Marița GRIGOR - poet popular

Născută la data de: 9 octombrie 1942, în loc. Chiuzbaia;

La 7 ani are un accident și de-atunci a suferit 7 operații. La fiecare intervenție chirurgicală ,,mi s-a tăiat din piciorul bolnav”. De la acea vârstă își duce viața și traiul ajutată de cârje. Cârja este pentru ea piciorul sănătos. A suferit cumplit de mult – dar în tot acest timp nu a încetat să se închine lui Dumnezeu și Maicii Sale.

Motto-ul vieții ei: ,,Dumnezeu mi-a dat o cruce, eu mi-o duc așa cum mi-a dat-o, fără a imputa nimic!”.

Căsătorită, are un fiu – Firicel, Ioan – căsătorit și el la rândul său.

Are o nepoată – Dora. ,,Dora este minunea lui Dumnezeu! Doamne, prin câte am trecut! Mereu m-am rugat lui Dumnezeu să nu uite de mine și de cei dragi de lângă mine”.

Sfaturi pentru cei tineri: ,,Să nu-L uite pe Dumnezeu și nici rugăciunea. Să creadă și să cinstească Sfânta Cruce!”.

Scrie poezie populară de când se știe. ,,Datorită infirmității avute toată viața, nu am putut face tare multe. Am scris poezie așa cum am știut – uneori mi-am scris bucuriile vieții (atunci când le-am avut), alteori mi-am scris necazurile prin care am trecut. Mereu am mulțumit lui Dumnezeu”.

Debutează în volum: la 70 de ani:

2011

Creații populare. De prin lume adunate ..., apărut la Editura Risoprint, Cluj-Napoca, 2011. 

2012

Colecția - poezie populară, cântece din bătrâni, vorbe și zicători, colinde, apărută la

Editura Risoprint, Cluj-Napoca, 2012.

Prin poezie își exprimă gândurile, sentimentele, emoțiile, trăirile, bucuriile sau necazurile vieții. Creațiile populare ale Mariței Grigor vin direct ,,cu dedicație”, cum se spune, adică sunt scrise la modul concret din realitatea vieții satului tradițional. Exemple: amândouă  cărțile cu care a debutat – creații populare dedicate preotului, fiului, satului Chiuzbaia în ansamblu, nepoților, vecinilor, doctorilor ... A suferit mult de-a lungul vieții și a stat perioadă mare din viață prin spitale. Mereu s-a rugat lui Dumnezeu să-i dea putere și s-o întărească.

Marița Grigor este - ,,... un exemplu de femeie și de luptătoare, la modul concret de exprimare. Un exemplu de moralitate și virtute, de curaj și ambiție, de credință și pioșenie”.

163 de ani de când Jandarmeria Română ostenește întru apărarea liniștii noastre

J – de la jurământ, de la jovial;  

A – de la amabilitate, de la apostolat;

N – de la naturalețe, de la noblețe;

D – de la Dumnezeu, de la dragoste;

A – de la ambiție, de la ajutor;

R – de la rapiditate, de la respect;

M – de la maturitate, de la mărturisire;

E – de la eleganță, de la eficiență;

R – de la rugăciune, de la rânduială;

I – de la imagine, de la iuțeală;

E – de la emoție, de la evenimente;

Zilele acestea, deși ,,triste” din punct de vedere meteorologic, trăbăluiam prin casă, gândindu-mă la viitoarele subiecte pe care aveam de gând să le scriu. Sună telefonul, lung! Mă uit împrejur, nu-i nimeni de-al casei care să răspundă, așa că mă apropiu, și răspund. La celălalt capăt al firului, o voce parcă tare cunoscută, după ce salută respectuos și creștinește, se prezintă cine este  și-mi spune ce apăsare are pe suflet. Nu-mi vine să cred! La telefon era Marița Grigor – cunoscutul poet popular din Chiuzbaia, plină de bucurie.

Nu o puteam opri din poveste, atâta era de entuziasmată. Chiar se bucură și-mi mulțumește pentru că am răspuns eu, de altfel cunoștințe vechi! Am mai scris despre astfel de oameni – credincioși, luptători și extraordinar de talentați. Marița Grigor a debutat în volumul de poezii, destul de târziu, chiar de ziua dumneaiei – 70 de ani – cu poezie populară, de o sensibiliate aparte, lucru pe care noi, presa, l-am punctat în acel moment. Apoi, un an mai târziu, lansează al doilea volum – tot poezie populară. Acuma, îmi spune că are deja pregătite alte câteva zeci de poezii și vrea să le publice, ,,până mai trăiesc”, încearcă la modul sensibil de frumos, să se scuze fericitul poet.  O încurajez felicitând-o și promițându-i că, atunci când se va întâmpla evenimentul, vom fi și noi prezenți. Dar totuși simt că nu despre aceste lucruri vrea să-mi vorbească. O bănui, fără a-i spune ceva, că are sufletul plin și-mi închipui, că dorește să-și descarce sufletul. Am dreptate!

,,- Sfârșitul lunii martie, mi-a adus o bucurie la care n-am visat niciodată!”, își începe fraza, și intră direct în subiectul pentru care a sunat. Apoi, continuă pe același ton fericit. ,,Despre toate acestea vreau să vă mărturisesc, iar dacă se poate să scrieți la ziar, să afle toată lumea, cât de amabili și primitori sunt bravii noștri jandarmi. Am fost invitată să particip, zilele acestea la un eveniment, la ei la Jandarmerie. Așa am aflat că-și aniversează 163 de ani, motiv pentru care doresc, și prin intermediul dumneavoastră, să le doresc tot binele din lume, și mulți ani. Câtă bucurie! Tare rău îmi pare că nu ați fost! Dar, dacă aveți timp, vă invit până la noi în sat, în Chiuzbaia, să vă mărturisesc enorma bucurie. Și să vă mai spun, ceva: le-am scris câteva strofe, așa cum am știut eu mai bine. Apoi eu nu am prea multă școală, dar am lăsat inima să se exprime cum dorește, iar dacă veți considera că le puteți publica, tare v-aș ruga frumos să scrieți în ziarul dumneavoastră despre toate acestea”.

Parcă o vedeam prin telefon, cum radiază și împrăștie fericire în jurul ei. Da, e adevărat, Jandarmerie Română, este în sărbătoare, iar manifestarea despre care-mi mărturisește Marița Grigor, nu a fost altceva decât zilele care să marcheze aniversarea. Promit poetului popular că ajung cât pot curând la dumneaiei în Chiuzbaia, și chiar mă țin de promisiune. S-a punctat în ziar despre activitățile jandarmilor și despre momentul aniversar.

A fost o săptămână ,,de foc”, pentru ei, motiv pentru care, mă alătur și eu celor care le-au urat La mulți ani! Deși am mai făcut-o, și personal celor din comanda inspectoratului, prieteni adevărați. Mă pune pe gânduri acest dialog, și-mi verific agenda, și-așa destul de încărcată, să văd dacă-mi permite timpul să ajung la întâlnirtea promisă. Nu aș fi vrută să-i spulber bucuria relatării telefonice, așa că oricât de încărcat program aș avea, tot voi găsi o oră, poate două. Îmi propun un reportaj cu de-amănuntul, dacă tot alerg spre Chiuzbaia, și deja îmi fac planul interviului în gând. Nu prea complicat, doar câteva întrebări. Și-apoi, mă mână și curiozitatea versurilor știindu-i stilul creatoarei de versuri populare Marița Grigor.

Afară plouă! Iar! Doamne, ce primăvară am avut!? Dar, iată-mă, ajuns în casa celei care crează poezie, cu sufletul. Nu am multe întrebări, dar sunt foarte curioasă, să văd de ce este așa de bucuroasă? Nici nu apuc bine să intru în casă, că mă întâmpină cea care-mi va fi pentru câteva minute interlocutor – Marița Grigor. Mereu veselă, jovială, parcă n-a avut tristeți niciodată!

Radiază de fericire și împlinire. Ceva bine trebuie să se fi întâmplat, încât este atâta de veselă, îmi spun! Umblă prin casă, în ciuda problemelor de sănătate pe care le are de câțiva zeci de ani, de parcă ar fi un om perfect sănătos. Și-acum va trebui să repet, poate, pentru cei care-o cunosc pe Marița Grigor – dumneaiei în urmă cu zeci de ani, undeva în copilărie, a suferit un accident, iar de atunci este ,,condamnată pe viață”, cum se tot spune, să-și ducă viața de zi cu zi ajutată de cele două cârje. Este vorba despre un accident în plină iarnă, urmat de-a lungul vieții, de vreo 6 – 7 operații, iar acum Marița Grigor, are amputat întreg piciorul, doar unul îi este sănătos. Dar, asta este o altă poveste. Marița Grigor, însăși este un exemplu de virtute și moralitate, de luptătoare și de credincioasă. 

Reporter: - Iată-mă ajunsă la întâlniea cu dumneavoastră. Nu știu de ce, dar și dacă s-ar fi întâmplat nu-știu-ce-minune, nu puteam rata întâlnirea cu dumneavoastră, atâta ați fost de convingătoare. Ce s-a întâmplat de sunteți atâta de fericită?

Marița Grigor: - Trebuie să vă mărturisesc o mare bucurie, la care nici nu m-am putut gândi că mi se va putea întâmpla. Dar, înainte de toate, vă mulțumesc pentru faptul că ați ajuns pe aceste frumoase meleaguri, deși ați mai fost. Vă mulțumesc pentru că ați ajuns în Chiuzbaia noastră dragă, un sat frumos, cu oameni harnici și rugători. Tare mă bucură întâlnirea cu dumneavoastră. Și chiar am o mare bucurie, și fericire, pe care neapărat trebuie să v-o spun. Nici nu știu cu ce să încep?

Reporter:  Niciodată nu v-am văzut atâta de emoționată și de fericită, deși am mai fost pe la dumneavoastră. Nici la prima întâlnire nu ați avut atâta emoție. Îmi spuneați, la telefon, că ați fost la Jandarmerie?  

M. G.: - Chiar acesta-i motivul pentru care v-am poftit. Dacă aveam eu putere nu vă purtam până aici, ci veneam eu la dumneavoastră să vă duc vestea cea frumoasă. Da! Am fost zilele trecute la Jandarmeria Maramureș, acolo unde am un nepot, jandarm, Vasile Bele. Știți că jandarmii și Jandarmeria își aniversează ziua, pe 3 aprilie. Împlinesc 163 de ani de existență. Nepotul meu mi-a făcut această bucurie, și lui îi datorez totul – el și-a lansat acolo, în fața jandarmilor, și-a domnului General, comandatul Jandarmeriei, o carte. La această lansare am fost invitată și eu, în calitate de poet popular. Vai câtă emoție am avut, nici nu vă pot mărturisi! Dar ce primire frumoasă ne-au făcut! Cum ne-a primit de fericit, domnul cel mai mare din Jandarmeria Maramureș, domnul General! Nici nu vă puteți închipui! Ce minunată zi! Am mulțumit, și-oi mulțumi zi de zi, Domnului nostru Isus Cristos, pentru aceste clipe pe care le-am petrecut acolo. Vă spun iar, nu credeam niciodată că voi ajunge așa zile! Apoi, eu am crezut că domni sunt prea măreți și nu se uită la niște oameni ca noi. Câtă omenie și câtă bucurie!  

Reporter: - Așa se pare că se văd jandarmii ,,din afară”, dar și pe mine m-au convins că sunt niște oameni simpli, curajoși și fermi, atunci când este nevoie. E adevărat că sunt tare primitori, contrar tuturor celor care se văd din exterior.

M. G.: - Apoi, niciodată n-am crezut, că un General de armată poate fi de atâta omenie. Eu îi credeam altfel de oameni. Am văzut în Generalul nostru de la Maramureș un prieten al tuturor. Apoi, zici că-i de-al nostru din prima clipă. Ne-au întâmpinat extraordinar de frumos. Cu zâmbetul pe buze, ne-am pupat. Apoi nu credeam că domnul General, îi atâta de omineț. Credeam că nici nu ne bagă în seamă. Tare de treabă sunt toți din Jandarmeria noastră. Să le dea Dumnezeu multă sănătate și multe bucurii. Să le fie familiile apărate de necazuri și de supărări – așa mă voi ruga mereu pentru mintea și sănătatea dumnealor. Apoi de asta v-am și chemat. Să scrieți acolo în ziarul dumneavoastră cât sunt de buni și de prietenoși acești jandarmi. Mi-o povestit fiul meu, Firicel, că și el a terminat armata aici la Jandarmerie cu mai mulți ani în urmă. Mi-o povestit că-s de treabă, dar am crezut că numai unul-doi. Apoi, eu pe toți i-am văzut prietenoși, primitori, fericiți și bucuroși. Și frumoși! Și doamnele jandarmerițe și domni jandarmi. Îmbrăcați în uniforma acea de-un albastru precum seninătatea cerul de vară! Nici nu poți crede. După terminarea evenimentului, am ajuns acasă cu gândul de-a scrie câteva versuri despre dumnealor, așa să fie ca pentru ziua dumnealor. Eu vi le arat, iar dacă-ți vrea, vă rog să le publicați de ziua dumnealor, dacă-ți putea. Știu că vor mai scrie și alții, tot felul de mesaje, că știu că așa se face. Eu vă citesc în fiecare zi! Știu cum merg treburile astea! Uitați-vă aici este ce-am scris.

Reporter: - Apoi, dumneavoastră ați scris aici o întreagă carte despre Jandarmerie!

M. G.: - Nu-i bai! Așa am vrut să scriu. Așa mi-o venit a scrie. Și nu m-am mai putut opri din scris. Am stat toată noaptea și tot am scris, cu gândul la frumusețea zilei acele. Dacă-ți crede de cuviință, mai tăiați dumneavoastră ce-ți gândi de-acolo. Dar eu așa am înțeles după întîlnirea cu dumnealor, să le mulțumesc și să-i felicit. Acolo, în sală, cu toți de față, mai că nu am putut rosti niciun cuvânt, atâta am fost de emoționată și de bucuroasă. Cât am stat acolo m-am tot rugat la Dumnezeu și-am mulțumit pentru acest prilej minunat. Și știți ceva? De-acum înainte voi pomeni în toate rugăciunile mele, câte le am de zis cât mai trăiesc, și pe jandarmii din Maramureș dar și pe domnul General. Ce bărbat deștept! Dar cât de omenos! Nici nu pot să vă spui că iar am emoție, când vorbesc despre ei. Apoi, eu de asta v-am chemat – să vă arăt poeziile mele, că sunt vreo trei - și dacă-ți crede să le scrieți cu cele ami sincere urări. Să scrieți că toți chiuzbăienii îi iubesc. Au văzut la televizor emisiunile și tare le-au plăcut. Apoi, tare mândru îi să fii un om de arme, jandarm. Ori și cât de greu ar fi, să scrieți, că lume aîi iubește. Nu cred că jandarmii sunt oameni răi, dimpotrivă. Ei apără lumea, și sancționează atunci când o încalci. Și bine fac! Ar trebui să se respecte de către toată lumea legea și să ne respectăm și noi între noi, să ne ajutăm, să ne iubim – mai ales acuma că îi Postul Marelui praznic al Învierii. Doamne ajută!

Reporter: - Până și pe mine mă miră cât de frumos ați scris. Nu știu cât spațiu avem la ziar,  dar să știți că fiecare poezie merită să fie publicată. Și poeziile dar și dialogul acesta, să arătăm lumii întregi cine sunt adevărații jandarmi.

M. G.: - Tare bine ați zis! Că lumea îi crede oameni răi. Cum să fie răi? Sunt răi cu cei care nu știu de Dumnezeu și nici de lege. Eu nu cred că un jandarm ar fi în stare să amendeze pe cineva nevinovat! Nu! Nu cred asta, niciodată. Și mai trebuie să mulțumesc lui Dumnezeu, dar și să-L rugăm, în rugăciunea noastră, să-i apere și să-i ferească de rele, pe cei aflați în serviciul nostru. Că doar pe noi ne apără și ne păzesc! Să aibă parte de mult bine și de binecuvântare. Să scrieți că sunt iubiți și apreciați de multă-multă lume. De toți cei care cred în Dumnezeu! Apoi, chiar vă rog să scrieți, că noi cei din satul Chiuzbaia, și nu numai noi, că toată lumea, îi iubește și-i respectă. Și de ziua lor, de-aici, din frumoasa Chiuzbaia, le transmitem putere, și multă sănătate, dar și fericire celor care conduc întreaga activitate. Să scrieți că zicem toate astea și pentru cei din Maramureș, dar și pentru domnii cei mai mari de pe la București. Și lor le dorim ani mulți. Că-i iubim și că ne pare bine de ori de câte ori ne întâlnim cu ei. Fiecare întâlnire este un prilej de mare și însemnată bucurie. Dumnezeu să-i aibă în paza Lui!

Reporter: - Eu, voi scrie, și să știți că ce scriem nu numai noi, ci toți din întreaga țară, indiferent de bine sau de rău, oricum ajunge la cei ,,mari de la București”, cum ați spus dumneavoastră.

M. G.: - Apoi, dacă-i așa, bine-mi pare! Eu nu am multă școală precum ei, (să scrieți și asta) și nici nu mi-i rușine de mine, de-asta recunosc. Dar trebuie să ne mândrim cu astfel de oameni și să-i lăudăm și să-i apreciem. Sunt fiii noștri, sunt nepoții noștri, sunt frați de-ai noștri - și au jurat că vor apăra țara cu prețul vieții lor. Nici nu știu câte zile mi-a mai da Dreptul Dumnezeu de-acuma înainte, dar pot merge liniștită de-aici că am stat la masă cu un om de omenie, cu un om învățat, cu un General, așa precum n-am crezut că voi avea această ocazie. Noi i-am crezut mari domni. Sunt mari dar modești și prieteni de-ai noștri. Sunt mari că au multe școli nu ca mine! Ei toată viața învață și citesc legi, eu am gândit că nici nu se uită către noi. Dar, vai cu ce cinste ne-au primit, așa cum nici nu pot spune în cuvinte, că și-acuma îmi vine să plâng de bucurie și de fericire. Apoi, să se audă în întreaga lume de isprăvile jandarmilor, de curajul lor. Îi vedem în fiecare zi, prin ploaie, prin omăt, pe soare ori căldură, fie ziua, fie noaptea, că ei nu știu de oboseală. Ei nu cunosc acest cuvânt. Ei, au jurat că vor păzi țara și locul strămoșesc, așa cum au făcut înaintașii lor – cu curaj și cu demnitate.

Mă bucur tare, că am un nepot aici jandarm - și el jandarm curajos și iscusit. Deștept om! Dumnezeu să-i ajute! Nu știu ce-or scrie alții, desigur c-or scrie mult mai frumos, că ei au școli. Eu nu am multă școală, dar ce-am scris, am scris din suflet și cu mult drag. Toată noaptea n-am dormit să le pot scrie un rând- două și eu, de ziua lor. Apoi, v-am dat hârtiile, și-ți vedea ce-a fi bun de-acolo. Poate că nu toate merg să fie publicate, că n-am și bâlbâit. Atunci am lăcrimat. Eu am plâns de bucurie, scriindu-le. Atâta am știut, atâta m-am priceput! Dar lacrimile mi-o curs pe obraz. Eu îs bolnavă de peste 60 de ani. Sunt așa cum mă vedeți, și vreau să spun ce mai am de spus și câte le mai am de spus, dar să scrieți că le-am scris cu mare drag, și sunt sincere și adevărate. Spălate ori udate cu lacrimile mele. Așa cum am plâns și în ziua când, alături de jandarmi, toți în poziția de drepți, am ascultat imnul țării. Și-acuma îmi vine să plâng, când mă gândesc cum o fost lumea și cum e acuma lumea. Prin câte am trecut noi cei bătrâni, nu ca ăștia tineri din zilele noastre.

Reporter: - Fără să vă spun, abia acuma vă mărturisesc, am înregistrat, fiecare cuvânt al dumneavoastră. Tot ce-ați spus! Fiecare vorbă. Mi-ați transmis și mie din puterea și devotamentul, dar și din dragostea, dumneavoastră. V-ați descărcat sufletul de bucuria ce-o aveați. Și bine ați făcut. Acuma, eu voi merge la birou, și voi scrie, exact, cuvânt cu cuvânt, vorbe din vorbele dumneavoastră. Și chiar să știți că va ieși un articol de excepție! Un articol extrem de interesant. Și versurile sunt tare frumoase. Nici nu mă gândesc să tai sau să trunchiez ceva. Las totul așa cum e, original în felul său, așa cum sunteți și dumneavoastră – originală și autentică. Să știți că va ieși un articol absolut minunat. Nu știu ce vor zice cei din Jandarmerie când îl vor citi! Desigur se vor bucura!

M. G.: - Poate se vor supăra pe mine! Am zis prea multe despre ei? Apoi, toate sunt cinstite și drepte, că eu nu știu să mint, mai ales că-i Postul Paștelui. Dacă nu le-a place spuneți-le că n-am știut zice mai frumos, și că-mi pare rău că i-am supărat, dar eu m-am gândit cu toată dragostea la dumnealor – de la cel mai mic grad, până la cel mai mare grad din Jandarmerie. M-am gândit la toți și la cei care conduc Jandarmeria din Maramureș, dar și la cei care lucrează, zi de zi. Am vrut să le mulțumesc în felul meu pentru toată cinstea care-au pus-o pe noi de ziua lor. Nu am vrut să-i supăr. Poate că alți domni mai învățați vor ști vorbi ori vor scrie mult mai frumos decât mine. Dar mie nu mi-e rușine de niciun cuvânt de-aici! Așa înțeleg eu să le spun LA MULȚI ANI dragi jandarmi, indiferent că sunteți maramureșeni, ori de oriunde din orice colț de țară. Vă iubim așa cum și dumneavoastră ne iubiți. Vă iubim și vă respectăm și ne simțim în siguranță atunci când vă vedem pe stradă. Acolo, de față cu dumnealor, de emoție, mai nu am putut scoate o vorbă, atâta m-am emoționat de bucurie. Apoi, dacă am venit acasă, am început a scrie și a mă gândi la fiecare secundă petrecută împreună cu domnii de la Jandarmerie de ziua dumnealor. Și uite așa, mi-am descărcat sufletul. Apoi m-am gândit la dumenavoastră, că ați mai fost la noi, și ați mai scris despre mine și despre cărțile mele. Vă mulțumesc pentru tot ce-ați făcut pentru mine și pentru satul Chiuzbaia, satul în care m-am născut, am crescut și aici voi și muri, când a vrea Bunul Dumnezeu.

Reporter: - Stați liniștită. Nu trebuie să-mi mulțumiți, noi ne-am făcut doar datoria. Să fiți sănătoasă și vă asigur că voi veni aici ori de câte ori voi avea ocazia. Simt cum în jurul dumneavoastră izvorăște lumina și-mi pare bine să am asemenea exemple de viață. Să fiți convinsă că le va plăcea acest articol – o încurajez, gândindu-mă cât de autentică și de sinceră poate să fie în acest moment. Cum să fii supărat pe cineva care te laudă!? Doamna Marița Grigor – dumneavoastră sunteți la modul adevărat, plină de autenticitate. De asta o să placă aceste vorbe dar și versurile scrise. Nu știu de-oi avea atâta spațiu să fie publicat tot, este marea mea problemă!

M. G.: - Mă voi ruga la Dumnezeu să vă ajute! Așa cum m-am rugat și mă voi ruga cât voi trăi și pentru jandarmi, că altfel nu știu cum și cu ce i-aș putea ajuta. Că și eu sunt bătrână, mă vedeți, doar. Am peste 70 de ani. Imediat împlinesc 72! De-aș putea și de-aș avea sănătate le-aș da sănătate de la mine. D-apoi nici eu nu stau tare bine cu ea. Vedeți, doar acolo mi-s cârjele, cu care am umblat toată viața. De-am greșit, spuneți-le să mă ierte! Oricum eu le doresc tot binele din lume. Să nu aibă de-a face cu oamenii răi. Să aibă familia și pruncii sănătoși, că sănătatea-i mai de preț decât orice. Și dacă m-or mai invita, de-oi putea voi mai merge, că tare mi-a plăcut tot ce-am văzut și ce-am auzit la Dumnealor. Doamne ajută!  Și pentru că suntem în Postul Marelui Praznic al Învierii, și nu cred că mai am ocazia să ne întâlnim până după Sfintele Paște, vă spun din suflet, să aveți în suflet Lumina Sfântă a Învierii. Cu urarea asta mă întrept și către domnii de la Jandarmerie, cu gând curat - Lumina Învierii să vă lumineze ziua și noaptea când veți fi de veghe asupra vieților noastre. Nimeni și nimic să nu umbrească munca și osteneala dumneavoastră. Să vă ajute și să vă apere Bunul și Dreptul Dumnezeu!

A consemnat prof. Florica JURASKO – redactor șef adjunct al revistei DIN VATRA SATULUI și a răspuns, cu bucurie nemăsurată, Marița GRIGOR, poetul popular din Chiuzbaia

 

 Poezie populară pentru Ziua Jandarmeriei (I)

La mulți ani tuturor celor care, servesc și apără țara, sub tricolor.

poet popular Marița Grigor – Chiuzbaia, martie 2013

70 de ani

Toată lumea vreau să știe,

C-am fost la Jandarmerie,

La a ei aniversare,

163 de ani mi se pare.

Acolo m-am întâlnit,

Cu cine nici n-am gândit,

Oameni simpli, minunați,

În uniformă-mbrăcați.

Iar imnul când s-a cântat,

Toți în picioare ne-am ridicat,

Ochii mei au lăcrimat,

La Dumnezeu m-am rugat.

Să ni-i țină sănătoși,

Pe jandarmii ăști-frumoși,

N-am putut gândi nicicând,

Că voi sta cu jandarmi-n primul rând.

Dar câtă cinste-o pus pe noi,

În ziua asta de joi,

Nu m-am gândit niciodată,

S-ajung asta ziuă binecuvântată.

La a Jandarmeriei aniversare,

La a nepotului lansare,

Oameni deștepți adunați,

În bleu jandarm îmbrăcați.

Ofițeri cu școli gătate,

Școli multe și facultate,

Oameni simpli, primitori,

Toți la Domnul rugători.

Doamne, Maica Sfântă, te-oi ruga,

Câte zile voi avea,

Pe jandarmi să ni-i grijești,

Și cu har să ni-i păzești.

Ei ne stau de apărare,

Și-n oraș pază și la hotare.

Pentru ei legea e lege

Și pentru cel ce-o-nțelege.

Jandarmu-i om învățat,

Nu se lasă înșelat,

În patrulă merg pe stradă,

Toată lumea să îi vadă.

Oameni mândri, curajoși,

Unul c-altul de frumoși,

Conduși de un om de frunte,

General mândru, cuminte.

Eu, n-am multă școală gătată,

Dar am ajuns zi minunată

Și n-am crezut c-ajung an,

Să stau lâng-un General.

Doamne, Măiculiță Sfântă,

Tu ești Mare și ești Blândă,

Dă-le, Doamne, tuturor doar sănătate,

Să umble doar în dreptate.

Prin necazuri să răzbească,

În ce-și propun să reușească,

Sunt conduși cu mare har,

De un jandarm General.

Multe-n lume o răbdat,

Până gradu-o căpătat,

Pentru că mult l-o iubit,

Familia l-o susținut.

Tare fain ne-o omenit

Și cu cinste ne-o cinstit.

Câte zile-oi mai trăi,

La lume voi povesti.

Cinstea care mi-a fost dată,

Omenia acordată,

De jandarmii din Jandarmerie,

Dumnezeu cu ei să ție!

Vorbe frumoase-o vorbit,

Așa pe cum n-am gândit,

De cuvinte minunate,

Am avut noi astăzi parte.

Vorbe drepte și cinstite,

Tare multe-au fost rostite,

Că Generalu-i om isteț

Și conduce-al nost județ.

Așa cinste și-omenie,

Numai la Jandarmerie,

Mai poți, Doamne, să-ntâlnești,

La Cel Sfânt să-i mulțumești!

Urare de Ziua Jandarmeriei – poezie populară (II)

În final doresc mult spor,

Celor de sub tricolor,

Dumnealor, jandarmilor,

Să aibă de bine parte

Și de multă sănătate.

Iar la bravii comandanți

Și ei sub tricolor jurați,

Tot așa eu le-oi ura

Și la Domnul m-oi ruga.

Să-i ferească Dumnezeu,

De vrăjmașii ce vor rău,

Să poate bine conduce

Și în grade să tot urce.

Să poată conduce bine

Și să fie bine-n lume,

Să trăiască fericiți

Și să știe că-s iubiți.

Lumea îi iubește tare

Și lor le dă ascultare,

Ei sub tricolor trăiesc

Și pe cei buni îi iubesc,

Deopotrivă îi cinstesc!

Celor răi, nelegiuiți,

Ce n-ascultă de părinți,

Tot jandarmii le dau sfat,

Să se-apuce de-nvățat

Și legea de respectat.

Legea ei să o sfințească,

Pe cei bătrâni să-i cinstească,

Cu virtute și morală,

Să nu fie de ocară.

Meargă răul pe părău,

Eu îl rog pe Dumnezeu,

Pe jandarmi să-i apere

Lumea să nu-i supere.

Mă rog tare și fierbinte,

Să mergem bine-nainte,

Lumea să fie curată,

Niciodată supărată

Și de jandarmi apărată.

În lume bine să fie,

Dumnezeu cu ei să ție!

Cu cinste și bună speranță,

Să trăim a noastră viață.

Un lucru lumea să știe,

Cu-a noastră Jandarmerie,

Putem sta mai liniștiți,

De cele rele feriți,

De jandarmi suntem păziți.

Domn General zile multe să trăiești,

Visele să-ți împlinești,

Să ai multă sănătate

Și de rău să fii departe.

Și când îi îmbătrâni,

Și la pensie-i ieși,

Noi cu cinste te-om cinsti

Pentru tot ți-om mulțumi.

Marița GRIGOR – Chiuzbaia, martie 2013

Tot am stat și m-am gândit

Oare J – din ce-i venit?

Apoi A - urmat de N,

Ascultați-mă acu,

Dar la D - ce dăruieresc?

Iar cu A - mai nimeresc?

R - literă românească

Și tot omul să cunoască,

E urmat de-un M – final.

Pentru domnul general,

De-ți citi tot ce-i aci,

Un JANDARM îți întâlni!

J – de la judecată, de la justiție;

A – de la astru, de la atenție;

N – de la nevoie, de la necesitate;

D – de la dreptate, de la devotament;

A – de la apariție, de la apreciere;

R – de la românesc, de la responsabilitate;

M – de la minune, de la măreție;

Marița Grigor – martie, 2013

poet popular, Chiuzbaia

De Ziua Jandarmeriei – La mulți ani! (III)

(poezie populară)

Ce frumoasă întâmplare,

Într-o zi atât de mare,

A Jandarmeriei aniversare,

Nu-i o zi ca ori și care.

N-am gândit c-amu bătrână,

În gubuța mea de lână,

Viața mea mă va purta

Și cu jandarmi voi aniversa!

Ei cu cinste ne-au primit

Și frumos ne-au omenit,

Nu credeam c-așa să fie,

În a noastră Jandarmerie.

Poate greșit am crezut,

Când pe stradă i-am văzut

Și poate i-am judecat,

Precum nici n-o meritat.

Nu știu-n viața cât-oi mai fi,

Dar știu sigur, de-oi trăi,

La Dumnezeu m-oi ruga,

Sănătate să le dea.

Doamne strig acum spre cer,

În acest frumos Prier,

Când țara sărbătorește

Și pe jandarmi îi cinstește.

Să trăiești jandarm frumos

Și să ne fii de folos,

Primiți de la cetățeni,

Sănătate dragi oșteni.

De Cel Sfânt să fiți păziți,

Ani frumoși și fericiți,

Zile frumoase și multe,

Dumnezeu să vă ajute!

Să vă ajute Dumnezeu,

Să vă ferească de rău,

Să vă apere de rău,

Să vă dea ajutorul Său

Iar la început de an,

Feriți să fiți de viclean,

Că cel rău fără noroc,

Niciodată nu stă-n loc.

Doar la rele se gândește,

Și pe jandarm îl pândește,

Dragului, jandarmului,

Rău să-i facă, dumnealui.

Însă doar jandarmul știe,

Cum e la Jandarmerie,

El știe legi și decrete

Și le respectă pe toate.

Tuturor, jandarmilor,

Ce ne sar în ajutor,

La mulți ani eu le strig tare,

La a lor aniversare.

La mulți ani și zile bune,

Să trăiască mult în lume,

Să trăiți că trebuiți,

Întru mulți ani fericiți!

Iar la domnul General,

Viață lungă și tihnită,

Viață lungă, fericită.

Iar când s-a pensiona,

Pensie mare să ia,

Pentru osteneala sa.

Sănătatea-i mai de preț,

Domn General de la județ,

Să aveți în viață parte,

Doar de multă sănătate.

Știu că tare mult vă trudiți,

Știu că tare mult osteniți,

Nopțile nu le dormiți,

Doar la oameni vă gândiți,

Să trăiască fericiți.

Ziua nu aveți hodină,

Telefoanele tot sună,

De la oameni ce vă văd,

Și-n Jandarmerie cred.

Noaptea nu aveți tihneală,

Și cu multă osteneală,

La cetățeni vă gândiți,

Cum să fie fericiți.

Cetățeanul vreți să fie,

Apărat bine de Jandarmerie,

Ei să doarmă liniștiți,

Pentru asta vă-ngrijiți.

Nu știu, Doamne, ce-a mai fi,

Nu știm nici cât vom trăi,

Cât trăim aici ca frați,

Doar de jandarmi apărați.

Cu curaj și cu virtute,

Că jandarmii trec pân munte,

Liniștiți noi putem sta,

Jandarmii ne-or apăra.

N-am crezut că mai pot scrie,

Versuri de Jandarmerie,

Însă Domnul cel de Sus,

La Jandarmerie m-a dus.

Un loc tare minunat,

Un loc binecuvântat.

Vreau versul a-l încheia

La Dumnezeu a striga.

Ca în al Lui bunătate,

La jandarmi să dea de toate,

Braț de fier și minte multă,

Viață lungă și cinstită.

Să aibă în viață, parte,

De noroc și sănătate,

Să știți că ne trebuiți,

Ca să trăim fericiți.

Nu mai scriu aicea multe,

Dumnezeu să vă ajute!

Marița Grigor – martie, 2013