Dan Diaconu: “De ce ești prost atunci când votezi pe cineva „ca să nu fie mai rău” și de ce auto-intitulații pro-europeni nu au creier?”

De ce ești prost atunci când votezi pe cineva „ca să nu fie mai rău” și de ce auto-intitulații pro-europeni nu au creier?!

M-am săturat să văd diverși indivizi maimuțărindu-se și aruncând cu sloganuri de fiecare dată când sunt chemați la raport de către Soros sau mai știu eu ce alți ticăloși ai lumii. Ca să fiu mai clar: faptul că niște nemernici care sunt plătiți pentru a face agitație fac ceea ce fac, ține cumva de natura muncii lor. Însă atunci când tu, ca om normal, cazi pradă retoricii lor șchioape și îl votezi pe X sau pe Y de teamă să nu cumva să pierzi ceea ce ai, asta, dragul sau draga mea, e semn de prostie majoră. Nu-s dur când fac o asemenea afirmații, ci cât se poate de realist deoarece ai o problemă majoră: doar ai impresia că-ți merge bine, ai fost spălat pe creier să crezi asta! Știu, nu mă crezi, dar dacă vei avea răbdare să urmărești ceea ce-ți voi spune în continuare, te vei îngrozi deoarece vei înțelege care e realitatea. Îți mai dau o șansă: du-te în fața oglinzii și întreabă-te sincer dacă într-adevăr ceea ce ai e chiar așa un mare lucru. Și-acum lasă-mă pe mine să-ți spun ce-mi spun statisticile(cât se poate de oficiale).

Calculând cam toate impozitele și taxele de pe spatele unui român mediu, îmi rezultă că sarcina fiscală a acestuia se ridică pe la un minim de 54%. Vă rog să înțelegeți că procentul la care am ajuns este unul conservator, deci cu adevărat minim!, el putând să fie mai mare în funcție de comportamentul fiecăruia. Am inclus în calcul aproape tot ceea ce plătești(impozite, accize, TVA și alte taxe etc.). Comparând acum cu restul țărilor europene, observăm că de întrecut ne întrec doar nemții și belgienii. Povestea însă este că în acele țări salariul mediu este dublu față de România. Astfel, în timp ce românul mediu primește net 1150 EUR, neamțului sau belgianului mediu îi în buzunar 2700-2800 EUR/lună(ca sumă netă care e impozitată și taxată secundar cu restul poverii fiscale). Bulgarul, care are un salariu mediu net ceva mai mic decât noi, de doar 1050 EUR, în realitate este mai bogat decât pârlitul de român întrucât de la acest nivel el plătește TVA mai mic, accize mai mici s.a.m.d. Iar ca procent, sarcina fiscală a bulgarului abia ajunge pe la 38%!!! Și când cineva îi amenință veniturile, ați văzut ce se întâmplă!

Un alt element pe care trebuie să îl înțelegeți este cel referitor la raportul dintre încasările din impozite și PIB. Ca să înțelegeți, indicatorul măsoară proporția veniturilor fiscale(impozite, taxe etc) în raport cu Produsul Intern Brut al unei țări. Se exprimă în procente și arată cât reușește statul să colecteze pentru funcționarea sa și a serviciilor publice din economia sa totală. Sau, mai pe șleau spus, ce procent din PIB se întoarce la stat ca venit. Statistica direct de la Eurostat o aveți alăturat. Ce observăm? Că în afara Irlandei(care e o cu totul altă mâncare de pește față de noi), România colectează cei mai puțini bani raportați la PIB. Păi stați puțin! Noi avem cea mai mare fiscalitate totală, dar statul de colectat colectează cei mai puțini bani. Hmm, aici cam pute a fraudă de la o poștă. Există explicații? Evident că da, dar cele adevărate sunt departe de narațiunile oficiale.

Să pornim de la TVA: România are cea mai mică rată de colectare din Europa, în condițiile în care TVA-ul este o taxă ultra-facilă de colectat. De ce nu se colectează? Sper că n-ați crezut aberația aia conform căreia rata redusă de colectare a TVA-ului e cauzată de dulceața bunicii de la țară! În realitate alta e buba: oamenii mafiei fură din TVA deoarece e cea mai profitabilă afacere. Când ai o taxă universală mare, devine clar că eludarea ei este cea mai eficientă cale de profit și de omorâre a concurenței. Și astfel, în timp ce unii se sufocă din cauza ei, tu, dacă ești protejat, prosperi din fraudarea acelei taxe. Colectarea TVA la rate de 95-100% e facilă. Calea a dat-o Dragnea, dar, dacă mai țineți minte, tefeleii au făcut 10 august. Și, după ce l-au dat jos în cel mai mafiotic mod posibil, arestându-l ca pe Maduro, au abrogat toate măsurile sale benefice. Inclusiv cea de repatriere aururului! Sper să nu uitați!

TVA-ul însă nu este singurul aspect. Când vine vorba despre rata mică de colectare a taxelor și impozitelor, discuția reprezentanților mafiei din politică merge către ceea ce ei numesc „economia informală”. Știți cine intră în categoria asta? Bătrânica din piață care vinde două-trei legături de pătrunjel sau micul fermier căruia-i tremură chiloții pe el de fiecare dată când mai dă câte-un kil de cartofi fără bon. Realitatea însă e mult mai groaznică.

„Economia informală” este adesea folosită ca o etichetă convenabilă pentru a ascunde eșecul voit în colectarea fiscală de la jucătorii mari, în special marile corporații și grupurile multinaționale. Potrivit Ministerului Finanțelor și Institutului de Economii al Academiei Române, în ultimii ani IMM-urile(care sunt într-o proporție covârșitoare deținute de români) reprezintă peste 99% din numărul total de firme și aproximativ 60–65% din locurile de muncă. În schimb, contribuția lor la cifra de afaceri națională este de doar ~35%. Totuși, IMM-urile plătesc proporțional mult mai mult impozit pe profit decât ar sugera ponderea lor în economie, ajungând undeva pe la 80%!

De ce? Marile companii raportează profituri mici sau nule. Multe multinaționale și holding-uri mari folosesc structuri fiscale complexe precum: transfer pricing(facturare internă între filiale la prețuri artificiale), deductibilitate agresivă a cheltuielilor(ex: royalty-uri, dobânzi, servicii de consultanță către alte filiale offshore) etc. Astfel, profiturile „dispar” în jurisdicții cu impozitare scăzută sau sunt redirecționate sub formă de cheltuieli deductibile.

Exemplu clasic: un retailer cu mii de magazine poate raporta profit nul în România, deși generează miliarde în cifră de afaceri. Și asta pentru că „plătește” comisioane unei filiale din Irlanda sau Olanda. V-am explicat structurile de acest tip „Ghidurile de bejanie”.

Ceea ce fac aceste mari companii nu este ilegal, ci reprezintă o „optimizare fiscală agresivă”, permisă de legislație, dar dăunătoare pentru veniturile bugetare. În schimb, IMM-urile nu au resursele sau expertiza pentru astfel de scheme, așa că plătesc „la fața locului” deși au marje de profit mult mai mici. Probabil ați înțeles exact fenomenul atât din „Ghidurile de bejanie”, cât și din raportul pe care vi l-am dat.

Și-acum să înțelegem paradoxul controlului efectuat de stat. E-factura și controlul dublu al coletelor poștale(pentru comerțul online) reduc aproape total evaziunea la nivel de mică afacere. Aceste măsuri țintesc exact economia informală de tip „antreprenor la negru”, astfel încât un comerciant de pe această piață, pur și simplu nu mai poate mișca în front. Dar, desigur, aceste măsuri nu ating problema marilor jucători, care emit facturi 100% legale, au contabilități impecabile și folosesc loophole-uri legale din legislație, Rareori sunt supuse unor audituri fiscale complexe deoarece, ce să vezi!, ANAF are resurse limitate și se concentrează pe cazurile „ușoare”, adică pe amărâtul care abia își duce viața de la o zi la alta.

Și uite-așa avem paradoxul românesc: micul comerciant care vinde pe OLX este monitorizat în timp real, dar o firmă cu cifra de afaceri de peste un miliard EUR poate plăti zero lei impozit pe profit și nimeni nu o bănuiește de ceva necurat. Iată motivul pentru care economia informală este un fals vinovat. E ușor de măsurat(sau, mai bine zis, de falsificat dimensiunea ei) și ușor de blamat în discursul public, cu retorici sterpe de tipul „dacă toți ar plăti, am avea bani pentru toate”. În schimb, abuzurile fiscale ale marilor corporații sunt tehnice, opace, greu de explicat publicului. Mai mult, implică lobby puternic împotriva unor reglementări mai dure și beneficiază de complicitatea tacită a guvernului(care scoate ochii proștilor cu „investițiile străine”, dar uită că acele investiții nu plătesc nimic la buget). Exemplul cel mai clar îl avem în statistica oficială: în 2023, top 100 de companii din România(după cifra de afaceri) au generat peste 40% din PIB, dar contribuția lor la impozitul pe profit a fost sub 15% din total.

N-o să vă mai plictisesc cu alte exemple tehnice deoarece ați înțeles care-i ideea: cu toate că la nivel de amărât statul român impozitează la sânge, același stat se plânge de bani, dar are nesimțirea de a avea cel mai mic raport de colectare a veniturilor sale din PIB deoarece e 100% condus de mafie. Mai mult, pentru a-și mulțumi stăpânii externi, statul român intră și în combinații dubioase, precum finanțarea Ucrainei sau a Republicii Moldova, mărind și mai mult presiunea fiscală. Și uite-așa ne trezim cu situații dezastruoase precum cea pe care o vedeți și de care se plâng nemernicii telecomandați din capul țării, pentru a justifica jaful la scară al cetățeanului.

Chestiunea e tragică pentru omul de rând, dar când omul de rând e spălat pe creier astfel încât crede că-i merge bine, totul se transformă într-un dialog al nebunilor. E adevărat că atunci când ești proprietarul imobilului în care locuiești și nu ai datorii la bancă, ești probabil mai bogat decât 80% dintre americani. Asta însă nu înseamnă că a fi îndatorat precum americanul, a fi frunză în bătaia vântului, este o normalitate. Nicidecum! Aia e sclavie, la care vor să ne aducă ticăloșii aflați la putere. Și, din păcate, problema asta nu va putea fi rezolvată decât dacă poporul va șterge pe jos cu actuala clasă politică, indiferent de orientare. Doar atunci când oamenii vor prăbuși statul și vor schimba regulile, abia atunci se va putea discuta despre o așezare pe baze normale a țării. Asta însă nu se poate întâmpla deoarece fiecare are impresia „că-i merge bine”, în condițiile în care cifrele arată limpede că-i merge prost! Și, mai mult, bălește după modele falite, în care oamenii sunt transformați în sclavi, fără a avea dreptul la nimic! Asta-i definiția prostului!

Autor: Dan Diaconu