.jpg)
04.01.2026
De la N. Grigorie Lăcrița
Alexandru Macedon, numit și Alexandru
cel Mare (născut în 356 î.Hr.), rege al Macedoniei (336 î.Hr. – 323 î.Hr.) a
fost unul dintre primii mari strategi şi conducători militari din istorie.
Cuceririle sale spectaculoase
i-au făcut pe greci stăpâni ai Orientului Apropiat.
Alexandru cel Mare a contribuit
substanțial la răspândirea civilizației elenistice în întreaga lume.
Mai jos este povestea celor trei
dorințe ale lui Alexandru aflat pe patul de moarte.
La moartea sa, petrecută la
vârsta de 33 de ani, Alexandru cel Mare era stăpânul celui mai întins imperiu
existent vreodată (până la acea dată).
Înainte de a-şi da sfârşitul,
împăratul a vrut să arate oamenilor că moartea nu alege şi că toţi suntem egali
în faţa ei, fie că suntem cerşetori sau împăraţi.
După cucerirea de noi teritorii,
Alexandru cel Mare s-a îmbolnăvit şi a căzut la pat.
Cu moartea privindu-l în faţă şi
spunându-i să se pregătească de ultima călătorie, generalul grec a realizat că
toate cuceririle sale, falnica sa armată, sabia lui ascuţită şi vitejia sa nu
mai aveau nici o importanţă.
Tot ce-şi mai dorea era să ajungă
acasă să-şi vadă mama şi să-şi ia adio de la ea.
Dar a trebuit să accepte faptul
că sănătatea sa, care se înrăutăţea tot mai mult, nu-i va permite să facă acest
lucru.
Aşa că puternicului cuceritor nu
i-a mai rămas decât să stea întins în pat, slăbit, aşteptând să-şi dea ultima
suflare.
Aflat pe patul de moarte, Alexandru cel Mare și-a chemat
generalii şi le-a spus: „Curând voi pleca
din această lume şi am trei dorinţe pe care vă rog să mi le îndepliniţi
întocmai.“
Cu lacrimile curgându-le pe
obraji, generalii au promis conducătorului că-i vor îndeplini dorinţele.
„Prima mea dorinţă este ca doctorii să-mi ducă sicriul fără a fi ajutaţi de
nimeni altcineva.“
După o pauză, el a continuat:
„A doua dorinţă este ca atunci când îmi
duceţi sicriul spre groapă, drumul spre groapă să fie presărat cu aurul,
argintul şi pietrele preţioase pe care le-am adunat în războaie.“
Alexandru s-a simţit epuizat după
ce a rostit aceste cuvinte. S-a odihnit puţin şi a continuat:
„A treia şi ultima mea dorinţă este ca mâinile să-mi fie lăsate să atârne în afara sicriului.“
Oamenii adunaţi la căpătâiul lui
Alexandru s-au mirat auzind aceste dorinţe ciudate.
Dar nici unul nu a îndrăznit să-l
întrebe ceva.
Generalul cel mai iubit al
împăratului s-a apropiat de el, i-a sărutat mâna, apoi, ţinând-o în dreptul
inimii, a vorbit: „Te asigurăm că-ţi vom îndeplini dorinţele. Dar spune-ne, de
ce aceste dorinţe ciudate?“
La auzul acestei întrebări,
marele comandant grec a tras adânc aer în piept şi a răspuns:
„Mi-ar plăcea ca lumea să ştie
despre cele trei lecţii pe care tocmai le-am învăţat.
Vreau ca doctorii mei să-mi ducă
sicriul pentru ca oamenii să realizeze că doctorii nu pot vindeca orice boală.
Ei sunt lipsiţi de putere şi nu pot salva un om din ghearele morţii atunci când
acestuia îi sună ceasul.“
„A doua dorinţă - drumul spre
mormânt presărat cu aur, argint şi alte bogăţii - este pentru a aminti
oamenilor că nimic din aurul meu nu vine cu mine în mormânt. E o pierdere de
timp să alergi după atâtea bogăţii.“
„Şi a treia dorinţă - mâinile lăsate să
atârne pe lângă sicriu - e pentru a le
arăta oamenilor că am venit cu mâinile goale în această lume şi tot aşa plec
din ea.“
Da, așa este, „a venit cu
mâinile goale în această lume şi tot aşa a pleca
din ea”, dar de ce nu a gândit așa și când a pornit în viață, ca tânăr războinic, crud, cu soldaţii inamici ucişi, cu
oraşe rase de pe faţa pământului, cu locuitorii acestora masacraţi, cu fere și
femei violate, batjocorite, cu jefuirea multor popoare etc.?
Conform unor religii, și dacă Hitler (care a fost botezat creștin) s-ar fi
căit cu adevărat și și-ar fi cerut iertare înainte de a muri, ar fi putut primi
mântuirea divină (iertare de la Dumnezeu) și ajungea în Rai.
Mie personal îmi creează repulsie
dogma conform căreia „pocăința înseamnă doar a cere iertare, indiferent
de crimele extreme pe care le-a comis, iar în urma acesteia cel ce și-a cerut
iertare primește iertare de la Dumnezeu (mântuirea divină) și ajunge în Rai”.
Deci, conform unor religii, „de la dragostea lui Satan” și „până la fericire veșnică în Rai” există numai un singur pas, mic, ușor și de ipocrit:
„să-ți ceri iertare de la Dumnezeu”.
Acum, mai mult ca întotdeauna,
lumea este plină de ipocriți care, „de la dragostea lui
Satan ajung, ușor și repede, la fericire veșnică în Rai, făcând
singur pas, mic și ușor, prin a-și cere
iertare de la Dumnezeu înainte de a muri.
Aici, de pe pământ, Iadul este pentru sufletele chinuite, iar Raiul pentru călăii lor. Dar și pe lumea cealaltă,
după ce călăii se pocăiesc, aceștia tot în Rai ajung.
Ușor de înțeles că, în condițiile
acceptării unei asemenea dogme și a unei asemenea pocăințe, „Iadul e gol şi toţi
diavolii sunt în Rai.”
Pe Internet sunt zeci de Site-uri care prezintă „Cele 3 dorinţe ale lui Alexandru Macedon”, dar dintre acestea le indic pe următoarele ca fiind cele mai edificatoare:
https://ziarullumina.ro/opinii/repere-si-idei/dorintele-lui-alexandru-cel-mare-78733.html
https://g1b2i3.wordpress.com/2008/06/08/ultimele-trei-dorinte-ale-lui-alexandru-cel-mare/
https://ro.wikipedia.org/wiki/Alexandru_cel_Mare
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu