una
nu era mai presus decât celelalte.
În Biblie, în
cartea „Estera” sunt consemnate „campaniile de strângere de ţiitoare pentru
haremul împăratului Xerex”, care se organizau în tot imperiul Persan,
condus de Xerex.
Cu toate că Haremul lui Xerex era plin
cu soţiile lui secundare şi cu toate ţiitoare lui anterioare, în timp ce Xerxe
era departe de Susa (sediul guvernării), în nefericita campanie contra grecilor
din anul 480 î.Hr., „Atunci cei ce slujeau împăratului au zis:
«Să se caute pentru împărat nişte fete fecioare şi frumoase.».”. (Estera 2:2).
„Împăratul
să pună în toate ţinuturile din împărăţia lui dregători însărcinaţi să strângă
pe toate fetele fecioare şi frumoase, în capitala Susa, în casa femeilor,
sub privegherea lui Hegai, famenul împăratului şi păzitorul femeilor, care să
le dea cele trebuincioase pentru gătit.”. (Estera 2:3).
„Şi
fata care-i va plăcea împăratului să fie împărăteasă în locul nevestei sale Vasti. Părerea aceasta a fost
primită de împărat, şi aşa a făcut.”. (Estera2:4).
Cu toate că Estera(evreică) la cucerit atât de mult pe împărat, acesta nu numai că nu a renunţat la haremul său, dar a poruncit și „o a doua strângere de fecioare”. (Estera2:19).
La numai 2 ani după campania anterioară, din anul 480 î.Hr., a avut loc
„a doua campanie de strângere de fecioare pentru haremul împăratului Xerxe” (Estera2:19).
Aceasta „o a doua strângere de fecioare” pentru haremul împăratului Xerxe a avut loc între ianuarie 478 î.Hr. şi aprilie 474 î.Hr., dar fără ca în cartea „Estera” să se consemneze alte amănunte.
În condiţiile în care, din fiecare din
cele 127 de ţinuturi ale imperiului lui Xerex, s-ar fi strâns, la o singură
campanie, numai 4 – 6 ţiitoare, și tot se mai strângeau circa 500 - 750 de
ţiitoare.
La cele două campanii s-ar fi strâns circa
1.000 – 1.500 de ţiitoare, pe lângă numeroasele altele pe care le maiavea.
Nici Biblia și nici alte documente nu
consemnează care era numărul total al ţiitoarelor lui Xerex.
„Fiecare fată se ducea la rândul ei la împăratul Ahaşveroş, după ce timp de douăsprezece luni împlinea ce era poruncit femeilor. În timpul acesta, aveau grijă să se gătească, ungându-se şase luni cu untdelemn de mirt, şi şase luni, cu miresme de mirozne femeieşti.” (Estera 2:12).
Nevasta sau o ţiitoare mergea la împărat numai cânddorea împăratul şi numai când acesta o chema pe nume.(Estera 2:14)
Când o concubină trebuia să meargă noaptea la împărat, ea trecea din casa femeilor în casa împăratului, și era lăsată să ia cu ea tot ce voia (Estera 2:13), adică avea privilegiul de a păstra acele giuvaieruri şi veşminte pe care le alegea să le poarte cu prilejul acela.
„Se ducea seara; şi a doua zi dimineaţa trecea în a doua casă a femeilor, sub privegherea lui Şaaşgaz, famenul împăratului şi păzitorul ţiitoarelor împăratului. Nu se mai întorcea la împărat, decât când ar fi dorit împăratul şi ar fi chemat-o pe nume.” (Estera 2:14)
Deci, după ce s-au strâns sutele de ţiitoare din cele 127 de ţinuturi ale imperiului, fiecare ţiitoare trecea printr-o perioadă de pregătite de 12 luni, din care 6 luni ungându-se cu untdelemn de mirt, și 6 luni ungându-se cu miresme de mirozne femeieşti.
Desigur că fiecare ţiitoare nu se pregătea singură, ci ajutată de mai multe slujnice.
Estera avusese 7 slujnice numai ca ţiitoare; câte a avut după ce a ajuns împărăteasă nu se mai spune.
Deci, o ţiitoare putea ajunge în patul împăratului cel mai devreme după un an de zile, perioadă în care nu avea altceva de făcut decât să se pregătească, ajutată de mai multe slujnice, specializate în aşa-ceva.
3. Haremurile din afara consemnărilor din Biblie
3.1. Haremul Imperial
al lui Ginghis Han
În
afara consemnărilor din Biblie, mai sunt mulți alți împărați, sultani
conducători cu diverse titluri, care au avut un număr de țiitoare și de soții
la fel de mare, sau chiar mai mare decât cele din haremurile lui Solomon și al
lui Xerex.
Exemplul cel mai bun în acest sens îl
constituie haremul luiGinghis Han
(Genghis Khan).[5]
Ginghis Han (născut circa
1162 – decedat la 25 august 1227) a fost unul dintre cei mai mari
cuceritori din toate timpurile, punând temeliile Imperiului Mongol.
Ginghis
Han avea un harem de 2.000 de femei din toate rasele, din care 500 erau
considerate concubine oficiale, însă numai soția sa Bӧrte a fost cea care putea
să dea naștere urmașilor legitimi ai tronului mongol.
Soldații, care au văzut că Ginghis Han
întreținea relații sexuale cu mai multe femei în fiecare seară, credeau despre
acesta că are o potență sexuală extraordinară, de natură divină.
Fiind convins că își poate „asigura
nemurirea” numai prin sângele fiilor săi născuți, a avut sute de copii
în timpul vieții sale, cu numeroase femei, al căror număr nu se cunoaște.
Astăzi, se estimează (1) că circa 16.000.000 de bărbați din Asia se
declară ca fiind urmașii lui Ginghis Han, și (2) că 10,5% din populația
Europei (de circa 710 milioane) sunt urmași ai năvălirilor acestuia, fapt
demonstrat în urma testelor ADN (cu Cromozomul Y).
Am subliniat aceste aspecte pentru a se
înțelege și faptul că, spre deosebire de alți deținători de mari haremuri,
Ginghis Han, prin țiitoarele și prin soțiile sale, și-a„asigura nemurirea” prin
circa peste 50 de milioane de urmași, de pe continentele Asia și Europa.
3.2.
Haremul sultanului otoman Soliman I
În lumea
otomană, haremul constituie forma de organizare socială asemănătoare uneifamilii extinse.
Pe lângă soții
mai existau:concubine, cadâne și sclave, numărul lor fiind impresionat; spre
exemplu, pe la anul 1475 erau circa 400 de femei în sclavie sexuală în Palatul
de la Topkapi.
Haremul
sultanilor, Haremul Imperial, haremul de la Topkapi,
cunoscut și ca Serai, era un adevărat complex, cu
circa300 de camere, spital, spălătorie, 2 moschei, chioșcuri și alte servicii, care se ridica pe mai multe
niveluri.
Fetele, care
trebuiausă ajungă în patul sultanului, trecea printr-un lungproces de educaţie,
de instruire, de asumare a culturii islamiceși de pregătiri pentru a arăta și a se comporta perfect în intimitate cu
sultanul.
Ele erau
învățatesă danseze, să recite poezii, să cânte la diverse instrumente muzicale
șierau inițiate în arta erotică.
Numai cele inteligente,
dotate cu o extraordinară frumuseţe și care își însușeau pe deplinprogramul
de pregătire și de instruire ajungeau să
fie prezentate sultanului.
Multe dintre fetele
din haremul imperial aveau reputația de a fi cele mai frumoase fete din
imperiul otoman.
Se obișnuia ca
guvernatorii provinciilor aservite să ofere, ca daruri Sultanului, fete cu
o frumusețe deosebită.
Fetelor nu le
era îngăduit să îl întâlnească oricum pe sultan.
Ele trebuiau să
se ascundă când auzeau papucii de casă ai acestuia ţintuiţi în cuie din argint.
Multe dintre fetele
din harem nu ajungeau niciodată în patul Sultanului, devenind servitoare pentru
acoperirea necesităților zilnice ale funcționării haremului.
Din fetele care
stăteau timp de zeci de ani la dispoziţia unui sultan, multe deveneau soţii ale
pajilor atunci când aceştia părăseau Palatul pentru servicii în afara acestuia.
Recrutarea şi
ieşirea din serviciul direct al sultanului erau procese continue.
Între soțiile
și concubinele din Harem exista întotdeauna o competiție acerbă, până la crime,
în special prin otrăviri.
În timp s-a
evoluat de la poziția de sclavă concubină
la cea de preferată, ceea ce
presupunea o potențială recunoaștere a drepturilor moștenitorilor proveniți din
relațiile cu Sultanul.
Ca și în cazul
fetelor din haremurile celorlalți împărați, numărul prea mare de fete făcea ca
unele dintre ele să îmbătrânească şi să moară virgine pentru că sultanul/împăratul
nu avea nici timp, nici potența, nici plăcereapentru toate, o prefera mai mult
pe una etc.
Numeroase și
importante date despre viața reală de la haremulsultanului
otoman Soliman I sunt redate în frumosul și mult apreciatul
serial turcesc „Suleyman Magnificul”
(prezentat pe mai multe posturi de televiziune), în care se prezintă atât viața
din harem, inclusiv cum erau verificate de un doctor fetele la intrarea în
harem dacă sunt virgine, dar, în special, cum sclavaRoxelana
(Hŭrrem),
ajunge:
1) din sclavă
înconcubină și apoi în soția pe viață și unică a sultanului, caz nemaiîntâlnit
până atunci; Sultanul a ajunssă fie atât de îndrăgostit de ea, încât se spune
că a refuzat să mai fie cu vreo altă femeie în afară de ea;nici unul din
predecesorii săi nu a făcut așa ceva, lucru neauzit la turci care aveau obiceiul
de a avea nenumărate femei;
2) să manifeste
o puternică influență asupra soțului ei, sultanulSoliman I, unul dintre cei mai
puternici oameni ai secolului al XVI-lea; multe decizii, inclusiv de strategie
politică şi diplomatică externă, luate de Sultan, au fost influenţate sau luate
împreună cu Roxelana;
3) una dintre
cele mai puternice caractere feminine din istoria imperiului otoman;
4) să influențeze
prezența în politică a urmașelor ei;datorită influenței sale în politică, a
apărut perioada „Sultanatuluifemeilor”;
5) după modelul
fundațiilor caritabile, a realizat numeroase și importante lucrări spre
beneficiul cetățenilor obișnuiți, precum o moschee, două școli coranice, o
fântână, un spital pentru femei, o baie publică, o bucătărie care distribuia
mâncare săracilor și nevoiașilor etc.
Soliman I a
reținuto pe Roxelana cu el la curte, ca unică soție, pentru tot restul vieții
ei.
Pentru
„Concubinele din Haremurile sultanilor” sunt zeci de Site-uri pe Internet,
dintre care eu m-am documentat, în principal, dupăhttps://ro.wikipedia.org/wiki/Harem; https://historia.ro/sectiune/general/haremul-de-la-mitul-placerilor-la-realitatile-586513.html;
https://ro.wikipedia.org/wiki/Roxelana.
3.3. Haremurile la împărații chinezi
Cel mai impresionant harem din
istorie a fost format în secolul al XIV-lea în China, unde împărații din Dinastia Mingaveau până la 20.000 de femei,
din care să-și aleagă soțiile, curtezanele și concubinele. A se vedea https://www.monden.ro/haremul-imperiului-chinez-peste-20-000-de-femei-pentru-dorintele-imparatului.html
Dinastia Ming a guvernat China
timp de 276 ani (între anii 1368 și 1644), ca urmare a prăbușirii dinastiei
mongole Yuan.
Dinastia Ming este descrisă
drept una dintre cele mai mărețe perioade ale Imperiului Chinez, fiind marcată
de o influență politică deosebită a poporului asiatic în întreaga lume și de o
bogăție de nedescris.
Pe lângă acest lucru însă,
împărații au dat dovadă de o cruzime ieșită din comun,
care s-a manifestat chiar și la nivelul haremului lor,
unde soarta femeilor care au fost alese pentru a-i servi era controlată în
totalitate de suveran, care le trata de multe ori cu multă cruzime.
Multe dintre aceste femei erau
alese încă din perioada adolescenței și selectate special pentru a servi
plăcerilor sexuale ale împăratului lor.
Această selecție avea loc
regulat la fiecare 3 ani, iar tinerele erau răpite din
sânul familiei lorși închise în camerele haremului, pe care nu
le puteau părăsi sub nicio formă, singura excepție fiind, bineînțeles, momentul
în care erau chemate în patul suveranului lor.
Pe atunci practica barbară a „legării picioarelor” era considerată un
standard de frumusețe, iar durerea provocată de acest ritual era de nedescris,
așa că cele mai multe dintre femei nu puteau să meargă din cauza chinurilor
prin care treceau, așa că erau cărate până în patul împăratului de eunuci.
Primul Împărat al Dinastiei Ming
a fost Hongwu, a cărui domnie și-a
lăsat puternic amprenta asupra istoriei chinezești.
Comportamentul abuziv
și agresival împăraților Ming se
revărsa și asupra vieții femeilor din haremul său.
În spatele ușilor închise ale
haremului, femeile erau controlate în totalitate și erau adesea torturate.
Spre exemplu, Împăratul Hongwu
era un bărbat foarte gelos, a cărui dorință principală era ca concubinele sale
să-și dedice viața în totalitate lui, chiar și atunci când acesta a trecut în
neființă.
Hongwu nu putea accepta ca
femeile care erau în haremul său să aibă o viață a lor după moartea sa, așa că
a început o tradiție îngrozitoare:
după moartea sa, concubinele sale erau omorâte,
constrânse să se sinucidă sau chiar îngropate de vii, totul pentru a se asigura
că nu vor mai fi atinse vreodată de un alt bărbat înafară de cel pe care l-au
servit.
Această practică macabrăa fost preluată mai
apoi de Împărații Yongle și Hongxi, însă totul a luat sfârșit în
anul 1464, moment în care Împăratul
Zhengtong le-a permis concubinelor sale să trăiască când el va părăsi
această lume.
Primul urmaș al împăratului Hongwu a
moștenit cruzimea acestuia, iar dorința pentru putere absolută și brutalitatea
față de femei au atins un alt nivel în timpul domniei sale.
Yongle a construit o a doua capitală a imperiului,la Beijing,în anul 1420și a format acolo „Orașul interzis”, loc unde-și putea
adăposti concubinele.
Membrele haremului treceau
printr-un proces de selecție bine pus la punct, fiind luate
de lângă familiile lor încă de la vârsta de 14 sau 16 ani.
Acestea trebuiau să aibă un
anumit aspect fizic, care să fie pe placul împăratului, precum și anumite
calități, cum ar fi comportamentul cuviincios și să ajungă la o educația aleasă.
Cea mai îngrozitoare poveste din
timpul împăratului Yongle a avut loc la doar un an după acest eveniment fericit
al domniei sale.
Una dintre femeile care
frecventa dormitorul suveranului l-a înșelat pe acesta cu un eunuc de la palat,
motivul fiind unul scandalos: se pare că aceasta îl acuza pe stăpânul său că
este impotent.
Cu orgoliul rănit până peste
măsură, Yongle și-a dorit să îngroape acest eveniment nefericit, la propriu.
A ordonat ca fiecare persoană
care știa despre cele întâmplate să fie ucisă cu brutalitate, ceea ce a dus la omorârea
a peste 2 800 dintre membrele haremului său!?
În ciuda faptului că niciuna nu era vinovatăpentru faptele
concubinei cu pricina, împăratul le-a
condamnat la o moarte dureroasă, tăindu-le în zeci de bucăți.
Nu toți împărații Ming au fost
însă obsedați de haremul și de viața concubinelor care-i serveau.
Zhengde, cel de-al zecelea conducător al acestei dinastii, era
preocupat mai mult de propriile plăceri.
Pentru a și le satisface, se
costuma adesea în cetățean obișnuit și frecventa bordelurile din jurul
palatului.
Acest lucru nu l-a oprit însă
să-și formeze un harem enorm, pe care nu-l putea întreține.
Multe dintre femeile care-l serveau au murit din cauza lipsei de
mâncare și a condițiilor de trai precare.
Succesorul său, Împăratul Jiajing și-a dedicat viața găsirii unui
elixir care să-i dăruiască viață veșnică, al cărui ingredient principal era (în
credința sa) sângele menstrual al virginelor.
Corpul femeilor pe care le
alegea trebuia să fie pur, așa că conducătorul le înfometa adesea până când acestea mureau.
În cele din urmă această
practică i-a atras ura membrelor haremului, care au pus la cale un plan pentru
a-l ucide.
Una dintre curtezanele sale
favorite, Duan, a încercat să-l ștranguleze și să pună capăt tiraniei sale,
însă a eșuat.
A reușit însă să-l lase
inconștient, moment în care ceilalți membrii ai curții imperiale au aflat
despre complot.
Împărăteasa a decis atunci să se
implice în acest incident și să-și apere soțul, comandând ca toate femeile din harem precum și
familiile acestora să fie ucise cu brutalitate.
4. Haremurile din ziua de azi
Omul onest,
când citește despre haremurile care mai există încă și în secolul XXI, crede că
sunt povești halucinante, daracestea sunt o realitate, așa după cum se va vedea
din cele de mai jos.
4.1. Haremul Regele Thailandei
Regele
Thailandei, Rama X (sau MahaVajiralongkorn), născut pe 28 iulie 1952, este unul
dintre cei mai excentrici și mai puțini respectați monarhi din lume.
Este tatăl a
șapte copii cu patru femei diferite, niciuna regina actuală sau consoarta care
o dublează.
Este considerat
cel mai bogat monarh din lume, cu o avere estimată la 32 de miliarde de dolari,
obținută fără a fi transpirat vreodată, fără să știe ce este munca!!!
„Rege al desfrâului”, cu un trecut amoros
greu de deslușit, acesta își duce viața extravagantă cuun harem de 20 de femei,fără a ține
cont nici de legile scrise, nici de cele nescrise și nici să fie preocupat
(efectiv și în mod real) de greutățile cu care se confruntă marea majoritate a
populației țării sale.
Spre exemplu,
în perioada pandemiei cu coronavirus, acest „rege al rușinii” a închiriat un hotel de lux din stațiunea germană
Garmisch-Partenkirchen, unde, cu 20 de femei, a depășitlockdown-ul și de unde
își conducea țara.
Acesta a primit
ameninţări cu moartea şi scrisori prin care cetăţeni din Germania şi Olanda îi
doreau să moară de coronavirus, deoarece considerau că strică imaginea despre
căsătorie şi cuplu.
Se pare că, în
hotelul bavarez, unde fetele se aflau mereu la dispoziţia acestuia, la solicitarea
sai-ar fi fost amenajată „o cameră a
plăcerilor”, iar cele care trebuiau
să îl satisfacă sexualeraudrogateși/sau supuse unor
ritualuri şi unor presiuni psihologice asemenea celor din secte.
Cele 20 de
fete, tinere, frumoase și pline de vigoare, trebuie să facă multe și mari
eforturi pentru a-l mai face pe acest bătrânel, de peste 70 de ani, tot mai
degenerat, să mai trăiască plăceri sexuale.
Dar, la avere
sa,de circa 32 de miliarde de dolari, unde nimic nu este prea scump pentru
plăcerile sale sexuale, o asemenea viață de desfrâu și-o permite acest „monarh”,
chiar și în plin secol XXI.
În Thailanda, critica
la adresa regelui, reginei, prințului moștenitor și, mai recent, a foștilor
regi, a membrilor familiei regale și chiar a animalelor lor de companie este
strict interzisă și implică amenzi mari și pedepse cu închisoare de până la 35
de ani!?
Pentru „Haremul Regele Thailandei” vezi cel puținhttps://okmagazine.ro/royals/regele-thailandei-iese-din-izolare-cu-haremul-sau-522646.html
și https://okmagazine.ro/royals/incurcaturi-amoroase-la-palatul-thailandez-cel-2273531.html
4.2. Haremul lui Ziona, liderul unei secte creștine din India
Cel mai mare
harem din secolul XXI este consideratcă îi aparține lui Ziona, liderul
unei secte creștine din India, care deţine recordul mondial în calitatea sa de
cap al „celei mai mari familii din lume”, formate din 180 de suflete: 39 de soții, 94 de copii, 14 nurori și 33 de
nepoți.
Ziona
a fost liderul unei secte creștine de 2 500 de membri, iar familia lui a fost
una dintre cele mai numeroase din lume.
Ziona
trăia cu familia sa într-o vastă clădire roz cu patru niveluri și circa 100 de
camere în Baktawng, un sat izolat ce a devenit astfel și o atracție turistică.
Ziona,
considerat bărbatul cu cea mai numeroasă familie din lume, a murit în anul 2021, la vârsta de 76 de ani.
A se vedea https://www.formula-as.ro/2020/10/31/povesti-halucinante-despre-imparatii-cu-mii-de-neveste-haremurile/; https://www.vice.com/ro/article/qj8jy3/barbat-cu-39-de-sotii-india;
https://www.vice.com/ro/article/qj8jy3/barbat-cu-39-de-sotii-india
5. Scurtă
prezentare despre alte haremuri
Haremuri au
existat și în India, în vechea Persie și la alte popoare.
Se spune că
regele hindusTamba din Banaras(secolul
VI î.Chr.) ar fi avut un harem cu 16.000 de femei.
Regii perşiaveau şi ei haremuri cu sute de
fete şi devenise o tradiţie ca, după o expediţie de pradă, satrapii
(guvernatorii provinciilor cucerite) să trimită suveranilor cele mai frumoase
femei capturate.
La ora actuală,
oricât ar părea de curios, există încă haremuri
în unele ţări arabe, dat fiind faptul că religia islamică permite bărbaţilor să aibă mai multe femei, în
funcție de averea bărbatului, de posibilitățile materiale ale acestuia de a le
întreține.
Ușor de imaginatcare
poate fi haremul bogaţilor şeici petrolişti arabi.
Desigur, cele
mai cunoscute haremuri au aparţinut sultanilor turci,
iar această instituţie, care de multe ori a dictat politica unui întreg
imperiu, nu va dispărea decât în 1909, odată cu abdicarea ultimului sultan,
Abdul al-Hamid al II-lea.
Haremul
sultanilor turciadăpostea până la
sute de femei, dintre care multe nici nu ajungeau vreodată să treacă prin patul
stăpânului, ajungând la bătrâneţe virgine.
Toate erau sub
supravegherea strictă a mamei sultanuluişi a eunucilor șefi, care alegeau
pentru Sultan cele mai frumoase şi mai distinse tinere din harem.
Împăraţii chinezidispuneau: de o
soţie principală – care purta titlul oficial de împărăteasă; de trei
prime-concubine; de nouă soţii de rang secund; de 27 concubine de rangul trei
şi de 81 de concubine de ranguri mai mici, în total 121 de femei aflate
permanent la dispoziţia lor.
Printre cele
mai numeroase hareme atestate ca atare, un loc fruntaş îl ocupă cel al şeicului arab
Ghiyas-ud-DinKhilji, care a domnit din 1469 până
în 1500.
Acesta a fost
obsedat de strângerea cât mai multor femei în harem.
Dacă auzea
despre existenţa vreunei femei frumoase, Ghiyas nu se lăsa până nu o cucerea,
ori cu bani, ori cu forţa armelor, declanşând adevărate războaie pentru a-și
atinge acest scop.
Regele Mongkut(1804-1868)a
fost rege al Siamului (vechiul nume
al Thailandei ) din 1851 până la moartea sa, sub numele dinastic Rama IV.În cei 15 ani în care a fost
rege, a avut treizeci și două de soții și optzeci și doi de copii. Vezihttps://koaha.org/wiki/Mongkut
Un alt campion
în domeniu a fost hanul mongol Kublai(1215-1294), ce dispunea de 7.000
de concubine, care erau înlocuite la fiecare doi ani de alte fete, tinere şi
proaspete.
Moulai
Ismail Ibn Sharif (n. 1645 – d. 22.03.1727), a fost un sultan al regatului
Maroc, ce a condus între anii 1672 - 1727.
A avut cea mai lungă domnie din istoria Marocului, perioadă
caracterizată prin conflicte violente cu turcii otomani, cu Spania și cu
Anglia.
Deținea un harem numeros și se spune că ar fi avut circa
1.000 de copii.
A fost poreclit „Sângerul” și a intrat în istorie pentru
oameni ca „Sultan al răului și militar brutal”. A se vedea https://ro.wikipedia.org/wiki/Moulai_Ismail_Ibn_Sharif.
Așa după cum am mai arătat, istoria omenirii este marcată de
un număr mare de „haremuri”, dintre care numeroase au fost cu adevărat
criminale pentru multe fete, tinere, frumoase și nevinovate.
Multe ar fi de învățat și dintr-un inventar cu cele mai mari, mai
impresionante, mai de senzație, mai tragice etc. haremuri care au existat în
istoria omenirii.
6. Alte
precizări
Nici Biblia și nici alte documente nu
consemnează despre situaţiile în care, fie părinţii unei fete, fie o fată, nu
au fost de acord cu luarea fetei pentru haremul împărătesc, iar în cazurile în
care acestea au existat cum s-au soluţionat acestea.
Având în vedere comportamentul dictatorial
ale stăpânilor haremurilor, este de crezut punctul de vedere conform căruia
nimeni nu ar fi îndrăznit și se opună luării în harem a unei fete.
Poate că nici părinţii acestor fete, și
nici fetele respective, nu ştiau că este posibil ca unele dintre fetele din
cele mai mari haremuri să ajungă bătrâne și / sau să moară virgine.
Și chiar dacă unii părinţi, și / sau
unele dintre aceste fete ar fi dorit să ducă și ele o viaţă pământească, acest
lucru nu era posibil din cauză că (1) nici nu se puteau opune luării lor în
harem. și (2) nici nu puteau ieşi din „închisoarea
haremului împărătesc”, unde ajunseseră fără voia lor.
În întreaga istorie, de circa4.000 de
ani a „închisorilor sexuale ale haremurilor împărătești”, nu este consemnat vreun
caz în care o fată să fi ajuns la împărat, la
cererea sa, pentru a i se da dreptul de a ieşi din harem și cu atât mai
mult să-i fi și fost satisfăcută o asemenea cerere.
Nici Biblia și nici alte documente nu
consemnează care era soarta soțiilor și a ţiitoarelor după moartea stăpânului
haremului.
Tragicele închisori sexuale aleharemurilor împărătești au rămas (și încă mai
rămân, în unele zone de pe pământ, chiar și în secolul XXI), unele dintre cele
mai negre pagini din istoria omenirii, a civilizaţiilor și a religiilor.
Bibliografie
Biblia cu
explicaţii, de pe Site-ul https://mybible.eu/ro, pe care
se
găsesc explicații foarte interesante la aproape fiecare verset.
Solomon: https://ro.wikipedia.org/wiki/Solomon
Xerex: https://ro.wikipedia.org/wiki/Xerex_I
Ginghis Han: https://ro.wikipedia.org/wiki/Ginghis_Han
;https://historia.ro/sectiune/general/ginghis-han-geniul-brutal-al-istoriei-575759.html
Silviu Leahu.
„Marii cuceritori din istoria omenirii”. Editura Neverland, 2021
Țiitoare: https://studiu-biblic.ro/studiu-majori/2010/11/21/concubina-imparatului.html
Haremul la
sultani: https://ro.wikipedia.org/wiki/Harem
O mică istorie
a haremurilor:https://www.formula-as.ro/2020/10/31/povesti-halucinante-despre-imparatii-cu-mii-de-neveste-haremurile/
Sultan din Brunei, cu un harem
cu zeci de tinere: https://www.hotnews.ro/stiri-international-23087080-incredibila-poveste-bogatului-sultan-din-brunei-harem-zeci-tinere-printre-care-miss-sua-legiferarea-uciderii-pietre-homosexualilor-celor-care-comit-adulter.htm
https://studiu-biblic.ro/studiu-majori/2010/11/21/concubina-imparatului.html
Haremul Imperiului Chinez: https://www.monden.ro/haremul-imperiului-chinez-peste-20-000-de-femei-pentru-dorintele-imparatului.html
Pentru alte haremuri: https://racoltapetru6.wordpress.com/2013/03/28/haremul-inchisoarea-femeilor-favorite/
Pentru concubinele împăraților
din Biblie: https://studiu-biblic.ro/studiu-majori/2010/11/21/concubina-imparatului.html
N. Grigorie Lăcrița, articolul
„Principalele practici şi forme de convieţuire sexuală, existente în perioada
Vechiului Testament.”
[1]Biblia conţine două secțiuni, cu 66 de cărţi, respectiv Vechiul Testament, cu 39 de cărţi și Noul Testament, cu 27 de cărți. Fiecare carte este împărțită pe capitole, iar fiecare capitol pe versete. Citirea la trimiteri de capitole și de versete, dintr-o carte, se face astfel: „Genesa 4:19” se citește astfel: „cartea Geneza, capitolul 4, versetul 19”. Prima cifră/număr, înainte de cele două puncte (în unele biblii se folosește virgula, în loc de două puncte), exprimă „capitolul”, iar a doua cifră/număr, după de cele două puncte, exprimă versetul/versetele. Alt exemplu: „Judecători 19:1-30: 20:4-6” se citește astfel: „cartea Judecătorii, capitolul 19, versetele de la 1 la 30 și capitolul 20, versetele de la 4 la 6”.
[2]În Biblia ortodoxă denumirea este de „Cartea a doua a Regilor” (prescurtat „2Regi”), iar în Biblia Cornilescu denumirea este de „Cartea a doua a lui Samuel”, sau „Cartea a doua a lui Samuel sau a doua carte a Împăraţilor” (prescurtat „2Samuel”).
[3]Numele sunt de Absalom, în Biblia Cornilescu și deAbesalom în Biblia Patriarhiei României
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu