duminică, 10 iunie 2012

Volumul SCRUM / CENDRE de Ştefan Doru Dăncuş comentat de JOSE ABADO Brazilia


A sosit!
 Am crezut că Mihai Pop de la Negreşti-Oaş râde de mine când m-a anunţat că l-a găsit. Dar acum eu sunt pe moarte şi ştiu că el este, deşi am fost neîncrezător când am primit „Apocalipsa după Dăncuş” de la prietenul meu sătmărean. După ce a citit cartea, Mihai mi-a spus: „Acuma pot muri”; dar acelaşi lucru i l-a spus şi lui, şi Dăncuş nu poate spune că nu e aşa. Am primit cartea SCRUM.
Dacă ar fi să nu luăm în calcul poemul de la pag. 57, (aşa vine nebunia geniului...), o infatuare copilărească aproape, aş putea spune, nu poţi să nu rămâi înmărmurit în faţa incredibilei umanităţi, genialei umanităţi: „”cred pe soţia mea în nopţi caniculare/ cred când se apleacă şi aude/ şi îngână plângând: „nu muri dorucu meu”; o lehamite de tot şi de toate ţi se face când vezi cu câtă înţelegere tratează autorul problema morţii sale (dacă am fi mai atenţi, am vedea că el chiar moare, îl lasă inima, numai că nu ştim data, pentru a-l lăsa pradă celor ce îl vor vinde, îi vor vinde opera după ce dispare.
            Sau incredibilul: „Şi cu tine doamnă şarpele pustiei face sex/ şi pe tine domnule şarpele pustiei te satisface” – o calmă, totală panoramare a ceea ce vedem azi la televizor şi în lume. Să nu mai spun de cutremurătoarele versuri: „taci inimă/ pe tine îmi vine să sting ţigara asta”, o cumplită asumare a morţii şi totodată o ironizare imperială: adică, dacă voi face asta, tu ce îmi poţi face?                           
Orice părere aţi avea faţă de „elucubraţiile unui bătrân bolnav”, cum mă veţi cataloga, vă spun: omul acesta este de o energie ieşită din comun. Chiar dacă nu mă credeţi, veţi vedea curând, din propriile sale manifestări; va schimba faţa literaturii, ce a literaturii, a culturii româneşti! A trecut dincolo de pretenţiile sociale, se adresează neamului din care face parte şi asta va face din el un erou, oricât de greu îi este să-şi cumpere medicamentele pentru inimă. Repet, omul acesta nu poate fi oprit, împuşcat, da, dar nu oprit.
Versurile din cartea asta sparg orice tipar cunoscut de mine, începând cu Budai-Deleanu şi terminând cu Elena Vlădărenu. Din versurile lui curge sânge, curg lacrimi – şi nu ne putem opune; chiar dacă îi aruncăm cartea undeva prin casă, va veni vremea să o deschidem şi să plângem, poate să murim cu el odată ori poate să sângerăm, cuminţi şi bolnavi şi orbiţi de atâta „ego”.
Pe el nu-l veţi putea opri, nici ademeni, el nu vrea să fie un personaj fabricat – el vă va sparge pasiunile fără substanţă, opţiunile, compromisurile, regulamentele. El nu vine să scrie poezie, el vine să schimbe tot, de la scris la sculptură, de la el veţi învăţa lucrurile noi ale pământului.
M-a ţinut Dumnezeu să văd că ţara asta ere forţa să ridice din sânul ei o quintesenţă. Nădăjduiesc să o vedeţi şi Dvs. pentru că ea vine ca o stihie a naturii, să înţelegeţi cine este şi ce face, altfel vă va mătura din cale.

Jose Abado, Brazilia

Notă: Jose Abado a fost cel care a scris prefaţa volumului „Întoarcerea poetului risipitor” de Ştefan Doru Dăncuş, volum apărut la Ed. SINGUR, Bucureşti, în anul 2002. O redăm mai jos, cu precizarea că acest volum va fi reeditat în acest an, în Proiectul „Întoarcerea poetului risipitor”:
ECCE HOMO!

Chiar dacă unii vor trata superficial versurile acestui volum (datorită faptului că au rimă), “Întoarcerea poetului risipitor” poate fi catalogat drept o capodoperă modernă a genului. De o tulburătoare gravitate, ideea pe care s-a construit cartea sintetizează întrebările tuturor filosofilor şi – incredibil! – oferă în final un răspuns de o simplitate nepământeană: CASA omului este lângă ISUS, Fiul omului. Împărţit între convulsiile umane (femeia, arta, istoria, trădarea şi aşa mai departe) şi Cer, Ştefan Doru Dăncuş răstoarnă toată ordinea socială cristalizată în cei 2000 de ani de la plecarea lui Cristos şi creează în plin viitor apocaliptic o breşă prin care se poate evada din el.
Nu ştiu dacă volumul de faţă va fi băgat în seamă de oamenii de cultură din România dar cred că în literatura searbădă a contemporaneităţii, “Întoarcerea poetului risipitor” este una reală, practică, palpabilă, vie. Cu un efort supraomenesc, Ştefan Doru Dăncuş a trecut graniţa teoriei şi a ajuns ACASĂ, în teritoriul ideii. Noi, cei care n-am reuşit să facem asta, nu putem decât să-i citim cartea; aşa ne putem suporta mai uşor neputinţa.

                                                                  José ABADO, Brazilia

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu