IMPRESII despre REVELIONUL de la TV - COCINĂ INFECTĂ
S-a nimerit să fiu în fața televizorului vreo oră de revelion și am frunzărit printre canalele clasice. Dumnezeule mare, Doamne ferește, apără și păzește, nu s-a schimbat nimic în ultimii 20 de ani în ceea ce privește calitatea programelor de revelion. Au rămas în continuare execrabile, de un kitsch incredibil, de o superficialitate extremă și de o prostie absolută.
Pe Pro TV și pe A1 erau aceleași pițipoance îmbrăcate (mai degrabă dezbrăcate) care veniseră din Târfulistan, urâte ca dracu` cu constipație, cu fețele pocite de fel și fel de operații estetice ratate și cu boturi de am avut impresia că sunt la grădina zoologică, la pavilionul rațe. Nici partea masculină nu a fost mai brează, era pe acolo plin de cocalari din ăștia cu aere de intelectuali, dar care se întreceau în arătat gleznuțele fine și tatuajele de pușcărie cu săpunul scăpat mereu pe jos.
Ce să zic despre muzică? ORIBILĂ. Manele odioase și melodii banale cântate fals până și pe playback. Andreea Bălan era și pe TVR, și pe Pro TV, cântând simultan prost. Aoleu, am uitat de TVR. Acolo era revelionul fosilelor. Băi, frate, nu poți să-i aduci pe hodorogii de 50 de ani de la Body & Soul, care se pregătesc să-și legene nepoții, și să-ți cânte, în trențe purtate acum 30 de ani, despre fetițe. Îmi venea să chem poliția pentru a-i aresta pentru pedofilie.
Pff, ce m-a șocat, frapat și distrus definitiv, fără legătură cu kitschul ăsta mizerabil, a fost introducerea pe scenă a Luminiței Anghel, care a cântat melodia de la Eurovision. Când am văzut-o, am zis „băi, nene, ce s-a schimbat în câțiva ani de când a cântat la Eurovision”. Apoi a venit bomba nucleară când vocea crainicului a anunțat că melodia a fost cântată în 2005. Mi-a picat fața, au trecut deja două decenii? Eu aveam impresia că au trecut doar câțiva ani.
M-am lămurit rapid despre subcultura abjectă care domină în continuare programele de revelion. Nu mai are rost să ne mirăm de ce jumătate din țară este analfabetă funcțional. Păi cum să fie altfel când este hrănită masiv, intensiv și încontinuu cu căcat, căcat și iarăși căcat, servit pe post de cultură/artă/distracție.
Din întâmplare, am dat pe TVR 3 și acolo l-am descoperit Amza Pellea într-o scenetă cu Nea Mărin. De ce să mint? Am rămas acolo 20 de minute, cât a durat momentul, și am râs din plin, deși știam glumele. Dar felul în care le spunea era suficient să te facă să râzi din nou.
Sună misogin, dar îmi asum, când le-am văzut pe Raluca Bădulescu și Ruby, libidoul meu a intrat la apă definitiv, s-a ascuns în cea mai adâncă grotă și a zis că nu mai iese de acolo în vecii vecilor. Dacă specimenele astea de femei sunt considerate frumoase în zilele noastre, când au în ele mai mult plastic expirat decât o groapă de gunoi de la marginea unei metropole, atunci ne-am dus pe copcă. Aproape toate femeile clipeau din ochi, pentru că nu puteau râde, altfel riscau să li se crape fața.
Nici dacă eram în mijlocul reactorului de la Cernobîl, când a explodat, nu mi se topeau neuronii atât de repede cum mi s-au topit în cele 60 de minute, cât am frunzărit nenorocirile astea de programe de pe posturile naționale de televiziune. Ce mama naibii căutau pe acolo și fotbaliști ca Pantilimon, Răducioiu, Gardoș, Tamaș și Alexa, habar n-am. Mă rog, știam ce căuta Tamaș pe acolo, că-i sclipeau ochii.
Când a apărut Adrian Minune, ieșit de sub o masă, unde se juca, probabil, cu niște mașinuțe, am cedat psihic. Am ieșit afară să mă scald în piscina plină cu acid și împrejmuită cu sârmă ghimpată ruginită. M-am simțit mai bine decât uitându-mă la dejecțiile astea. Nu înțeleg cum se poate uita cineva, de bunăvoie, la așa ceva și să-i mai și placă.
C.L.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu