NICI NU MAI STRIG (a doua zi de Paşte)

Nu poate fi o Zi a Învierii,

Nu poţi muri şi asta este bine,

Aşa cum iarna ne păstrează lerii,

Nu poţi muri, în spate ai destine.

Eşti singur Fiul pentru-a fi iubire,

Trimis de Tată ne-ai iubit pe toţi,

Prezenţa Ta ne-a dus la fericire,

Nu mai conta că suntem buni sau hoţi.

În suflet am totuşi strigare,

Din tot ce-ai vrut, nu toate s-au dreptat

Şi vreau să mor spre Tine, în picioare,

Dar poate eu nu sunt de meritat.

Că n-am spre cine striga să mă ierte,

Iertarea mea e în lumina lumânării,

Nici nu mai e cine să mă mai certe

Şi nici ca val nu vreau să fiu al mării.

În crucea mea nu poate intra cuiul,

Mi-e tare dor astăzi, Doamne, de Tine,

Aşa cum cloşca dacă-şi pierde puiul,

Mi-e tare dor şi să nu uiţi de mine.

                                

                             CONSTANTIN MÎNDRUŢĂ

                                         16 aprilie 2012