FLORICA BUD – IUBIREA UNUI UNICORN

 

Motto:

„Ce a fost, a fost! Am greșit, v-am amăgit, v-am tras după mine, sperând că până la urmă o voi scoate la capăt. Am făcut toate acestea fără gânduri ascunse sau nepotrivite, ci sperând că între timp îmi va veni o idee măcar «drăguțică», dacă nu genială. Este un obicei vechi de a trage de mine, de a avea încredere oarbă în puterea mea de concentrare. Ar fi ceva asemănător cu ieșitul la tablă la o oră de matematică”.

Florica Bud, din „Iubirea unui unicorn”, Capitolul 23, „Gulstrim Young Jopuises Ese”.   

 

FLORICA BUD – IUBIREA UNUI UNICORN

(semnal editorial)

 

FLORICA BUD - acrostih

(portret literar)

 

Frunza își leagănă lacrima în

Limpezimea mirului cules din

Ochii verdelui-miracol. Ăstui 

Răsărit de zâmbet i se închină

Iubirea nefrământată – până când

Culmea tivită cu timp devine

Aromă de catifea albastră…

 

Bruma din șoaptele netriste își

Urmează calea înspre sărutul

Dăruit unui curcubeu ce așteaptă înserarea…

(a se citi și pe verticală, prima literă din fiecare vers).

 

Bună dimineața, lume!

            Ce mai... gata cu petrecerile, gata cu colindul, gata chiar și sărbătorile... chiar și buzunarul e gol! Asta este, dar în toate, mulțumim lui Dumnezeu, pentru că am petrecut cu pace, bucurie și lumină... Intrăm în ritmul normal al vieții? Cu siguranță, da! Fiecare cu „ale-luia"! Dacă așa stau lucrurile, atunci, privind pe geam cât de frumos este dansul fulgilor de nea, (har, Domnului, avem zăpadă din belșug!), intru în rutina mea, aș zice!

 

Azi, este despre Florica Bud și unul dintre cele mai recente volume apărute în 2025 (să nu uităm, anul 2025, a fost foarte rodnic pentru Domnia Sa!), cu felicitări și urări de bine pentru viitor. Dacă este despre Florica Bud, este și despre volumul „Iubirea unui unicorn. Dialoguri pamfletice", apărut la Editura Neuma, 2025, Dej, ISBN 978-630-6592-88-3, 404 p., dedicat (așa cum ne mărturisește însăși autoarea!), „familiei și nepoților Unicorni", cu un cuvânt de întâmpinare (sau prefață!), ce este semnat de către scriitorul Horia Gârbea, numit, metaforic: „Doamna cu unicornul. À mon seul désir", în care afirmă: „Florica Bud scrie așa cum există - într-un mod care nu poate trece neobservat. În orice adunare, prezența scriitoarei din Baia Mare va fi remarcată imediat. Vestimentația, coafura, timbrul vocii vor atrage atenția prin modul lor insolit de a fi. La fel, în ceea ce scrie, Florica Bud, are o marcată originalitate și îndrăzneli pe care autorii obișnuiți nu și le-ar putea închipui, fie că este vorba de proză, poezie sau publicistică. Deși are formație «pozitivă», inginerească, scriitoarea este tot ce se poate imagina mai non-cartezian", (p. 7).

Dacă este vorba despre „dialoguri pamfletice", atunci să fie! Nu putem contrazice autoarea. Înainte de a purcede mai departe, rog să îmi fie permisă, amintirea în acest context, definiției pamfletului - (pentru începători!). Deci, pamfletul este o specie literară (aparte, mai zic), ce trebuie să îndeplinească, niște condiții - caracter satiric, limbaj violent sau agresiv (am folosit DEX-ul, chiar și eu!). Aici, nu o văd pe distinsa Florica Bud, folosindu-se de limbajul violent sau agresiv - pentru că, în viață de zi cu zi, este o „scumpă". Și, știu ce zic! Florica Bud, este o foarte bună prietenă a tuturor, se știe... și nici nu mai lungesc vorba, pentru că ar fi foarte multe lucruri frumoase de rostit. Ajungem, totuși, la caracterul satiric. Aici, este secretul succesului!

Iar, dacă, (repet!) este dialog, există o explicație (vorba, feisbuciștilor!): există un eu și tu (doar e dialog, sau dialoguri!), eu - autor, și tu/noi cei care întreținem dialogul. Citind volumul, (și voi aduce argumente în susținerea mea), avem autorul care este într-un dialog cu noi - aflăm acest lucru, chiar din primele paragrafe pamfletice. Acești - NOI - din punctul meu de vedere, sunt personajele care populează scrierea și adaugă un plus de farmec caracterului satiric. Iată, câteva exemple:

Capitolul 1, numit „Zcribincas Utopus Ynerentis Dos":

- „… să îi dăm noi, Mulcinas Lapolius Erdent Mus,…", (p. 11);

- „… chiar și pe noi Intisturoras Jaoristicas Plumbis Ard,…", (p. 10).

Capitolul 19, (pentru că aici mi s-a deschis pagina!), numit: „Ateterieni Fililozi Burgunditi Ati”:

- „Ar fi fost altceva pentru noi, Ateterieni Fililozi Burgunditi Ati”, (p. 91);

- „Este vorba de noi, noi, Larieni Klopatinski Ririți Haski”, (p. 93);

- „Noi, Opertici Vasili Nicratici Ica, par exemple, nu ne facem paturile, dar nu pe motive de lene ori comoditate”, (p. 94);

- „Ce trenuleț, când ai supărat toți puerii și pe noi, Antipati Flueris Dramticas Pin”, (p. 94);

Capitolul 36, numit: „Lasla Eravit Ghenturasici Aporticus”:

- „Așa, după cum noi, Hharisionis Derted Ghuntlis Olop, suntem un grup ce luptă pentru pace”, (p. 176);

- „Nici noi, Jures Ghetotuli Aghis Intristasi, nu putem da vreun răspuns ori arăta vinovați”, (p. 179);

Capitolul 21, numit „Negropons Hutbut Oseo Pro”:

- „Am visat noi, mai bine spus unii dintre Visartidinis Fuziumatus Harcheticis Art, că prind pești prea cu multă ușurință, dar nu am crezut vreodată că visul se va adeveri”, (p. 101);

- „Vrem să spunem și noi, Combatanticas Hururi Sofale Oro, ceva”, (p. 104).

            Și, clar, exemplele pot continua. Avem, la fel de, interesante, nume ale unor localități. Tot așa, voi oferi câteva exemple, pentru credibilitatea afirmației făcute:

- „Pepitas Blougis Fedias”- în Capitolul 24, (p. 118);

- „Ghattatus Oropisis Anderlitas”, (p.132), în Capitolul 27, numit „Antevorbas Miunicius Planetaris”;

- „Lasla Eravit Ghenturasici Aporticus”, în Capitolul 36, numit chiar așa!

- „Orașul Întrebărilor Incomode”, în Capitolul 47, „Aptitis Durerat Kenus”, (p. 231);

- „Sepal Semantius Gulerat Petiformas Pedinculis”, în Capitolul 48, „Sfintias Honorus Valdinicis”, (p. 236).

 

Despre asociații/organizații/uniuni…

 

            Există, chiar și asociație/uniune/curte/ordin/organizație non profit – numită „Gulstrim Young Jopuises Ese”, (p. 111, în fapt, numele celui de-al XXII-lea capitol). În Capitolul 24, aflăm, de exemplu că există „Asociația Apoliticus Doriri Ghettari”, (p. 120).

Mai în față, în Capitolul11, „Molcomici Vătafis Urepinicas Por”, avem o organizație interstelară - „Ițibițilunancoarnenas Purtucasius Mandici Ler”, (p. 55).

            În Capitolul 35, „Martius Solaricis Andanteas”, facem cunoștință cu organizația „Dartianic Iardes Bionirici”, (p. 172).

-         „Hharisionis Derted Ghuntlis Olop”, în Capitolul 36, „Lasla Eravit Ghenturasici Aporticus”, „… un grup ce luptă pentru pace”, (p.176);

-         „Mistificentis Nibertutulis Esentisii Zuopensis”, un „ordin”, probabil „cavaleresc”, în Capitolul 43, „Atipicus Dreversis Gnosticas Quebeg”, (p. 216);

-         „Non Profit Organismet Nonpluto Grundvive”, în Capitolul 47, „Aptitis Durerat Kenus”, (p. 231). 

-         „Curtea Regelui Lună Plină Cap Triunghi”, în Capitolul 48, „Sfintias Honorus Valdinicis”, (p. 237).

-         uniunea „Flecchert Hort Muopli Turtex”, în Capitolul 55, „Veduvi Silverici Ghata Partos”, (p. 269).

 

Despre partide…

           

Dacă, avem organizații non profit, de ce să nu avem și un partid? Îl avem!

Cu „Partidul Lunii Martie”, facem cunoștință în Capitolul 22, „Negropons Hutbut Oseo Pro”, (p. 108).

Dacă veți ajunge la Capitolul 24, („Avo Catus Vanis Popp”), veți găsi și așa-numit, „Partidul Viețuitoarelor Ce Nu Pot Fi Înghițite”, (p. 116), cu o filială/aripă, pe măsură - „Partidul Viețuitoarelor Ce Nu Pot Fi Înghițite Fără Apă”. Dar de „Partidul Copitelor Tinere”, ați auzit? Cu siguranță, da! Dacă ați citit volumul de față. Și tot așa, păstrând linia literar-politizată-partidic, mai este, sau ar putea să fie pe cale de a se înființă - „Partidul European Al Colților Albi Necariați”, (p. 120).

            Ba, citind volumul de față, aflu că există, în nomenclatorul meseriilor următoarea profesie - „activitate scribfloritică ori scribflorială”, (p.131, în Capitolul 27).

În Capitolul 39, „Castrieni Faldis Jofericus Daccas”, ne întâlnim cu cei care fac parte din „Partidul tristiacic ce nu încape… într-o lacrimă”, dar și cu „Partidul tristiacic ce nu încape într-un buzunar”, (p. 195). 

            Cei din clanul „Ursitis Valibus Vituris”, se ocupă cu ghicitul viitorului. Aflăm acest lucru în Capitolul 28, numit „Regirexi Statorum Mansinici”, (p.  138).

            În Capitolul 29, „Cvoras Nonliterum Vorniotis”, aflăm amănunte despre „Partidul Unic Neputincios”, cu aripile/filiale:

-         „Aripioara Social Unică”;

-         „Aripiorița Voit Liberară”;

-         „Aripiuța Ades Democratică”;

-         „Aripița Real Umanistă”;

-         „Platforma Struțocămilică Bună În Toate”, (p. 142);

În Capitolul 30, aflăm date despre „Partidul Trenulețul Tudordariusienilor Liberi”, (p. 148) și „Partidul Lui Nu Avem Nu Putem”.

Singura mea întrebare, (cu tupeu și curaj!), este – de unde scoate distinsa autoare, aceste personaje, nume de partide, meserii? Ele, chiar aduc, umor și zâmbet! Sunt cele care aduc întregime pamfletului/pamfletelor.

Bonus, partide:

-         „Partidul Celor Ce Le Vine Iarna Iar”, (vezi Capitolul 32, „Galanthus Galanthis Forbentas”, p. 159);

-         „

Invitându-vă la lectură, felicit această apariție editorială și o recomand!

Pe bună dreptate, Andreea H. Hedeș, afirmă, despre autoare și volum: „Cartea surprinde în simbolistica ei, cele cinci simțuri – gustul, auzul, văzul, mirosul și simțul tactil. (…) Cartea este o panorama a lumii contemporane. Aceste dialoguri pamfletare, la fel ca și iubirea unui unicorn, îi vin ca o mănușă doamnei care a lucrat cu migală, timp de mai mulți ani, la ele: Florica Bud. Spirit ludic, purtând irizări urmuziene și un tragism amintind de Don Quijote, Florica Bud, încearcă, prin literatură, să revrăjească lumea transformată, să o ridice din starea de bâlci al deșertăciunilor într-una elevate, scăldată în lumina adevărului, a binelui, a dreptății”.  

Nu doar „personaje inventate” întâlnim în acest volum. Concret, autoarea face referire în poveștile sale și la: regretații Emil Gavriș sau Ioan Luican (vezi Capitolul 1, „Zcribincas Utopus Ynerentis Dod”, p. 10), Gheorghe Grigurcu (vezi, Capitolul 10, „Straburgici Miodricarzi, Mmalulihas Orc”, p. 51), Paul Antoniu, Nicolae Sabău sau Valer Sabău – cu toții plecați pe cărările cerului – sunt amintiți în Capitolul 13, „Excelentisimi Kartezeni Abracanti Ado”, (p. 66).  Cu – satul Tohat, cu Ulmeni, cu oameni precum dr. docent Florian Ulmeanu („părintele medicinii sportive românești”, cu poetul Radu Ulmeanu, Vasile Morar („născut în Chelința”), ne întâlnim și în Capitolul 14, „Nouriticisas Kalameoris Jugulatisus Aka”, (p. 69-70).

A se remarca și frumoasa „excursie”, pornită din Epoca Veche a Pietrei, făcută de-a lungul istoriei, până în Epoca Siliconului, Epoca Multimedia, Epoca Informației, Epoca Spațială, Epoca Atomică sau Eoca Botoxului. Cine sunt „excursioniștii”? Aflăm din Capitolul 15, „Aramatoras Ulmensenis Clortakias Ala”.

Alteori, într-un alt pamflet, ajungem în lumea basmelor sau a legendelor și ne întâlnim cu Zgripțuroici, Mama-Pădurii sau vrăjitoare. Ajungem aici ajutați de „Pasărea cu Reacție și Aripi Supersonice”. Și, dacă tot suntem în lumea basmelor, inacceptabil ar fi să nu poposim într-un castel. Avem, astfel: Castelul fetei în alb, Castelul din Nori, Castelul din Carpați, Castelul lui Aproape-Împărat, Castelul de Gheață sau Castelul lui Dracula – pentru conformitate, rog parcurgeți Capitolul 16, „Oceanicus Planeticas Arboregentis Olo”.

Într-un alt Capitol, 46, „Neodocimis Dovas Ianuarius”, ne (re)vedem cu Împăratul Țurțurilor Cristalini, dar și cu Împăratul Zărilor Albastre, (p 228).

Dorind să finalizez, fără doar și poate, mă voi raporta, la titlul volumului - „Iubirea unui unicorn”, știind că unicornul este o făptură mitologică, în fapt un cal alb, mândru, măreț, frumos, cu un corn în frunte (de obicei în formă de spirală). El, unicornul, sau calul alb, reprezintă simbolul puterii, al inocenței, reprezintă puritatea, poate acesta este și adevăratul motiv de ce este atât de folosit în legendele sau basmele noastre. De ce se crede că acest animal este fabulos? De unde puterea acestuia? Întrebări pertinente și deloc abstracte. Se zice că puterea acestui unicorn stă în acest corn, ce curăță de rău și vindecă boli. Da! Florica Bud, prin această apariție editorială, (la care sunt convins că a lucrat foarte multă vreme!) dorește să scoată în evidență sensibilitatea, sinonimică purității, sincerității sufletești. Totul se leagă fantastic de frumos, primind profunzime și eleganță literară. Datorită talentului nativ Florica Bud, dă viață unei literaturi de calitate și vindecă acolo unde este suferință, necaz sau boală, precum povestea/legenda unicornului.

Florica Bud, de departe, în plan literar, este o foarte bună povestitoare. Datorită talentului, știe să dea formă pamfletică, oricărei povestiri. Nu oricine are această putere! Florica Bud, are acest talent, sau har. Premiile, distincțiile sau diplomele primite de-a lungul anilor, în plan literar, adeveresc toate aceste vorbe, care-mi par sărace. Fantezia, ușurința de a creea personaje, puterea de a dărui și onestitatea sufletească, o motivează și-i sunt un mare, mândru și măreț avantaj, pentru care unii ar da orice/oricât să îl poată avea.

Volumul mai cuprinde o „Fișă bio-bibliografică”, un amplu CV literar cu întreaga activitate desfășurată de autoarea Florica Bud și câteva „Referințe critice”, unde consemnează: Ioan Aurel Pop, Horia Gârbea, Nicolae Manolescu, Gheorghe Grigurcu, Irina Petraș, Alex Ștefănescu, Andrea Hedeș, Mircea Muthu, Valeriu Butulescu, Nicole Pottier (traducătoare), Paul Aretzu, Dan Silviu Boerescu, Petre Sălcudeanu, Nicoleta Milea, Delia Muntean și Radu Ilarion Munteanu,  

Felicit apariția și o susțin!

 

IUBIREA UNUI UNICORN* - acrostih

(* numele unui volum de pamflete, semnat de către Florica Bud)

 

Iarba își adună tinerețea în

Umbra pașilor rămași prin ecoul altor dimineți -

Bunătatea își ține șoaptele în

Iubirea răsăritului trimis în crucea vântului - 

Rămân amintirile și visele pentru a

Elibera lumina și gândul curat unor

ARHITECȚI AI IUBIRILOR TOBNICE*…

(* p.119, personaje din Capitolul 24, „Avo Catus Vanis Popp”)

 

Urma întâiului sărut

Nu poate fi ștearsă din gândul luminii - 

Următorul zbor spre libertate își tivește cu

Iasomie fiecare șoaptă căzută din privirea unicornului…

 

Ultimul tren așteaptă - în gara viselor -

Norii care-și vor duce gândurile prin

Ierni trecute de amiază.

Cuvintele se încrușisează cu

Orizontul altui început de lumină - doar

Râsul se așterne peste limpezimea

Neatinsă a veacului viitor…

(a se citi și pe verticală, prima literă din fiecare vers).

 

Vasile Bele / UZPR