Chiuzbaia – vatră de spiritualitate, leagăn și scut de apărare

Un sat ca oricare altul, ar zice trecătorul, omul de rând, care se află în trecere prin această vatră. Eu, fiu al satului, îi voi spune cu totul altfel, pentru că nu pot și nu am dreptul să privesc prin prisma trecătorului. N-aș putea face acest lucru niciodată. Dreptul Dumnezeu m-ar pedepsi amar pentru această superficialitate.

Eu, aici am crescut și-aici îmi sunt amintirile cele mai frumoase ale copilăriei, ce nu au dreptul să moară. Aici este parte din mine și din neamul de care aparțin. Pentru frumusețea lor, pentru dragostea pentru sat și deopotrivă pentru dragostea și respectul pentru chiuzbăieni vor dăinui pentru eternitate, punctate, notate, scrise, amintite sau reamintite celor care poartă în suflet și-n inimă dragostea pentru sat. Inima acestui sat sunt locuitorii acestuia, așa precum pot afirma fără greșeală, că locuitorii din aici sunt inima și sufletul satului.

Orășeanul ori străinul, indiferent care ar fi el, care a trecut pentru prima dat prin această mirifică zonă va face cele mai mari eforturi, dacă altfel nu se va putea, pentru a mai trece pe-aici, încă o dată, și încă o dată, și încă o dată ... și așa va fi mereu, pentru că acest sat este binecuvântat de Dumnezeu prin frumusețile ce pot sta oricând mărturie, celor sau celui, ce nu crede în vorbele mele.

Satul este șerpuit de cărări sau ulițe care te scot din vatra satului, din frumos în mai frumos, sau te duc în profunzimea satului fără a ocoli frumusețea creeată de Dumnezeu. În drumul tău, totul depinde doar de sensul sau ținta spre care te îndrepți. Aici totul are sens.

Putem să fim mândri, să fim cinstiți și măreți, încă o dată, pentru că avem cu ce – avem cu ce să fim mândri ... dar până la limita păcatului, pentru că de-altfel mândria este un păcat. 

Omul, chiuzbăianul, a fost, este și va fi întotdeauna un om mândru, modest, voitor și binevoittor, primitor și ospitalier dar și un bun creștin, respectând poruncile lui Dumnezeu. Dacă în viață s-a mai întâmplat să le încalce, amarnic s-a mai căit, temându-se mereu de pedeapsa lui Dumnezeu.

Mândria lui, i-a fost dovedită prin sinceritatea inimii, prin frumusețea graiului și a portului, prin vorba mereu sfătuitoare și ocrotitoare ce-a avut-o pentru fiece om. A urât fățărnicia și minciuna. A urât vicleșugul și necinstea.

Cât de curând se va întâmpla, prin susținere morală și financiară (a celor cu putință), ca acest strămoșesc sat, Chiuzbaia, să aibă definită propria identitate prin publicarea întregii monografii, deocamdată fiind tipărită și editată doar ,,TOPONIMIA SATULUI CHIUZBAIA” (Editura Risoprint, Cluj-Napoca, 2008, pag. 200), și în faza de manuscris își așteaptă rândul ,,GRAIUL ȘI SCRIEREA DIN CHIUZBAIA – SATUL DE LA POALELE IGNIȘULUI”.

Consider că este o obligație morală, a noastră a tuturor celor din Chiuzbaia, de-a arăta lumii întregi că suntem și că existăm, că avem o istorie pe care o respectăm, că suntem moștenitorii unor comori impresionante. Tezaurul nostru este extrem de valoros chiar dacă nu ne putem lăuda cu aur sau argint. Credem și respectăm ceasurile istorice ce s-au scurs în timp pentru descoperirea identității noastre, căci avut-au și alții gând de-a face astfel de pași.

Dacă în lumea ce-o trăim valorile morale sunt aproape dispărute sau ignorate, iată, că la noi în Chiuzbaia acestea stau pe piedestal la loc de cinste, căci bunătatea chiuzbăienilor este fără de margini și uneori de necuprins, că oriunde se va afla chiuzbăian, după acesta nu se va purta rușine sau nu se vor auzi ,,cuvinte de scădere sau de ocară”, ci își va purta cu mândrie graiul, portul și numele și că nu va uita niciodată vatra străbună de unde a plecat. Întotdeauna întoarcerile în vatra strămoșească sunt așteptate de cei rămași aici, binevenită și binecuvântată.

De cele mai multe ori dorul ucide dar când suferi de dor de casă și ai o speranță, un fir ce te-ar atrage spre sat, ești salvat – acest fir îl pot numi copilărie, neam, uliță, familie, sat ... locul de unde ți-ai luat zborul fără a-l uita. Așa ceva nu ai cum să uiți niciodată.

CHIUZBAIA  anului 2014 ... este locul cel mai frumos din lume pe care doar acel ce poate citi și suflete îl poate recunoaște și simți precum îl simt eu. Datoria noastră este una extrem de importantă, sacră și de-aceea despre oricine-i născut aici, în acest sat, pot să spun cu mândrie că față de neam și istorie, fiecare și-a făcut în felul său această datorie, dovedind în orice împrejurare că ,,omul sfințește locul”, că satul nu se uită, că suntem coborâtori din neamul lui Zamolxis.

CHIUZBAIA anului 2014 ... un colț din cerescul rai, cu verdele primăverii mai verde decât oriunde, cu albul iernii mai alb decât tot ce este alb, ca și culoare, cu vară frumoasă și călduroasă și cu toamnă bogată în rod.

CHIUZBAIA  - este locul unde tradiția, portul popular, arta și meșteșugul se păstrează nu se alterează. Nici nu se modifică de dragul inovației, ci este păstrat cu sfințenie și dragoste. În Chiuzbaia viața tradițională este o adevărată întoarcere în timp și-n istorie. Aici istoria este respectată, nu uitată!

CINE SUNTEM NOI?

Suntem urmași ai dacilor liberi care au murit pentru apărarea gliei străbune!

Suntem urmași ai dacilor liberi care nu au purtat niciodată frică de dușmani. Singura noastră frică a fost, este și va fi frica de Dumnezeu!

Suntem urmași ai dacilor liberi care și-au iubit pământul și țara, familia și neamul. Au pus toate acestea, și pământ, și țară, și familie, și neam, mereu în icoana sufletului, gândind că fără de acestea existența lui nu se mai poate justifica.

CINE SUNTEM NOI?

Suntem urmași ai celor mai măreți, harnici și falnici stăpâni de oi care au avut curaj de-a se lupta cu fiara sălbatică pentru a-și apăra animalele din staul, care au avut curaj de-a-și apăra demnitatea dobândită prin jertfa înaintașilor noștri.

Suntem puternici precum stânca din muntele Igniș cel care ne apără de primejdii sau vreme grea ... și Ignișul se uită înspre noi și se bucură văzându-ne cât ne zbatem și cât suntem de frumoși. El, Ignișul, ne cunoaște cel mai bine, căci prea de multe ori ne-a apărat și datorită lui suntem azi aici.

Suntem ospitalieri și primitori fără a cere ceva în schimb sau fără a avea vreo altă  pretenție, singura noastră pretenție a fost să fim lăsați să trăim liberi cu necazurile și supărările noastre, cu amarul și durerea noastră dar și cu bucuriile noastre.

Oamenii sunt cu mare frică de Dumnezeu, cred în biserică, cred în post, cred în rugăciune, cred într-unul Dumnezeu, Tatăl Atotțiitorul.

CUM SUNTEM NOI?

Suntem iuți și aspri la mânie cu cei care nu ne lasă a trăi în pace și-n liniște.

Suntem aprigi și neiertători cu cei care vor să ne fure din liniștea vieții.

Suntem harnici și lucrăm cu vrednicie și dragoste pământul stămoșesc.

Suntem chiuzbăieni și ne place așa cum suntem căci am fost răi și neiertători cu cei care a trebuit să fim așa.

Suntem hotărâți și fermi în tot lucrul nostru și nu vom permite oricui și oricum să se bage în treburile noastre, căci noi ne-am rezolvat dintotdeauna problemele având soluții pentru fiecare lucru. Ca să ne fii prieten trebui să demonstrezi că singura ta calitate este aceea de om. De aici începem să povestim ...

Suntem încrezători în forța noastră, în tăria noastră, căci suntem niște oameni puternici care ar fi în stare de orice pentru a ne apăra drepturile și libertățile noastre necesare unui trai decent.

Suntem fiii dacilor liberi care nu l-au avut stăpân decât pe Dumnezeu.

Ne-am dobândit dreptul la libertate prin înțelegere, bunătate și bun simț. Am crezut și credem în aceste valori esențiale unui trai bun. Nu ne-am lăsat cotropiți de alte popoare, tocmai din aceste pricini – am luptat pentru averea și zestrea noastră.

Văzându-ne, Dumnezeu, ne-a binecuvântat pentru toate acestea și ne dă putere de a merge mereu înainte. Întoarcerile în timp sunt pentru a privi amintiri sau pentru a vorbi despre istoria neamului nostru. Exemplele sunt multe și nu vor fi uitate niciodată ... chiar în acest moment noi scriem o pagină din istoria acestui sat.

Au vrut și alții, străini, să se încumete la lucruri semețe, dar nu au avut nici dârzenia și nici istețimea chiuzbăienilor. Cum au venit așa au și plecat, fără a înțelege sufletul și inima acestui sat locuit cu oameni extraordinari – hotărâți, descurcăreți, isteți, harnici și deștepți, pricepuți în toate și-n orice, curajoși - având mult din semeția muntelui Igniș, având verticalitatea și frumusețea bradului, având puterea și tăria gorunului.

Sunt încrezător că prin toate acestea vom dăinui cât a vrea bunul și dreptul Dumnezeu! 

                                                                     VASILE BELE