Poetul rodnean Emil Bălăi a rămas încântat de aprecierea de care se bucură antologia sa poetică „Floare-de-colț”, apărută la împlinirea vârstei de 80 de ani ( n. 27 martie 1945), în viziunea cunoscutei prozatoare și poete VERONIC A OȘORHEIAN din Alba Iulia, în răspunsul acesteia la ancheta literară a președintelui Societății Scriitorilor Bistrița-Năsăud Menuț Maximilian privitoare la realizările anului 2025 și perspectivele lui 2026. Sensibila autoare notează faptul că în 2025 s-a „îmbogățit cu două cărți scrise de doi dascăli evidențiați de mai multe ori în această nobilă profesie”, Emil Bălăi și Cornel Cotuțiu. Prezentarea antologiei lui Emil Bălăi se încheie cu câteva cuvinte edificatoare pentru trăirile sufletești trezite de citirea acestor versuri: „Volumul „Floare-de-colț” îl țin aproape și, recitind unele poeme, îmi astâmpăr nostalgiile de care nu mă pot debarasa”.
Ancheta lui Menuț Maximilian - Cum a fost anul 2025 pentru dumneavoastră? Cu ce gânduri începeți 2026? Un An Bun, 2025 Zilele unui an petrecut sunt amestecate. Unele mai limpezi, altele mai neguroase – căci zilele omului se schimbă după cum se schimbă vremurile și după cum se schimbă ori se petrec oamenii. Dar mai cred că: Un an s-a dus și altul vine –/ În legea timpului ce ni s-a dat -,/ Nădăjduim că, totuși, va fi bine,/ Dacă trăi-vom pașnic și curat,// - ca să păstrăm speranța cât mai multă vreme -. În anul 2025, m-am înbogățit cu două cărți scrise de doi dascăli evidențiați, de mai multe ori, în această nobilă profesie. Prima carte pe care am primit-o este o antologie, Emil Bălăi, Floare-de-colț, Editura Cetatea Romei, Baia Sprie (MM), 2025, ediție îngrijită de Gherasim Solovestru Domide, cu 23 de reușite lucrări de grafică din creația pictorului Florea Gușă, aflate în colecția omului de cultură Gherasim Solovestru Domide, cadru didactic la Universitatea de Nord Baia Mare (UTCN.). Cartea cuprinde poezii din volumele anterioare ale profesorului Emil Bălăi și o selecție din poeziile publicate în periodice precum: Rodna Veche, Cetatea Rodnei, Răsunetul, Arhiva Someșană, Studii și cercetări etnoculturale, Mesagerul literar și artistic, Litera Nordului, Vatra Veche ș. a. Pe foaia de gardă este semnat un autograf care mă onorează: „Distinsei d-ne Veronica Oșorheian, în semn de adâncă prețuire a bogatei activități literar-culturale! ss Emil Bălăi, Rodna, 27 martie, 2025”. Deși Floarea-de-colț (Leontopodium alpinum) înflorește la începutul verii, titlul cărții este reprezentativ, dacă ne gândim că această specie protejată crește și în Parcul Național Munții Rodnei, la poalele cărora, în străvechea localitate Rodna (documentele și urmele arheologice stabilesc anul 1241), locuiește și poetul Emil Bălăi. (Floarea-de-colț este și simbolul Vânătorilor de munte – armă de elită din Ministerul Apărării Naționale -. Am lucrat treisprezece ani într-o unitate de Vânători de Munte și păstrez presată o frumusețe de floare albă catifelată. Păcatul este al colegului care mi-a oferit-o cu drag, la fel cum a oferit-o și frumoaselor și mai tinerelor mele colege civile). În cartea despre care facem vorbire, sunt selectate poezii din volumele Îngerul curgerii (cap. I, Cântece de început (1963-1968; 17 poeme); II. Măiastră (1969-1975; 13 poeme); III. Pe întinsele ape (1976-1980; 11 poeme); IV. Peste mâine (1981-1983; 8 poeme); În volumul Suflet – Kilometrul zero (f.a.), sunt alese capitolele: I. Kilometrul zero al sufletului (15 poeme); II. Limba aceea ciudată (f.a.;16 poeme). În volumul Lacrimi și aripi (f.a.), găsim: I. În umbra munților (8 poeme); II. 2004 – Secțiuni prin tranziția originală (21 de poeme). Addenda cuprinde Fișa bio-bibliografică Emil Bălăi, cronici semnate de scriitorii: Elena M. Cîmpan, Cornel Cotuțiu, Mircea Daroși, Ion Radu Zăgreanu, Dan Popescu, Gelu Dragoș, conf. univ. dr. Mircea Mureșianu (trecut la cele veșnice), Iacob Naroș. Addenda se încheie cu un medalion „Despre ilustrator”, semnat de Gherasim Solovestru Domide. Așa cum precizează scriitorul Mircea Daroși (p. 177), „Poezia lui Emil Bălăi este încărcată de mesaje, are o muzicalitate discretă, dă vibrații cuvintelor, se armonizează cu trăirile sale. Între figurile de stil care-i înnobilează versurile, metafora ocupă un loc predominant. Fiecare poem este însoțit de imagini fotografice care întregesc conținutul textului.” Versurile alese de profesorul Mircea Daroși din poemul „Floare-de-colț” atrag atenția oricărui cititor prin verbul „a fi”, care primește sensuri existențiale de o rară expresivitate: „Fost-am, cât am fost să fiu/ Ca văzduhul străveziu …/ Și-am să fiu, când n-oi mai fi/ Dor tăcut de ciocârlii …/ Fir de iarbă în asfalt/ Mirosind a cer înalt/ Din tărâmul celălalt// Dar tot sunt cât încă sunt/ Uriaș blestem mărunt/ Din ușor crestat în greu:/ Lacrimă de Dumnezeu/ Încolțită sub Ineu…” Volumul Floare-de-colț îl țin aproape și recitind unele poeme, îmi stâmpăr nostalgiile de care nu mă pot debarasa. Despre cartea primită de la scriitorul Cornel Cotuțiu, Acolo, Editura George Coșbuc, Bistrița, 2025, am consemnat câteva Note de lector, în publicația Răsunetul cultural, decembrie 2025, p. 15. A fost și această ispravă o ieșire din cotidian - prin lectură și bucuria de a folosi cuvintele -. Da, anul 2025 a fost bun și pentru mine. Lacrimile după doi oameni dragi mi s-au zvântat, prieteniile au rămas statornice și încă îndrăznesc să cer o părere unui dascăl bun, când nu mi-s clare niște lucruri. Noul An, 2026, l-am primit cu speranța că va fi măcar așa cum a fost anul (pe)trecut, dar și cu marea bucurie că suntem doi și că medicamentele prescrise ne sunt de folos. Scriitorilor le doresc un an cu sănătate, cu inspirație și cu împliniri folositoare cititorilor! La mulți ani! Veronica Oșorheian
Poetul rodnean Emil Bălăi a rămas încântat de aprecierea de care se bucură antologia sa poetică „Floare-de-colț”, apărută la împlinirea vârstei de 80 de ani ( n. 27 martie 1945), în viziunea cunoscutei prozatoare și poete VERONIC A OȘORHEIAN din Alba Iulia, în răspunsul acesteia la ancheta literară a președintelui Societății Scriitorilor Bistrița-Năsăud Menuț Maximilian privitoare la realizările anului 2025 și perspectivele lui 2026. Sensibila autoare notează faptul că în 2025 s-a „îmbogățit cu două cărți scrise de doi dascăli evidențiați de mai multe ori în această nobilă profesie”, Emil Bălăi și Cornel Cotuțiu. Prezentarea antologiei lui Emil Bălăi se încheie cu câteva cuvinte edificatoare pentru trăirile sufletești trezite de citirea acestor versuri: „Volumul „Floare-de-colț” îl țin aproape și, recitind unele poeme, îmi astâmpăr nostalgiile de care nu mă pot debarasa”.
