luni, 24 noiembrie 2014

Limitele unui partid social

                                             
                                              de  Dumitru Păcuraru
    Cu toate că a câştigat cele mai importante alegeri din România, nu Klaus Iohannis este personajul principal. În aceste zile subiectul cel mai fierbinte este legat de PSD. Spre ce se îndreaptă acest partid, cel mai mare din ţară?! De ce are acele limite care nu-i permit să câştige preşedinţia? După trei eşecuri consecutive, se poate trage această concluzie. Toată lumea este de acord că e un partid îmbătrânit, cu toate că este condus de oameni tineri. Este vorba despre bazinul electoral al PSD-ului iliescian.
Format dintr-o categorie de asistaţi social, asociaţi cu unii dintre cei mai înstăriţi români, care evident, sunt politicieni, electoratul PSD este o frână şi va fi o frână pentru dezvoltarea României. Acest secret bine păzit l-au descoperit alegătorii români între cele două tururi de scrutin, adică în mai puţin de două săptămâni. Reformat la suprafaţă şi foarte puţin în substanţa sa, PSD este partidul care va trebui să coabiteze cu noul preşedinte ales, om politic fără mare experienţă, după cum zice toată lumea. Ce va ieşi din această “colaborare instituţională“? Cine pe cine va schimba?
Deocamdată, pentru că a pierdut alegerile la un scor catastrofal, PSD este entitatea care trebuie să se schimbe. În ce fel? Este problema lor, dar pentru că are pretenţia de a conduce România este problema tuturor. Pentru a simplifica lucrurile, o măsură radicală ar fi schimbarea denumirii, mai precis renunţarea la “social”. În momentul în care “social democraţii” vor fi doar “democraţi”, lucrurile vor fi mai clare din punct de vedere politic şi social. Desigur, această măsură drastică va afecta bazinul electoral.
Adică  partidul va fi atins exact  în punctul care face din el cel mai mare partid românesc, dar şi formaţiunea dotată cu un limitator de viteză la alegerile prezidenţiale. Este vorba de forţarea limitelor ideologice, dar mai sunt bune la ceva ideologiile în epoca sau mediul comunicării online? PSD are ideologie care nu-i foloseşte la nimic în alegerile prezidenţiale. Victor Ponta poate spune cu inima împăcată “m-a învins facebook-ul”.
PSD nu este la prima încercare de modificare a bazinului electoral. Prin înfiinţarea USL i-a fost inserată o doză de liberalism, însă aşa cum s-a demonstrat la recentele alegeri, PSD are nevoie de o doză şi mai mare de democraţie. A lua dreptul unor cetăţeni la vot este o greşeală fatală. De aici i s-a tras şi acuzaţia că este un partid cu năravuri comuniste. Se pare că steaua norocoasă a PSD a apus mai demult, dar abia acum s-a văzut.
Aşadar, pentru a putea coabita cu preşedintele Iohannis, PSD are nevoie urgentă de o reformă internă radicală, mergând până la extirparea organului care îl împinge prea spre stânga în condiţiile în care electoratul alunecă puternic spre centru, ca să nu spunem spre dreapta. Un preşedinte pretenţios, dornic să modernizeze ţara, ar putea coabita cu un eventual Partid Democrat din România.
Nu este vorba doar despre coabitarea cu un preşedinte de altă culoare politică. PSD trebuie să coabiteze cu noua generaţie, cu oameni care nu sunt neapărat de aceeaşi vârstă, însă au alte pretenţii de la viaţă. PSD nu s-a racordat la populaţia activă. Persoanele asistate, preoţii de ţară, cu tot respectul, ţin de o perioadă istorică epuizată politic. Într-un PSD modernizat ar trebui să existe mai multe curente. Ar avea nevoie de un personaj justiţiar ca Monica Macovei, ca o alternativă la un Radu Mazăre, să zicem. Ar avea nevoie de un grup distinct, şi distins, de oameni de cultură care să îmbrace estetic ideile stângii. Are nevoie de propriul curent liberal, nu să-l ia cu împrumut când de la un partid liberal, când de la altul.
PSD şi-a atins concomitent şi limita de jos şi cea de sus. Cu alte cuvinte, a intrat în criză. Că recunoaşte sau nu, este problema social democraţilor care au dorit să pară altceva decât sunt, prin cooptarea lui Călin Popescu Tăriceanu în alianţa electorală pro-Ponta. Nu a reuşit figura. Când întreaga Europă vuia pe toate căile pregătind valul ce avea să-i aducă victoria lui Klaus Iohannis, PSD semna, cu tot festivismul de rigoare, noul protocol de reînfiinţare a USL. Adică ţara ardea, iar baba social democrată se pieptăna. Si încă ceva: votul negativ s-a năpustit asupra PSD-ului, nu asupra lui Victor Ponta.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu