Epigrame propuse de Petronela Vali SLAVU

Alternativă pentru frigul din case

Sunt mulţi români ce au, în casă,
Un frig de nici nu pot să şadă,
Cu toate astea, nu le pasă,
Cât timp îi scoate foamea-n stradă!

Banul – ce bine sună acest cuvânt!

Banul, semn de bogăţie,
Al belşugului simbol,
Sună bine, însă mie
Portofelu-mi sună-a gol!

De ce să muncim inutil?

Pe timpul iernii, toată strada
E sub troiene îngropată,
Dar nu vom curăţa zăpada,
Că-i albă şi aşa curată!...

După defrişare

Copacii toţi au dispărut,
Hârtie ajungând, săracii,
Iar din hârtie s-au făcut
Afişe cu… „Salvaţi copacii!”.

După o ploaie cu grindină

În grădină-o babă ţipă:
„Para focului să arză
Piatra asta, că-ntr-o clipă
Mi-a făcut ardeii… varză!”

Ghinion!

Din plăcerea vieţii gustă

Renumitul Don Juan,

Dar, umblând din fustă-n fustă,

Nimeri un... scoţian!

La cursul de actorie

Novice-n tehnica teatrală,
Un viitor actor, la şcoală,
Azi, rolul mortului învaţă
Cum să-l mimeze… mai cu viaţă!

Misiunea unui preot

Fiind atâţia păcătoşi
Pe scena vieţii, ca un teatru,
Să-i vadă buni şi credincioşi,
Ar face şi pe dracu-n patru!

Munţii noştri aur poartă…

Nu am cere de pomană,
C-are aur ţara noastră,
Dar la Roşia Montană
Situaţia-i… albastră.

O familie fericită

Familia perfectă e din trei:
Soţia, la aspirator şi oale,
Copilul, agăţat de poala ei
Şi soţul, agăţat de alte poale!

Portul nostru popular

Lelea de la Orăştie
Cu catrinţă şi cu ie,
Cu opinci şi cu ilic,
Poartă piercing în buric!

Reduceri de iarnă

Reduceri mari, în toată ţara!

Nici leafa, iarna, nu-i ca vara,

Căci, în contract, o fi exactă,

Dar, de la frig, se mai contractă.

Schimbări în învăţământ

Parcurgem azi un timp sinistru,
Iar câte-un tip, mai plin de zel,
Din când în când, e uns ministru,
Că şcoala scârţâie la fel…

Tradiţie nepieritoare

Azi, în satele de pe la noi,
Fiii unor gospodari de fală
Cresc albine, păsări, vaci şi oi,
C-au pe Facebook, fermă virtuală!

Unei secretare drăguţe

La angajare, şeful tău,
Bătrân, bolnav de amnezie,
De flori de măr ţi-a pus gând rău,
Că, unde l-o fi pus, nu ştie!

Urarea bunicilor către nepot

În viaţă, să te ocolească norii,
Să-ţi fie veşnic zările albastre,
Iar grijile să-ţi fie derizorii…
Cum sunt acum şi pensiile noastre!

Veşnicului subaltern

Având o perspectivă sumbră,
A tot râvnit la promovare,
Dorind să nu rămână-n umbră
Şi a rămas cu ochii-n soare.

Despre însămânţări

(Fabulă)

Un cal şi-o iapă – tânără pereche –
Întorşi, epuizaţi, de la arat,
Stăteau de vorbă, lângă şura veche:
„Să-ţi spun, iubite, ce s-a întâmplat!

Stăpâna, în grădina de acasă,
A vrut să pună-un strat de pătrunjei
Şi-a presărat, frumos, sămânţă-aleasă,
Primită-n plic, de la vecinul ei.

Dar, după zece zile, în grădină,
În loc de pătrunjel, crescu mărar.
Desigur că sămânţa e de vină,
Ce semeni, iese la iveală, clar!”

Şi calul uluit privea ceacâr,
În timp ce asculta povestea spusă
De iapa ce-i născuse un… catâr.
Morala care-i? Poate fi dedusă!...

 

Despre bârfe

(Fabulă)

Vreo zece pupeze zburau domol,
De ore bune tot înaintau,
În drumul lor spre tropice, în stol,
Iar două, mai în urmă, şuşoteau:

– Priveşte cucul ăsta armenesc!
Observi ce stil de zbor haotic are?
– Să ştii că-aşa-i, de râs mă prăpădesc!
Şi creasta-i mai deschisă la culoare,
Iar penele din coadă rare îs
Şi ciocul este mic de parcă nu-i,
Ne face upupidaele* de râs!
– Aşa e, soro dragă, mie-mi spui?

Iar pupăza bârfită, ce nainte
Zbura cuminte şi-şi vedea de cale,
Cum auzi asemenea cuvinte
Rostite la adresa dumisale,
Se întristă adânc, dar o surată
Mai înţeleaptă-i zise, cu sfială:
– Se vede că eşti tare supărată,
Dar în povestea asta-i o morală:

Fii mândră-atuncea când, cu răutate,
Vorbeşte despre tine câte-o ţaţă!
Când te discută lumea pe la spate,
E o dovadă că te afli-n faţă!

*Upupidae – familie din care face parte pupăza