Ancheta lui Menuț Maximilian - Cum a fost anul 2025 pentru dumneavoastră? Cu ce gânduri începeți 2026? Un An Bun, 2025 Zilele unui an petrecut sunt amestecate. Unele mai limpezi, altele mai neguroase – căci zilele omului se schimbă după cum se schimbă vremurile și după cum se schimbă ori se petrec oamenii. Dar mai cred că: Un an s-a dus și altul vine –/ În legea timpului ce ni s-a dat -,/ Nădăjduim că, totuși, va fi bine,/ Dacă trăi-vom pașnic și curat,// - ca să păstrăm speranța cât mai multă vreme -. În anul 2025, m-am înbogățit cu două cărți scrise de doi dascăli evidențiați, de mai multe ori, în această nobilă profesie. Prima carte pe care am primit-o este o antologie, Emil Bălăi, Floare-de-colț, Editura Cetatea Romei, Baia Sprie (MM), 2025, ediție îngrijită de Gherasim Solovestru Domide, cu 23 de reușite lucrări de grafică din creația pictorului Florea Gușă, aflate în colecția omului de cultură Gherasim Solovestru Domide, cadru didactic la Universitatea de Nord Baia Mare (UTCN.). Cartea cuprinde poezii din volumele anterioare ale profesorului Emil Bălăi și o selecție din poeziile publicate în periodice precum: Rodna Veche, Cetatea Rodnei, Răsunetul, Arhiva Someșană, Studii și cercetări etnoculturale, Mesagerul literar și artistic, Litera Nordului, Vatra Veche ș. a. Pe foaia de gardă este semnat un autograf care mă onorează: „Distinsei d-ne Veronica Oșorheian, în semn de adâncă prețuire a bogatei activități literar-culturale! ss Emil Bălăi, Rodna, 27 martie, 2025”. Deși Floarea-de-colț (Leontopodium alpinum) înflorește la începutul verii, titlul cărții este reprezentativ, dacă ne gândim că această specie protejată crește și în Parcul Național Munții Rodnei, la poalele cărora, în străvechea localitate Rodna (documentele și urmele arheologice stabilesc anul 1241), locuiește și poetul Emil Bălăi. (Floarea-de-colț este și simbolul Vânătorilor de munte – armă de elită din Ministerul Apărării Naționale -. Am lucrat treisprezece ani într-o unitate de Vânători de Munte și păstrez presată o frumusețe de floare albă catifelată. Păcatul este al colegului care mi-a oferit-o cu drag, la fel cum a oferit-o și frumoaselor și mai tinerelor mele colege civile). În cartea despre care facem vorbire, sunt selectate poezii din volumele Îngerul curgerii (cap. I, Cântece de început (1963-1968; 17 poeme); II. Măiastră (1969-1975; 13 poeme); III. Pe întinsele ape (1976-1980; 11 poeme); IV. Peste mâine (1981-1983; 8 poeme); În volumul Suflet – Kilometrul zero (f.a.), sunt alese capitolele: I. Kilometrul zero al sufletului (15 poeme); II. Limba aceea ciudată (f.a.;16 poeme). În volumul Lacrimi și aripi (f.a.), găsim: I. În umbra munților (8 poeme); II. 2004 – Secțiuni prin tranziția originală (21 de poeme). Addenda cuprinde Fișa bio-bibliografică Emil Bălăi, cronici semnate de scriitorii: Elena M. Cîmpan, Cornel Cotuțiu, Mircea Daroși, Ion Radu Zăgreanu, Dan Popescu, Gelu Dragoș, conf. univ. dr. Mircea Mureșianu (trecut la cele veșnice), Iacob Naroș. Addenda se încheie cu un medalion „Despre ilustrator”, semnat de Gherasim Solovestru Domide. Așa cum precizează scriitorul Mircea Daroși (p. 177), „Poezia lui Emil Bălăi este încărcată de mesaje, are o muzicalitate discretă, dă vibrații cuvintelor, se armonizează cu trăirile sale. Între figurile de stil care-i înnobilează versurile, metafora ocupă un loc predominant. Fiecare poem este însoțit de imagini fotografice care întregesc conținutul textului.” Versurile alese de profesorul Mircea Daroși din poemul „Floare-de-colț” atrag atenția oricărui cititor prin verbul „a fi”, care primește sensuri existențiale de o rară expresivitate: „Fost-am, cât am fost să fiu/ Ca văzduhul străveziu …/ Și-am să fiu, când n-oi mai fi/ Dor tăcut de ciocârlii …/ Fir de iarbă în asfalt/ Mirosind a cer înalt/ Din tărâmul celălalt// Dar tot sunt cât încă sunt/ Uriaș blestem mărunt/ Din ușor crestat în greu:/ Lacrimă de Dumnezeu/ Încolțită sub Ineu…” Volumul Floare-de-colț îl țin aproape și recitind unele poeme, îmi stâmpăr nostalgiile de care nu mă pot debarasa. Despre cartea primită de la scriitorul Cornel Cotuțiu, Acolo, Editura George Coșbuc, Bistrița, 2025, am consemnat câteva Note de lector, în publicația Răsunetul cultural, decembrie 2025, p. 15. A fost și această ispravă o ieșire din cotidian - prin lectură și bucuria de a folosi cuvintele -. Da, anul 2025 a fost bun și pentru mine. Lacrimile după doi oameni dragi mi s-au zvântat, prieteniile au rămas statornice și încă îndrăznesc să cer o părere unui dascăl bun, când nu mi-s clare niște lucruri. Noul An, 2026, l-am primit cu speranța că va fi măcar așa cum a fost anul (pe)trecut, dar și cu marea bucurie că suntem doi și că medicamentele prescrise ne sunt de folos. Scriitorilor le doresc un an cu sănătate, cu inspirație și cu împliniri folositoare cititorilor! La mulți ani! Veronica Oșorheian
Gherasim Solovestru Domide
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu