INTERVIU CU SCRIITORUL ŞI "JANDARMUL ANULUI" VASILE AUREL BELE

PARTEA a III-a

            G.D.: - Nici nu mi-am putut închipui că vom avea un dialog atâta de interesant. Sincer, la început, mă gândeam la unul mai simplu, doar câteva întrebări, structurate elegant, așa cum este obiceiul. Văd, că ulterior, din răspuns în răspuns, și din întrebare în întrebare, aflu lucruri la care nici nu m-aș fi gândit.

            A.B.: - Mă bucur că e așa! Când am vorbit la telefon despre acest interviu, credeți-mă și eu mă gândeam că vor fi doar câteva întrebări simple, răspunsuri, la fel, simpliste, dar uite cum se complică ,,din mers”, lucrurile. Ei, acuma că am ,,făcut lumină”, în ceea ce mă privește, cred că ar trebui să ne apropiem de final. Stau și mă gândesc dacă ar mai fi ceva de spus despre viața, profesia ori creațiile mele.

           

            G.D.: - Sunt ferm convins că dacă am mai avea timp, am mai găsi și întrebări dar și răspunsuri. Nu a fost deloc greu, ba dimpotrivă, totul a decurs extrem de liber, degajat, fără gram de emoție, așa cum îmi închipuiam. A fost o bucurie să dialoghez cu dumneavoastră, din acest punct de vedere.

            A.B.: -  Apreciez și eu efortul făcut de către dumneavoastră, pentru că lejer-lejer, degajat-degajat, a fost și un pic de greutate, haideți să recunoaștem. Am deplină încredere în dumneavoastră, domnule prieten Gelu Gragoș. Văd în dumneavoastră un om minunat și devotat profesiei, și mă bucur să te am ca exemplu de viață. Apreciez și voi aprecia mereu enorma muncă ce o depuneți, ca din acest punct geografic, nordul nostru atâta de frumos, noi  să fim cunoscuți, să fim citiți și de ce nu, să fim apreciați și recompensați, pentru ceea ce facem. A se vedea în acest sens, aparițiile multor scriitori maramureșeni în diverse antologii din țară, datorită ție, domnule! Este o muncă laborioasă ce necesită mult efort intelectual, dar și multă pasiune și dragoste pentru ceea ce faceți. Trebuie să recunosc, și chiar să spun, despre implicarea dumneavoastră în toată această activitate literară. Sunteți un om deosebit, dedicat profesiei, repet, convins că peste ani și ani, munca dumneavoastră va fi mult mai mult apreciată, și de ce nu, susținută de cei competenți și avizați.

            G.D.: - Fac toate acestea din drag, fără a aștepta ceva în schimb. Personal, consider că această-mi este menirea, așa că nu e nevoie să-mi mulțumiți. Mulțumesc, eu! Dar mai am încă ceva de lămurit, și nu vreau să-mi ,,scape printre degete”. Referitor la lansarea de carte ,,7 zile – 7 poeme”, de la Inspectoratul de Jandarmi Județean Maramureș. În susținerea dumneavoastră, nu am vorbit decât despre doamne. Sunt convins că au fost și domni implicați în acest eveniment.

            A.B.: - Desigur! Și nu finalizam eu acest subiect dacă nu aduceam ,,un cuvânt de mulțumire”, domnilor ce m-au susținut. Și credeți-mă, am avut în jurul meu niște oameni deosebiți. Oameni care mi-au înțeles gândurile scrise, care mi-au înțeles emoția momentului, și care m-au ajutat să trec mult mai ușor prin toate astea. Nu a fost o greutate fizică, dar totuși a fost o responsabilitate, am mai punctat acestea. L-am ales drept moderator pe prof. Dragomir IGNAT, un om extrem de sever, obiectiv și talentat. Dumnealui a ,,gestionat” momentul cum nu se poate mai frumos. Trecerea de la un vorbitor la altul, în momentul lansării cărții, s-a făcut cu un adevărat profesionalism. Nu știu ce mă făceam, dacă nu aveam lângă mine asemenea oameni! Apoi, tot cu un cuvânt de mulțumire, mă voi apropia spre conf. univ. dr. Ștefan VIȘOVAN și Mircea FARCAȘ - domni, care mi-au fost profesori la Universitate în anii studenției. Îi știu și-i apreciez enorm, pentru toată muncă dumnealor, și ca dascăli, dar și ca oameni. Sunt adevărate exemple pentru societate. Exemple de viață, exemple morale, exemple de urmat. Sincer, mă așteptam să fie ,,mai duri”, să fiu probabil, ,,pedepsit și taxat”, așa cum făceau la facultate, dar atunci, așa trebuia să fie. Dacă așa nu era, nu cred că ajungeam azi, aici. I-am invitat cu mare drag, știind că părerile dumnealor sunt obiective, sensibile și reale. De asta și emoția evenimentului a fost mare! Au apreciat volumul din toate punctele de vedere – concepție, stil, construcție, structură. Și l-au numit ,,inedit”, dar așa și este. Așa am vrut să fie, iar Bunul Dumnezeu, m-a ajutat. Chiar mi-aș dori ca acest volum să fie citit de cât mai multă lume, și apoi, să încercăm, măcar să încercăm, să fim un pic mai buni, un pic mai prietenoși. Oricum, părerile dumnealor, vor apărea (n.a. dacă nu au apărut, deja!) punctate în presa locală. Le mulțumesc pentru susținerea și încurajarea primită, pentru sfaturile și părerile obiective. Dacă voi mai ajunge astfel de momente, aș vrea să-i rog, încă din această clipă, să-mi mai fie alături, așa ca până acum. Încărcat de emoție a fost și mometul când a fost poftit la cuvânt, Gheorghe URSAN – redactorul șef adjunct al revistei Din vatra satului, unul dintre membri fondatori ai acesteia, fost militar în termen, în Jandarmeria Maramureș. Nu în ultimul rând, mă voi opri, spre a-i mulțumi, bunului meu prieten, doctorand, la această dată (2013), poet și scriitor, profesor Nicoară MIHALI. Un om vrednic de toată lauda, pentru întregul efort și pentru toată munca pe care o depune în slujba oamenilor și a cetățenilor, așa precum noi, jandarmii. De asta mi-am dorit să fie și dumnealui alături! Are cărți de poezie extrem de valoroase, are cărți și studii de cercetare în domeniul etnologiei și etnografiei. Dumnealui a făcut frumos trecerea de la folclor la literatură, sau de la literatură la folclor - sensibil, nobil, elegant. Vă mulțumesc, domnilor, tuturor, indiferent cum sau care a fost ordinea provocării la discuție. Vă mulțumesc pentru că v-ați rupt din timpul dumneavoastră, pentru a fi alături de mine, dar și de jandarmii mei dragi, la acest moment, dar și la aniversarea Jandarmeriei Române – 163 de ani. Ați fost și dumneavoastră contributori la aniversarea Jandarmeriei Române. Nu cred să fi uitat, în acest momnet, pe cineva, iar dacă am uitat, îmi cer scuze, cu promisiunea că voi reveni cu o ,,erată”. (n.a. glumind!).

            G.D.: - Foarte frumoase cuvinte! Mă bucur că ai avut o asemenea susținere. Oameni de  elită – harnici ostenitori, fiecare în parte, pe tărâmul literaturii și literelor. Curajos ați fost, domnule plutonier adjutant Aurel Bele, să vă ,,aventurați” în acest demers. Repet, ți-ai ales extrem de frumos oamenii care să te susțină. Și, au făcut acest lucru la înălțime, așa cum le stă dumnealor în caracter. Dascăli severi și obiectivi, oameni de cultură, devotați dar, din această clipă, și prieteni ai jandarmilor. Critici autorizați sau avizați, astfel încât părerile dumnealor cântăresc extrem de greu în mediul literar.

            A.B.: - Așa este! (râzând!) Mi-am ,,asumat” acest risc, gândindu-mă că părerile dumnealor vor fi sincere și adevărate, așa cum îmi doresc să fie lumea din jurul meu – una curată și sinceră. Într-un fel, am adaptat și cartea cu invitații, dar și invitații cu ea. E valabilă și una și alta. Știu că fiecare în parte urăște minciuna și omul parvenit, urăște fățărnicia și nemernicia vieții. În schimb, chiar ei recunosc faptul că, iubesc dreptatea, adevărul, moralitatea, lucrul bine făcut, iubesc frumusețea. Acesta a fost și motivul pentru care i-am poftit în susținerea mea. Iubesc valorile morale ale vieții, și luptă pentru apărarea lor. Doamne ajută! De la ei am învățat și eu, și voi prețui astfel de oameni! De asta s-a născut și cartea ,,7 zile – 7 poeme”, ca un manual de bună purtare. Să nu faci aia, să nu faci cealaltă, ... lucruri rele, nonvalori, de-altfel. Sau, să faci așa, ... sau așa, ... sau așa ... așa cum am vrea pentru a ne fi bine. Nu spun mai multe, pentru că las cititorilor această curiozitate.

            G.D.: - Oare ce ar mai fi de adăugat unei astfel de confesiuni literare?

            A.B.: - (n.a. fără a-mi da răgaz să mai spun ceva!) Cred că și așa am spus multe! Știu că nu se va întâmpla să trăim într-o lume așa cum apare în carte, niciodată, dar de ce să nu ne-o dorim, măcar. Cu atâta să rămânem! Îmi pare rău că văd în jurul meu oameni care suferă, oameni care jignesc, oameni care împrăștie cu noroi în unii și-n alții, tocmai pentru ca ei, sau imaginea lor, să fie în prim-planul vieții. Moral, asemenea oameni, sunt numiți ,,fără caracter”. Nu doresc, copiilor mei, și nici copiilor noștri, o astfel de lume. Dacă noi n-am avut, sau n-avem, parte de așa ceva, măcar lor să le fie mai bine. Să-i creștem pentru o lume mai bună – a înțelegerii, a respectului reciproc, a respectului pentru valoarea morală, în general. Dacă așa s-ar întâmpla, atunci lumea ar fi fericită, bucuroasă, prietenoasă, bună, plină de încredere. Și, cred că s-ar putea spune încă multe, doar legat de aceste idei sau principii, dar haideți să-i lăsăm și pe alții să-și dea cu părerea. Poate, așa, după citirea cărții, putem doar să încercăm. Facem o asociație, și luptăm împreună, pentru aceste virtuți!

            G.D.: - Cum trecem prin viață?! Uneori ... dar mă rezerv să mai adaug ceva. Mă gândesc la ,,asociația” despre care vorbeați. Ar fi minunat. Aș fi curios să văd câți dintre noi se vor alătura unei astfel de idei. Desigur, ideea de asociație este pur metaforică, fictivă.

            A.B.: - Chiar la asta mă gândesc și eu. Oare câți am fi? Și am fi, pentru că mai sunt oameni care judecă ori gândesc obiectiv. Mai sunt oameni care doresc ceea ce dorim și noi. Poate este un semnal, poate un punct de pornire. Un avertisment către cei ce suntem, un apel spre/către o lume mai bună. Așa am conceput cartea în sine, pe motiv că urăsc necinstea, nedreptatea, nemerniciile, fățărniciile vieții.

            G.D.: - Am răsfoit cartea, dar de citit doresc s-o citesc în liniște tocmai pentru a-i înțelege profunzimea mesajului, și-atunci desigur voi puncta și eu apariția ei. Deocamdată pot spune că mă bucur că am primit și eu un exemplar cu dedicația și autograful autorului. Ne apropiem de finalul ,,finalului” acestui interviu. Domnule Jandarm al Anului, dorindu-vă să ajungeți și ,,Poetul Anului”, vă mulțumesc pentru răbdare și amabilitate. Să vă dea Dumnezeu ceea ce vă doriți. Vă las pe dumneavostră să faceți finalul acestui interviu, care s-a întins, iată, pe câteva pagini bunicele. Finalul vă aparține, în totalitate ...

            A.B.: - Este rândul meu? Iar? Cum aș putea finaliza altfel ... decât gândind pozitiv! Cred într-o lume bună. Cred că mesajul cărții, (și chiar îmi doresc), va fi înțeles așa cum l-am transmis. Cât despre păreri – există și pro și contra, și personale și mai puțin personale – sunt pregătit să le primesc și să le duc și pe cele bune și pe cele rele. Mulțumesc tuturor celor care au avut încredere în mine. Sper să nu-i dezamăgesc, dimpotrivă, să fiu mai ferm și devotat profesiei,  obiectiv în scris. M-aș bucura să nu dezamăgesc prin scrisul meu, să încurajez și să susțin cât pot ideea de dreptate și adevăr. Vă mulțumesc și dumneavoastră, domnule Gelu Dragoș pentru răbdare. Nu știu dacă m-am ridicat la măsura așteptărilor. Cel puțin îmi place să cred că așa e! Vă doresc sănătate, dumneavoastră și familiei dumneavoastră, succes în ceea ce faceți, salutări ,,cordiale” juniorului. Este talentat. Se vede că seamănă cu cineva din familie. (râdem amândoi!). Să vă vedem cât de des și cât de mult pe acest segment. Știți cum se spune că ,,unde-s doi puterea crește”, așa e și la dumneavoastră. Aveți cine să ducă mai departe dragostea pentru poem și pentru literatură, în general. Salut cititorul și-i doresc doar bine. Să vedem încă un vis împlinit ... și de ce nu, la mai multe împliniri literare, tuturor! Doamne ajută!       

Aprilie 2013

         A consemnat prof. GELU DRAGOȘ și a răspuns plutonierul adjutat AUREL BELE, cel care de ani buni, își semnează creațiile cu pseudonimul VASILE BELE