În arealul
arheologic al judeţului Maramureş, Oarţa de Sus reprezintă o localitate aparte,
atât datorită numeroaselor situri descoperite aici, cât şi a importanţei lor
deosebite. În urma cercetărilor efectuate în ultimii 50 de ani de către
profesorul de istorie, împreună cu elevii şcolii şi cu localnicii, cu Muzeul
Judeţean de istorie şi arheologie, precum şi a unor descoperiri întâmplătoare,
s-a acumulat o zestre foarte bogată: 15 aşezări umane, un depozit de bronzuri,
un tezaur monetar imperial roman, numeroase obiecte de piatră, ceramică şi
bronz, toate acoperind o perioadă istorică foarte lungă, din neoliticul târziu
până în epoca medievală. Se pare că oamenii au găsit aici, încă de la
începuturile istoriei, condiţii prielnice vieţii, surse de trai. Relieful şi
clima, flora şi fauna, abundenţa resurselor de apă, poate şi calitatea solului,
au fost factori care au determinat o locuire intensă şi continuă a vetrei
satului. Nicăieri în judeţul Maramureşului şi poate nicăieri în ţară nu s-au
descoperit atâtea aşezări străvechi. Este dificil să se poată determina
populaţiile care au locuit în diferite etape ale istoriei în aşezările
descoperite, dar surprinde ca un element comun nivelul lor cultural elevat,
simţul artistic deosebit, chiar preocupările pentru aspectul exterior şi
ţinută. Mai ales aşezările din epoca bronzului sunt extrem de bogate şi de
complexe. Dintre descoperiri, de departe, cea mai spectaculoasă
este aşezarea de la Ghiile Botii, un
complex de cult fortificat cu şanţ şi val de pământ, de un caracter neobişnuit,
nemaicunoscut până în prezent, unic în lume prin caracterul său.
Descoperirea s-a făcut în anul 1979 de către un elev al
şcolii, Petrică Andreicuţ, educat ca şi colegii lui din cercul de istorie şi
patriotism „Căutătorii de comori” să caute urme ale trecutului şi să aducă
profesorului de istorie obiectele găsite. Fragmentele ceramice aduse de elevul
respectiv mi-au dat posibilitatea să presupun că este vorba de o descoperire
foarte importantă. Sesizat, Muzeul Judeţean de Istorie şi Arheologie al
Judeţului Maramureş a început imediat săpături sub îndrumarea d-lui dr. Carol
Kacso, arheologul şef al instituţiei.În cei 4 ani de săpături, 1980-1984, s-a
putut investiga doar o mică parte din complex, însă materialul rezultat, extrem
de bogat şi variat, a dat posibilitatea unor concluzii preliminare. Aşezarea este amplasată la capătul
de vest al unui deal cu poziţie dominantă, chiar la hotarul de nord al Oarţei
de Sus, deal care oferă o bună vizibilitate în toate direcţiile. Parţial
aparţine şi de localitatea Stremţ, comuna Băseşti. Are pante abrupte pe
laturile sudice şi vestice, iar spre nord-vest şi spre est este legată de câte
o şa cu alte două dealuri. Sanctuarul este de mari dimensiuni şi pe lângă
platoul pe care se desfăşurau ceremoniile religioase, cuprinde şi un şanţ cu un
bordei cu o albiere adâncă de peste 2 metri şi lat de 7 metri, cu pereţi
înclinaţi, unde s-au descoperit gropile de ofrandă, precum şi largi platouri în
părţile sale sudice şi nordice, pe care erau fortificaţiile şi locuinţele.Pe platoul de pe creasta dealului se
desfăşurau ceremoniile religioase, la care participau probabil toate
comunităţile din zonă, practicându-se şi jertfele în cinste zeilor pe care îi
adorau. Se jertfeau oameni şi animale, cei sacrificaţi fiind depuşi împreună cu
vase de ofrandă, conţinând de obicei cereale şi cu obiecte de valoare, în
gropile din şanţul lateral. Existau rigori privind alcătuirea acestor gropi de
ofrandă, pe fundul lor depunându-se materiale combustibile, peste acestea vase
de diverse forme şi destinaţii, obiecte de valoare aparţinând probabil celor
sacrificaţi sau comunităţii, apoi bucăţi din corpurile oamenilor şi animalelor
jertfite, vase cu cereale. La suprafaţă s-au găsit numeroase vase sparte, poate
cele utilizate la masa de „pomană” care
se organiza în cadrul ceremonialului. Se dădea apoi foc materialelor din
groapă, realizându-se o incinerare sumară. La final gropile se acopereau
cu pietre. Pentru o mai bună înţelegere voi prezenta una
dintre gropi, groapa B. Aceasta era de formă ovală la gură, având dimensiunile
de 1,15 – 1,70 m şi adâncimea de 2,62 m. Pe fundul ei se aflau bârne
carbonizate, într-un strat de 0,30 m grosime. Peste ele s-a găsit un mare număr
de vase sparte şi fragmente ceramice, toate cu urme de ardere ulterioară, unele
vitrificate. Lângă patul de bârne, în partea sudică a fundului gropii, se afla
un soclu de pământ de formă dreptunghiulară, înalt de 0,50 m, pe care au fost
depuse oase calcinate, iar deasupra lor, în două grupuri separate, resturi
umane înhumate. În poziţie orizontală se găsea un craniu aplecat spre est,
oasele de la umeri îndoite şi încrucişate. Alături, în poziţie verticală, se
găseau oasele de la coloana vertebrală şi coastele. Peste oasele umane s-a
găsit un maxilar şi un os lung de animal. În pământul de umplutură al gropii se
aflau mari cantităţi de arsură, foarte multă ceramică, din care o bună parte
arsă secundar sau vitrificată, o brăţară de aur, alte două brăţări, 17 inele de
aur pentru buclă, o brăţară de argint şi un inel de buclă din argint cu un
fragment de ac din bronz. Din lipsă
de fonduri s-a putut cerceta doar partea vestică a şanţului şi o mică porţiune
din partea nordică. S-au găsit acolo peste 20 de gropi de ofrandă, toate extrem
de interesante prin inventar şi modul de alcătuire. Ele au conţinut mii de
piese, un adevărat tezaur pentru arheologia românească.
Prin
caracterul său original, prin noutăţile pe care le aduce, aşezarea de la Ghiile
Botii este cea mai interesantă dintre descoperirile epocii bronzului. Ea va
permite concluzii noi privind viaţa spirituală a epocii, a comunităţilor
locale, succesiunea culturilor arheologice în această parte a ţării,
periodizarea epocii bronzului.Concluziile
de până acum îi stabilesc destinaţia certă de centru spiritual al zonei, loc de
desfăşurare a ceremoniilor a ceremoniilor religioase, de depunere a ofrandelor
şi de sacrificii. Gropile dezvăluie un aspect ritualic nou, izvorând din
credinţe religioase greu de reconstituit. Presupunem că, în principal,
localnicii adorau soarele şi că practicau incineraţia. Nu excludem nici
posibilitatea ca unele practici ritualice de atunci să se fi perpetuat până
astăzi, cum este cazul spargerii vaselor în scopul alungării spiritelor rele.
Numeroase dintre motivele ornamentale de pe vasele descoperite la Ghiile Botii
se pot întâlni şi azi pe ştergările specifice Ţării Codrului. O parte din materialul descoperit este
prezentat în expoziţia permanentă a Muzeului Judeţean din Baia Mare. Prin
bogăţia şi varietatea formelor, prin dimensiunile unor vase, dar mai ales prin
ornamentarea extrem de frumoasă, prin obiectele din aur şi argint, îi reprezintă
pe înaintaşii noştri ca purtători ai unei civilizaţii surprinzător de bogate şi
de evoluate. Vizitatorului îi vine greu să accepte atâta măiestrie, atât
rafinament, la nişte oameni care au trăit în urmă cu peste 3000 de ani.
Descoperirea
de la Ghiile Botii a stârnit un mare interes în lumea ştiinţifică naţională şi
internaţională. An de an, valoroşi arheologi din toată lumea vin la Oarţa de
Sus pentru a vedea pe viu sanctuarul, apoi la Muzeul Judeţean, pentru a studia şi admira valorosul inventar.Prin
amenajarea muzeului satului Oarţa de Sus, o parte dintre obiecte se vor
întoarce la casa lor şi vor fi prezentate
într-o expoziţie.
Oarţa de
Sus, ianuarie 2013
prof.Traian Rus
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu