joi, 14 iunie 2012

Chelinţa, Maramureş


 Câteva date istorice despre satul Chelinţa şi două argumente care confirmă realitatea care până acum circula sub forma a două legende pe cale orală, din moşi-strămoşi, despre acest sat binecuvântat de Dumnezeu, cu pământ mănos, păduri şi ape ce se varsă-n Someş, care la rândul lui se varsă-n Tisa şi Tisa-n Dunăre, ducând şi făcând cunoscut în ţară şi peste hotare numele şi renumele acestui sat care a dat societăţii oameni destoinici, începând cu meseriaşii tinichigii care peticeau oala spartă, folosind un petic de tablă şi un strop de aluat plămădit de mâna unei mame care ne ţine uniţi, mama România. Constructori, prelucrători prin aşchiere, maiştri, ingineri, economişti, doctori, avocaţi, procurori, judecători, preoţi, scriitori, învăţători, profesori, şi oameni politici (primari) care în zilele de viaţă dăruite de Dumnezeu, cu har şi talent, au făcut şi mai fac cinste satului Chelinţa prin munca şi dăruirea lor faţă de mama noastră, România.
    Mă împac cu mine însumi şi cu Dumnezeu atunci când am bucuria de a aduce argumente de natură istorică şi geografică, bucurie pe care sper să v-o transmit şi dumneavoastră, dragi cititori ai revistei „Izvoare Codrene”, lecturând acest articol. Argumente pentru două legende care circulau până acum pe cale orală. Eu păcătuiam cu patos până acum în contradicţiile avute cu diferiţi interlocutori, dar mai ales atunci când interlocutorul din faţa mea era ungur şi aprecia ca bună fapta unui tânăr din secuime care a îndrăznit să spânzure în piaţa publică o păpuşă ce îl reprezenta pe eroul românilor - Avram Iancu. Nu mai discut cu acei oameni despre originea celor două state România şi Ungaria, care este dovedită prin unele scene de luptă dintre romani şi daci, scene ce se găsesc sculptate pe „Columna lui Traian” şi prin limbile folosite. Limba română-i de origine latină, iar limba maghiară-i originară din limba poporului migrator al hunilor care au venit din Asia Mică. Cuvântul mamă în limba cooreană se pronunţă „omoni” iar în limba maghiară „anyuci”, ce ziceţi?, parcă seamănă. Este adevărat, şi istoria confirmă că o parte a Ardealului a fost ocupată de unguri timp de o mie de ani, un mileniu! A fost greu atunci pentru cei care care au suferit sub dominaţia maghiară şi apoi sub cea austro-ungară.
Dar, cum spune o vorbă din bătrâni că „în tot răul este şi un pic de bine”, argumentele mele pe care le prezint pentru a adeveri de azi înainte cele două legende, sunt de natură istorico-geografică, extrase din Harta Iosefină din perioada 1769-1773.
Una din legende se referă la vatra satului Chelinţa (Kelentze), cum că satul a fost cândva aşezat de la Caraşeu, mai sus de Valea Purcăreţului până la Valea Glodului, mai jos de această vale fiind doar o singură gospodărie (vezi harta nr. 1).
    A doua legendă transmisă oral din moşi-strămoşi se referă la faptul că râul Someş a curs cândva pe lângă satul Arduzel (Ardo), legendă care mi-a povestit-o şi bunicul meu, Toaderu Rosului că i-a povestit la rândul lui bunicul său, pe nume Găvrila Rosului, dar n-am îndrăznit să o scriu în prima ediţie a „Monografiei satului Chelinţa”, neavând dovezi. Datorită culturii şi disciplinei adusă şi impusă în Ardeal de către Imperiul Austro-Ungar avem posibilitatea de a dovedi acest lucru (vezi harta nr. 2), extrasă din Harta Iosefină (vezi şi harta nr. 3), ce cuprinde următoarele sate a căror nume este trecut în limba maghiară pe hartă:
Nume din hartă                         Nume românesc                    Nume unguresc
Al. Fentoş                               Finteuşu Mic                              Kisfentos
Ardo                                        Arduzel                                      Szamosardo
Cigo                                        Ţicău                                          Szamoşcico
Danfalva                                  Dăneştii Chioarului                   Danfalva
F. Fentos                                  Finteuşu Mare                           Nagyfenttos
Feierszeg                                  Fersig                                        Feherszek
Gyukeres                                  Remeţi pe Someş                      Gyokeres
Jeder                                         Iadăra                                        Jeder
Kelentze                                   Chelinţa                                    Kelence

LUKATSFALVA                     LUCĂCEŞTI                               Szamoslukacsi
Mono                                         Mânău                                          Mono
N. Nyres                                    Mireşu Mare                                Nagynyires
N. Somcut                                 Şomcuta Mare                              Nagysomkut
Somkut Patak                            Vălenii Şomcutei                         Somkutpataka
Torokfalva                                 Buciumi                                       Torokfalu
Szelszeg                                     Sălsig                                           Szelszek
Tohat                                          Tohat                                           Szamostohat
Tolgyes                                      Tulghieş                                       Szamostolgyes
Toate aceste localităţi aparţineau pe atunci de comitatul „Sonocul de Mijloc” (Kozep-Solnok megye). Mai jos voi enumera aceleaşi sate din Ardeal cuprinse pe sectorul oferit de satelit  din Harta Iosefină de la Wikipedia, enciclopedia liberă, într-o ordine alfabetică, în funcţie de alfabetul român, după cum urmează pe coloane:
Arduzel                                        Finteuşu Mic                                Sălsig
Buciumi                                       Iadăra                                           Tohat
Chelinţa                                      LUCĂCEŞTI                               Tulghieş
Dăneştii Chioarului                     Mireşu Mare                                 Vălenii Şomcutei
Fersig                                          Mânău                                           Şomcuta Mare
Finteuşu Mare                             Remeţi pe Someş                          Ţicău
Aceste sate, azi aparţin judeţului Maramureş. Ne place, nu ne place, nu ne place, trebuie să recunoaştem meritul cultural, civilizaţia şi disciplina impusă atunci de Imperiul Austro-Ungar, de al căror roade beneficiem azi noi românii şi urmaşii lor. Avem date cadastrale de atunci în Ardeal, ceea ce-n Muntenia şi Moldova nu se găsesc.

                                                  Ioan METEŞ MORAR - CHELINŢANU

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu