După ce a trecut prin toate chinurile facerii, noul executiv a fost uns și parafat. Pentru prima dată în istorie, fără a exista un buget de guvernare. Suntem la mijlocul anului de grație 2025, iar executivul, din motivele pe care le știm cu toții și asupra cărora nu mai insist, nu dispune de o lege a bugetului care să-i fixeze parametrii în care poate conduce. Mai grav este însă că, după ce patru partide s-au căznit timp de o lună, ele nu au reușit să elaboreze un program de guvernare, ci doar au încropit un punctaj care nu echivalează cu un angajament asumat de toate părțile.
Se conturează o putere care, pe față și nu în mod
disimulat, este deținută, în parametrii extra-constituționali, de către
Președinte. S-a întâmplat fix ceea ce am anunțat că se va întâmpla înaintea
primelor demersuri pentru formarea acestui executiv. Ilie Bolojan, împins la
înaintare de către o aripă liberală, a făcut tentativa de a impune o echipă a
noului executiv asupra căreia să aibă autoritate. Nicușor Dan și cei care stau
în spatele lui, reprezentând factorul extern, i-au dat peste degete și l-au
obligat pe Bolojan, la pachet cu factorul intern, să cedeze. Și ce avem acum?
Ce a rezultat?
În Consiliul Suprem de Apărare al Țării, pe
structura căruia Nicușor Dan, împins de necuratul, și-a propus să creeze un
guvern alternativ, mult mai autoritar și mult mai puternic decât guvernul din
Palatul Victoriei, nu există decât câte un reprezentant al primelor două
partide care compun arcul guvernamental, unul de la PSD și unul de la PNL. În rest,
CSAT este dominat în totalitate de oamenii aflați în subordinea lui Nicușor Dan
— cei din servicii și cei „politici”, aleși tocmai în acest scop din rândul
membrilor USR. Întrucât Nicușor Dan intenționează să mute centrul de greutate
al deciziilor politice la Cotroceni, această mișcare din interiorul CSAT devine
extrem de relevantă.
Să explic afirmația de mai sus. În mod normal, CSAT
are autoritate limitată, cantonată, în linii mari, în sfera de interes a
Armatei și a serviciilor secrete. Conform Constituției României, care este un
stat semi-prezidențial, Președintele nu are atribuții legate de politica
externă decât în măsura în care, după ce se consultă — după caz — cu premierul
sau cu Parlamentul, poate îndeplini anumite însărcinări, anumite misiuni bine
delimitate în ceea ce privește plasarea României și demersurile acestui stat în
plan internațional. Nu poate face absolut nimic de capul lui în plan extern
decât în situația în care încalcă prevederile Constituției.
O situație similară și în ceea ce privește politica
de apărare. El nu poate angaja, în materie de apărare, statul român fără un
acord în prealabil — după caz, al primului-ministru, care este superiorul
direct al Ministrului Apărării, sau al Parlamentului. Ca să nu mai discutăm
despre politica fiscală, domeniu în care Nicușor Dan vrea să readucă Serviciul
Român de Informații în ecuație, acesta urmând să subordoneze Fiscul — așa cum a
mai procedat, dar pentru o perioadă limitată de timp, și Victor Ponta, când a
fost premier.
Susținut în forță, dar aparent discret, de
Președintele Republicii Franceze, Emmanuel Macron, Nicușor Dan a făcut primul
pas decisiv în răsturnarea ordinii constituționale și instaurarea unei
dictaturi prezidențiale. Restul sunt simple detalii.
Închei insistând asupra faptului că, pentru prima
dată în România, este instalat un guvern susținut de patru partide care nu au
reușit, într-o lună de zile, să elaboreze un program politic prin care să se
angajeze în fața Parlamentului și, respectiv, a națiunii române asupra modului
în care va gestiona țara. Lăsând la o parte faptul că, la mijlocul unui an,
România nu are încă o lege a bugetului. Dar „beneficiază”, în schimb, de nu mai
puțin de cinci vicepremieri — situație care ne plasează, după Federația Rusă și
un stat african, în prima poziție din lume.
Autor:
Sorin Roşca Stănescu
Sursa:
https://corect-news.ro/tandemul-pacala-si-tandala-a-pornit-la-drum/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu