Israelul a interzis cetățenilor săi să părăsească țara. Nu-i o nebunie? Ce să faci acolo? Să faci duș cu bombe iraniene? Probabil îmi veți aduce diverse argumente, însă eu vă întreb logic: oare oamenii ăia au și ei dreptul să trăiască?
Un element pe care nu prea îl știu mulți. În Israel stagiul militar este obligatoriu
atât pentru bărbați cât și pentru femei. La 18 ani, ca bărbat, îți pierzi 32 de
luni în stagiu, iar pentru femei 2 ani. Acum, pe fondul exploziv în care se
află țara, stagiul obligatoriu la bărbați a crescut la 3 ani. Sunt ani din
viață pe care-i pierzi aiurea. E normal?
Ce-ar fi dacă am derula puțin în spate? Să spunem în
2022. Rușii le-au cerut ucrainenilor – prin Tratatele de la Minsk – să
organizeze alegeri în zonele rusofone, să dea o autonomie zonei în cadrul
Ucrainei și să înceteze cu crimele etnice. Ucraina a mers în direcția opusă,
continuând să omoare etnici ruși – act criminal băgat sub preș de „corecții
politici” ai Occidentului – refuzându-le orice drept. Rusia a solicitat
Ucrainei să se mențină neutră din punct de vedere militar deoarece deja NATO
s-a apropiat periculos de mult de granițele sale, încălcându-și promisiunea din
1989. Ucraina a făcut tot ce-a fost posibil pentru a forța intrarea în NATO.
Așa arată, pe scurt, începerea conflictului ruso-ucrainean. Indiferent ce-mi
veți spune, am toate argumentele pentru a vă demonstra că a fost un conflict
fabricat cu bună știință de către Occident, strict spre folosul său. Iată-ne
acum cu aproape 2 milioane de morți în Ucraina și, probabil peste 12 milioane
de răniți grav. Ce s-a ales din țara aia? Și nu doar de ei, ci și de
occidentalii care aveau visuri umede gândindu-se la cum își vor împărți Rusia
spre propriul beneficiu. Iaca nu s-a întâmplat asta.
Avem dreptul să facem un exercițiu de tipul „ce-ar
fi fost dacă”? Ce-ar fi fost dacă, în loc să adopte o strategie belicoasă,
Ucraina ar fi pus în practică Acordul de la Minsk? I-ar fi lăsat pe ruși să-și
facă alegeri în zonele lor, le-ar fi lăsat drepturile intacte și ar fi mers
spre dezvoltare. Ce-ar fi fost dacă, în loc să-și dea țara pe arme – așa cum
s-a întâmplat acum – ar fi dezvoltat parteneriate de exploatare a imenselor
resurse pe care le are Ucraina? Cu siguranță oamenii n-ar mai fi stat în
întuneric și frig, cu siguranță n-ar mai fi fost dezastrul actual. Însă, cu
aceeași siguranță vă spun că nu s-ar mai fi scurs atâta purcoi de bani pe
canalele obscure pe care s-au scurs acum. Și, în mod sigur, Zelenskyi n-ar mai
fi fost miliardar în dolari! Cu câte victime s-au luat acei bani?
Putem însă să facem un exercițiu și mai simplu:
ce-ar fi fost dacă Israelul n-ar fi atacat Iranul? Ar mai fi dormit acum
oamenii prin subsoluri? Câte distrugeri s-au făcut și pentru ce? Israelul spune
că a prevenit construirea armei atomice de către regimul de la Teheran, fără a
aduce nicio dovadă. Mai mult, a bombardat reactoare civile, care acum emană
radiații, dar nimeni nu spune nimic despre asta. E o crimă oribilă. De ce a fost
făcută? Iranul era în negocieri în ceea ce privește programul său nuclear.
Aceste negocieri, pentru cei care nu știu, sunt de fapt un joc de-a șoarecele
și pisica: eu ameninț că fac bomba, dar dacă încheiem o convenție n-o mai fac.
Ar fi putut Iranul să producă bomba atomică? Eu cred
că da. Nu e mare lucru. Problema e alta: ce faci după? Odată intrat în clubul
țărilor nucleare nu mai poți face jocul de-a „renunț la program dacă mă lași să
export petrol”. Toată nebunia cu programul nuclear a venit de la interdicțiile
care-i sunt puse aberant Iranului. Iar interdicțiile îi sunt puse din cauza
Revoluției care a distrus niște interese în zonă. Știu că e penibil să nu te
împaci cu situația, dar asta e realitatea.
Întreb și eu: dacă negocierile cu SUA în ceea ce
privește programul nuclear erau făcute pe bune, nu pentru a le adormi atenția
iranienilor, oare nu s-ar fi putut ajunge la un consens? Dacă Iranul ar fi fost
lăsat în pace cu condiția să recunoască statul Israel și să-și scoată din
doctrină distrugerea acestuia, oare nu ar fi fost acum totul mai normal? Cine
are interesul să distrugă cu o asemenea voracitate?
Dacă pui totul pe hârtie, ajungi la chestiuni
penibil de simple. Acele banalități, care, cu puțină bunăvoință, pot fi
rezolvate mai mult decât rapid, stau la baza tuturor conflictelor. Când te uiți
în urmă și pui în balanță morții și distrugerile cu acele chestiuni banale te
crucești constând prostia rasei umane. Problema e că, atunci când intră morții
în ecuație, escaladarea e regula și asta până când părțile sunt epuizate.
Iată-ne într-un moment de cumpănă, întrebându-ne
dacă nu cumva, în loc de ploaia de bombe de deasupra Israelului nu era mai OK
să avem liniște? Întrebarea e penibil de retorică. Te uiți peste dezastrul din
Gaza, peste ceea ce se petrece acum. I-o fi ușor lui Bibi? Da, a evitat
pușcăria pentru faptele sale de corupție, dar care e prețul plătit? E OK să
moară atâția oameni? E OK să tragi în obiective civile? Unde se va ajunge?
Evident nimeni nu vrea să discute chestiunile
acestea simple. Iar impotența „marilor oameni de stat” o vezi atunci când, în
loc să facă loc inteligenței, aleg să se joace precum niște copii oligofreni cu
armele mari. Mă uitam că Trump, care se marketase în „porumbelul păcii”, o să
intre în forță în războiul din Iran, care se va extinde la un război mondial.
Și uite-așa, alte mii, zecim sute de mii de tineri soldați și alte milioane de
civili vor fi condamnați pe altarul unui zeu penibil al războiului inutil.
Singurul lucru cu care nu mă împac e faptul că aproape
niciodată nu se ajunge ca șefii să plătească pentru răul făcut. Mă rog, chiar
dacă s-ar întâmpla asta, cu siguranță victimelor nu le va da nimeni viața
pierdută înapoi! Nu vi se pare penibil? Ba da, dar ceea ce e și mai penibil e
că atunci când lumea realizează penibilul și chiar nu are chef de distrugeri,
fix atunci zeul cel penibil al războiului lovește mai tare.
Autor:
Dan Diaconu
Sursa:
https://trenduri.blogspot.com/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu