de Gheorghe Pârja
Rusia nu renunță la ideea de a readuce România în
sfera sa de influență. Pentru asta recurge la noi tactici. Citesc, pe această
temă de mare interes pentru noi, știri venite din varii orizonturi. Încerc să
le deslușesc, dar îmi este greu să le comentez, deoarece nu am încredere totală
în surse. Ori eu nu îmi permit să amplific zvonurile. Deși, de unde nu este foc
nu iese fum! Și totuși m-am îndemnat la scris. Am citit recent un articol
semnat de Cosmin Popa, cercetător la Institutul de Istorie Nicolae Iorga al
Academiei Române, căruia îi dau crezare. Mi-a inspirat încredere prin narațiune
și argumente. Are studii la București și Moscova, doctor în istorie, specialist
în istoria Uniunii Sovietice și a comunismului european. În noul context e cu
ochii pe Rusia lui Putin și pe planurile Kremlinului. Știm și noi că, timp de
sute de ani, România și românii au prezentat interes pentru Rusia, ca parte a
unui plan care viza, de obicei regiunea, țintind obiective considerate
strategice.
Faptul că România este membru al Uniunii Europene și
mai ales al NATO deranjează enorm Kremlinul. Rusia a văzut mereu un dușman în
Occident, în special în țări ca Franța și Anglia. Franța a sprijinit
Principatele Române, iar apoi România, inclusiv din dorința de a stăvili
expansiunea Imperiului Țarist în zonă. România a fost văzută ca un ghimpe în
coasta Rusiei. Pentru ruși, tot ceea ce românii au întreprins politic în epoca
trezirii naționale s-ar fi datorat nu atât voinței lor, cât măiestriei marilor
ventriloci din Occident, care animau bietele păpuși cu suflet pierdut. Cu cât
românii se distanțau de Sfânta Rusie, cu atât creștea disprețul rușilor pentru
noi.
Deși am avut alianțe în vremi de răscruce, cum a
fost cea din vremea Războiului de Independență, sau cea din timpul Primului
Război Mondial, nu au reușit să atenueze semnificativ percepțiile reciproce. Să
venim în actualitate. Spre deosebire de înaintașii săi, care au încercat să
calce mereu pe teren ferm, Putin este înainte de toate un aventurier, aproape
un visător, crede cercetătorul. Rezistența ucraineană și sprijinul primit de
Kiev din Occident au determinat anumite răsturnări în felul în care este
condusă Rusia. Obiectivul rusesc central de a crea în jurul țării, dar mai ales
în vestul Rusiei, o centură de instabilitate, formată din state fragile, a
rămas neschimbat.
Ceea ce s-a schimbat este modul în care Kremlinul
vrea să-și atingă scopul. Istoricul Cosmin Popa ne avertizează că cea mai
importantă armă a războiului hibrid este minciuna, nu doar a destabiliza
societăți, dar le poate forma, educa. În laboratoarele rusești de fabricare a
conflictelor s-au înțeles bine efectele culturale, sociologice și mentale pe
care le-a avut asupra românilor apariția unei numeroase diaspore românești.
Frustrările și înstrăinarea semenilor noștri sunt prilejuri de a clădi o
anti-Românie, antidemocratică, antioccidentală, stare care poate fi ușor
conectată la vibrațiile lumii ruse. Fenomenul poate fi observat și de noi,
oamenii de rând, cu ochiul liber.
Istoricul Popa ne spune: „Într-un soi de răzbunare
peste secole, dispozitivul de propagandă a lui Putin încearcă astăzi o
reprogramare culturală etapizată a românilor, de natură să asigure premisele
unei prezențe rusești de durată în România. O reprogramare care schimbă ordinea
naturală a lucrurilor, pe care comunismul de ocupație a păstrat-o și care atacă
în prima fază straturile profunde ale societății, și nu elitele.” Da,
cultivarea intensă a obsesiei că România este pe un drum greșit, auzim seară de
seară la unele televiziuni, nu reprezintă altceva decât subminarea încrederii
românilor în democrație. Da, avem români educați prin dezinformare, care
proiectează asupra întregii țări ideea că drumul pe care suntem este greșit,
păcătos.
Istoricul Cosmin Popa m-a pus pe gânduri. Cică
România este acum în postura deloc de invidiat de a reprezenta pentru Rusia o
prioritate de politică externă. Așa cum au fost Polonia și Finlanda. Kremlinul
înțelege astăzi că România are puterea de a influența semnificativ traseul
geopolitic al unui grup de țări și a devenit esențială în strategia lui Putin
de gâtuire a Ucrainei. Interesantă, și de luat în seamă, este observația
istoricului privind modelarea culturală prin dezinformare. Se spune că ea nu
poate fi ușor contracarată prin educație și argumente, căci unul dintre
efectele sale este tocmai închiderea canalelor de legătură cu tot ceea ce
contrazice percepțiile și imaginile inoculate. Mai spune istoricul Cosmin
Popa: „Autoritățile din România trebuie să plece de la premisa că, dacă Putin
va supraviețui războiului din Ucraina, se va confrunta cu varianta românească a
lumii ruse pe termen cel puțin mediu. Iar de aici decurg toate răspunsurile pe
care România le poate da acestei provocări.”
Despre ochii Rusiei îndreptați spre România se
vorbește în termeni esopici. Cum nici până astăzi nu avem o formulare clară,
oficială, de ce s-au anulat alegerile. De aici are succes teoria conspirației.
Eu cred că Rusia are ochii ațintiți spre România. Motiv pentru care este bine
să fim atenți. Să fim informați cinstit și adevărat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu