Invazia Venezuelei și capturarea lui Nicolás Maduro reprezintă varianta nord-americană a unei acțiuni fundamentate religios, dar neteologice.
Am ocazia să repet că recentele mișcări ale tectonicii internaționale se înscriu, în realitate, într-un „război sfânt”, așa cum îl înțelege fiecare mare putere.
Dacă, în cazul rușilor, în lupta declarată împotriva „nazismului ucrainean”, armele miros a tămâie și sunt stropite cu agheasmă, la americani confruntarea este rapidă și eficientă: Maduro devine simbolul anarhiei morale, liderul imposibil de convertit ideologic, corp străin în ordinea liberal-protestantă globală.
Operațiunea calvinist-puritană a Americii este oglinda operațiunii pravoslavnice de la Kremlin.
Analizele sunt extrem de precare. Pare că nimeni nu mai înțelege nimic, iar jurnaliștii se află într-o confuzie totală. Or, acest veac aberant și deciziile sale scandaloase pot fi înțelese doar prin lecturi serioase – de la Părinții Bisericii până la Schmitt, Niebuhr, Voegelin și toți cei care au înțeles ce înseamnă imperiul și teologia politică.
Această operațiune nu este realistă pur, în sens kissingerian. Nu este nici strict geopolitică, nici neutră axiologic.
Este moralism geopolitic, expresia matură a spiritului capitalist, articulată în cea mai coerentă etică protestantă, așa cum a fost ea sintetizată de Weber.
Dacă nu o putem citi astfel, mai bine să o ignorăm, ca să nu ne pierdem vremea.
Oricum, nimeni nu are dreptate, în aceeași măsură în care fiecare acțiune este, totuși, îndreptățită de ceva.
O teologie fără Hristos, într-o luptă directă cu diavolul.
Ciprian MEGA
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu