Ţi-am şoptit la ureche cât de
mult te iubesc
Mi-ai răspuns brutal că nu-ţi
pasă,
Ţi-am cântat mai apoi o
romanţă frumoasă
M-ai lovit, că de ce
îndrăznesc.
Ai plecat cu maşina făcând
trâmbe de fum
Am oftat cu privirea în gol,
Te-ai întors înapoi dând
livezii ocol
Am cântat o odă iubirii,
postum.
Te ţin în braţe şi nu simt
nimic,
Pe buzele-ţi roşii ale mele
buze
Cu greu încropesc o cântare
de frunze,
Şi sufletul decât o sămânţă-i
mai mic.
Ion Profeanu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu