Un punct de vedere

Si acum ? Ce facem acum, dupa Volvograd ? Exista multe tendinte contrare trebuie recunoscut lucrul acesta. Pe de o parte, regretul de a fi eliminati dupa o dubla cu o echipa ce ni se parea cea mai abordabila dintre cele cu care puteam juca iar, pe de alta parte, multumirea de a fi facut tot ce se putea acum, în conditiile date si cu actuala structura de la HCM. La final de campanie europeana, lucrurile nici nu stau asa de rau precum ar parea. Era sa nu ne calificam deloc, dam afara un antrenor în plin sezon, renuntam la structura echipei din sezonul trecut si transferam « la kilogram » pentru a câstiga repede, repede Liga Campionilor, slujim o campanie de imagine a primarului din Baia Mare ce se piteste foarte bine în umbra unui fenomen social respectabil si anume pasiunea publicului baimarean pentru handball… Enfin, dupa un sezon haotic în care am facut « tout et son contraire », fetele de la HCM trebuie felicitate pentru daruire, pentru emotiile pe care ni le-au adus si pentru faptul ca sunt pe cale sa termine totusi un foarte bun sezon cu Cupa si Campionatul ce stau sa vina în perioada imediat urmatoare. Totusi, pentru a evolua, trebuie sa (ne) privim în oglinda si sa analizam critic ceea ce vedem. Indiferent de unghiul din care privim si de pasiunea oarba ce ne-ar putea umbri simtul critic, HCM-ul are cel putin trei mari probleme ce, deocamdata, îl împiedica sa devina o echipa mare în Europa : structura, coerenta, traditia.

(1°) O problema de STRUCTURA ; Aici este vorba despre organizarea clubului pe baze de mare club european si structura sa juridica si financiara. Este evident azi faptul ca HCM-ul nostru drag este un club « mic » din acest punct de vedere pe plan european. Principala sursa de venit la club este constituita din subventiile venite de la Primaria Baia Mare si de la alte structuri ale statului român. Este asta un lucru nedemn sau constitutiv de un handicap ? Nici vorba de asa ceva, cel putin din punct de vedere direct. De ce spun asta ? Pentru ca, peste tot în lume, statul se implica în sustinerea unui fenomen social local, ce creeaza coeziune între membrii comunitatii si este sursa de partaj si de emotie colectiva pozitiva. Peste tot, statul poate interveni în astfel de circumstante prin intermediul unei subventii mai mici sau mai mari. Dar, subventia aceasta ramâne ceea ce este ea de fapt : o sursa financiara independenta în contul de rezultat al clubului respectiv, printre alte surse de venit, pe care se poate spriini bugetul anual al acelui club. Iar, începând de aici, intervin « românismele » noastre cele de toate zilele. Profitând de faptul ca, la Baia Mare, banul public venit de la stat prin intermediul structurilor locale reprezinta sursa de venit principala la club, pe un fundal de slabiciune si necunoastere a ceea ce se numeste dreptul societatilor comerciale în lumea occidentala, înca de la începutul acestei aventuri primarul de la Baia Mare a « dezvoltat » un adevarat comportament feudal în relatiile sale cu clubul de handbal. Pe de o parte, pentru a fi corect din punct de vedere intelectual, nimeni nu contesta faptul ca, la initiativa sa, consiliul local de la Baia Mare da bani publici frumosi la echipele de handbal din oras. Este o forma de retur spre comunitate a unei parti din impozitele si taxele locale colectate. Dar de aici si pâna la a dezvolta o strategie de imagine personala agresiva din partea domnului primar, la umbra handbalului baimarean, este o cale lunga. Eu am mai scris despre subiect pe acest forum dar, recent, am fost scandalizat de cum îsi permite « frumusagul » de la primarie sa spuna ca, fara stirea nimanui, a filmat toate antrenamentele echipei feminine si toate reactiile bancii de rezerve atunci când jucatoarele schimbate erau nemultumite de statutul lor si asta pentru a le face o « surpriza » în perioada urmatoare ! Care sunt relatiile de putere din club care i-au permis lui, un simplu aportor de subventie publica, sa introduca material de înregistrare în sala de sport si sa filmeze fara stirea nimanui ? Daca acele imagini ajungeau la echipele adverse ce se puteau pregati astfel în liniste pentru ca stiau slabiciunile de la HCM ? Sincer, un antrenor demn de numele acesta dintr-un mare club occidental si-ar fi depus demisia dupa o astfel de iesire a principalului aportor de capital de la echipa sa ! Ce dovada mai buna ar mai trebui asupra faptului ca Buceschi înainte si Tiselj acum nu sunt altceva decât niste unelte în mâna unui om ce urmareste, înainte de toate, o strategie de imagine personala pe bani publici ? De ce spun asta ? Va mai amintiti cum, înainte de anul nou si imediat dupa aceea, programul de pregatire definit de antrenorul de atunci era modificat de primar doar pentru a-l dezgusta pe cel dintâi si a-l determina sa-si dea demisia ? Va mai amintiti interviurile acelea celebre din presa locala în care se spunea ca Buceschi nu comunica bine în engleza, ca nu are experienta la acest nivel, etc. ? Ca si modalitate de a purta sâmbetele cuiva si de a-i « arata pisica », suntem aici la nivel mondial ! Felul acesta de a aduce bani publici la echipa i-a creat domnului Chereches un sentiment feudal de « întabulare » si constiinta faptului ca el este de fapt pe mosia sa atunci când vorbeste despre HCM ! Cum altfel se explica faptul ca el nu are, mai nou, un loc pe scaun în tribune, fie el si în partea cea mai vizibila a acesteia, ci se « aseaza » la intrare în sala, în picioare, dar în axul tuturor camerelor TV ce transmit meciurile de la sala din Baia Mare ! La acest nivel, un meci de handbal obisnuit are în jur de 60 de faze de poarta pe meci, câte una pe minut. Dintre acestea, jumatate se petrec acolo unde este ideal plasat domnul primar, lânga una din porti, în asa fel încât, de 30 de ori în medie pe meci si vreme de vreo 2 secunde de fiecare data, toata suflarea pasionata de handbal îl vede « suferind » alaturi de echipa si intrând în acest fel în subconstientul colectiv, odata cu vehiculul mediatic si psihologic ce-l poarta : HCM Baia Mare, la o ora de maxima audienta. Toate acestea, bineînteles, nu au nici o legatura cu distributia banului public si cu viitoarele alegeri locale !!! Iar, pentru a fi onesti cu noi însine, treburile acestea nici nu ar fi asa de grave daca, în spatele scenei sau în fata presei, domnul primar nu ar afisa comportamentul acela de grof ce vine la mosie. El distribuie bunele si relele note la echipa, el defineste politica echipei pentru la anul, de recentrare pe valorile autohtone, el dojeneste unele jucatoare pentru ca nu dau totul pe teren, etc. In felul acesta el face mai mult rau decât si-ar putea cineva imagina pentru ca scurcircuiteaza relatiile de putere din club, structura juridica si financiara a HCM-ului, iar toti nemultumitii si frustratii din cadrul structurii vor avea tendinta sa oculteze tot ceea « ce nu conteaza » si sa vina la grof sa se plânga si sa-si caute dreptatea. Iar de aici si pâna la a face tu însuti, primar fiind, transferuri, politici sportive, strategii de dezvoltare, etc. nu mai este decât un pas ! Iar întrebarea logica urmatoare este aceasta : cine a fost cel ce a facut (cu adevarat !) transferuri « la kilogram » vara trecuta în asa fel încât, poate, poate, se va câstiga repede, repede Liga Campionilor ?!

(2°) O problema de COERENTA a proiectului sportiv ; HCM-ul a schimbat dimensiunea anul trecut. Pâna atunci, jucatoarele românce constituiau baza proiectului sportiv si totul a evoluat foarte frumos pâna când câstigarea Ligii Campionilor nu a devenit obsesia structurilor politice locale de la Baia Mare. De ce atâta graba la acesti oameni ? Raspunsul este simplu si în firea lucrurilor : din trufie, din mândrie si din lipsa de simt critic în ceea ce priveste fortele în prezenta în cadrul bataliei în care tocmai ne pregateam sa intram. Transferurile nu au fost facute de o singura minte limpede, ce ar avea un proiect de joc clar în spirit, pe baza de complementaritati sportive si de caracter ci pe baza de aditiune matematica simpla de oameni, posturi, profile, presupuneri. Niste oameni, cu primarul în frunte, voiau recompensa de la final fara sa-si puna întrebarea daca o si merita înainte. Asa am ajuns sa transferam la altii jucatoare ca si Pârvut, Bondar, Tiron, etc., ce faceau parte din ADN-ul HCM-ului, sa aducem jucatoare de care ne-am lepadat repede (Artsiukovichs), sa le rapatriem în urgenta pe unele pe care le transferasem înainte (Pârvut) pentru ca desele accidentari ne lasasera « în fundul gol », sa demitem antrenori în curs de sezon dupa ce primarul îsi permitea sa schimbe unilateral un program de pregatire definit de antrenorul demis, etc. Ce reprezinta toate acestea ? Ei bine, ele sunt semne de tara mica, de structura bizantina ce viseaza mai mult decât o tin balamalele si de comportamente la limita lumii mafiote !!! Acesta este diagnosticul corect si fara sa ne flatam. Iar acum, deceptionat de un parcurs al fetelor în Champions League care si asa este mult peste asteptari, date fiind elementele problemei, primarul din Baia Mare ameninta voalat ca va schimba orientarea performantei de la Baia Mare si ca se va axa pe jucatoarele interne. Deja, asta este o dovada evidenta ca pâna acum avea alte gânduri, ca voia sa sara unele etape de dragul imaginii sale, dar fie si asa. Sa fim seniori ! Numai ca, pentru a da mai multa greutate la ceea ce ne spune, începe sa citeze « din clasici » si anume din discutiile sale avute la ceas de seara cu Gheorghe Tadici despre cum ar trebui asigurat viitorul handbalului românesc. Ce sa mai spunem la o treaba ca si aceasta ? Tadici, ca si Halagian în urma cu multi ani, este complet depasit de fenomen si, mai ales, de abordarea psihologica pe care trebuie sa o aiba un antrenor de handbal în relatia sa cu un colectiv de jucatoare care, accesoriu vorbind, mai sunt si niste tinere femei frumoase din secolul 21 !!! Azi nu mai tine cu metodele lui Trefilov, cu 2 palme peste gura la antrenamente, cu înjuraturi si urlete sau cu criticile la arbitraj permanente ori metode de gen « focu’ la ele ! ». Chipurile, domnul primar a avut o revelatie, si-a dat seama ca a gresit si vrea sa remedieze ! Este bine ca are aceasta abordare a lucrurilor dar cea mai buna proba a schimbarii sale în bine ar fi aceea de a tacea un pic mai mult, în semn de decenta pentru pagubele facute pâna acum. Sa încerce sa fie mai modest, sa taca mai mult, sa continue sa dea bani la handbal daca asta este pasiunea lui si sa actioneze în liniste, în spatele usilor închise, acolo unde se pot rezolva cu adevarat lucrurile fara tam-tam sau scandal si sa-si promoveze viziunea pentru handbalul din Baia Mare folosindu-se de dreptul lui cel mai elementar si simplu : dreptul sau de vot din adunarea generala a actionarilor ce reprezinta importanta sa, ca si reprezentant al statului român, în capitalul lui HCM Baia Mare. Toate cele enumerate mai sus poarta un nume generic simplu : decenta ! Asta va lipseste pentru moment, domnule primar, pentru a schimba si dumneavoastra dimensiunea. Iar atunci când veti reusi sa faceti lucrurile în ordine, câte unul la rând, când veti pune un presedinte de club care chiar dirijeaza (dupa o linie politica si strategica clara !), când veti avea un antrenor care chiar antreneaza jucatoare pe care el le-a adus si nu i-au fost bagate pe gât de altii, când veti respecta contractele de munca semnate cu jucatoarele si antrenorii, când nu va veti mai substitui structurilor de putere din cadrul clubului pentru a înfaptui « justitia grofeasca », ei bine atunci si numai atunci veti avea o sansa sa vedeti Liga Campionilor la Baia Mare !!! Intre timp, ar fi bine sa încetati cu demagogia de « bas de gamme » ! Ce frumos ne povestiti dumneavoastra cum Federatia de Handbal din România ar trebui sa reduca numarul jucatorilor straini dintr-o echipa la doar 3 (pe teren sau pe foaia de meci, nici nu mai conteaza !) ! Va reamintesc ca, de la hotarârea Bosman din 1995 încoace, data de CJCE în materie de footbal dar valabila în orice alt sport, in cadrul Uniunii Europene exista drepturile la libera circulatie al fortei de munca si de libera stabilire pe teritoriul uniunii. Este vorba despre principii fondatoare ale Uniunii Europene ! Asta înseamna ca, nici o federatie nationala, din orice sport din Uniunea Europeana, nu va putea limita numarul jucatorilor comunitari dintr-o echipa, fara sa conteze nationalitatea lor, fara a se expune unor sanctiuni în fata instantelor europene. De aceea, echipe ca si Chelsea sau Arsenal au jucat în campionatul Angliei la footbal de multe ori cu 11 straini pe teren (adica, non englezi dar comunitari !). O federatie nationala, ca si Federatia Româna de Handball de exemplu, poate limita prin regulament intern doar numarul jucatorilor EXTRACOMUNITARI dintr-o echipa ! Asta înseamna ca, daca aplicam propunerea dumneavoastra demagogica si ridicola la cazul HCM-ului, de la anul nu veti mai putea beneficia de o parte din urmatoarele jucatoare : Makeeva, Davidenko, Lobach (ce vin din spatiul ex-sovietic si deci, non comunitar), Arenharth si Do Nascimento (braziliene), Herrem (norvegiana), Gjorgjevska (macedoneana). Aici nu ar intra Dumanska (ce are si cetatenie româna acum), Abbingh (daneza) si Szücs (româno-maghiara). Dar, de ce nu ? Acest lucru v-ar permite sa mai reparati din ereziile comise sub înaltul dumneavoastra patronaj în ultima perioada si sa recuperati jucatoare ca si Tiron, Pârvut, Geiger, etc. À propos, cu un salariu ca si cel al lui Do Nascimento, câte jucatoare de genul lui Tiron ati fi putut avea la Baia Mare ? Aici nici nu mai discut despre cazul lui Bondar, una din inimile echipei de anul trecut si lasata sa plece ca si o masea stricata, sau despre acele jucatoare românce ce lustruiesc banca de rezerve a HCM-ului anul acesta fara ca antrenorul actual sa le dea cea mai mica sansa de a-si câstiga locul în echipa prin lupta dreapta ! Pentru ca acesta este un alt subiect fierbinte al momentului : relatia lui Tone Tiselj cu jucatoarele românce si mai ales cu Melinda Geiger ! Este clar ca maestrul are un dinte înpotriva jucatoarelor românce de la HCM, ca a plecat în relatia cu ele de la idei preconcepute despre jucatoarea românca în general si ca acest abces nu mai poate dura ca si înainte si trebuie spart cât mai repede. Câta vreme lucrurile mergeau bine în Liga Campionilor, aceste lucruri puteau fi trecute în planul secund ; acum nu se mai poate, cu atât mai mult cu cât senzatia mea intima dar extrem de dezagreabila este aceea ca Tiselj are mai multa încredere « prin definitie » într-o jucatoare straina, în special una ex-sovietica, decât în jucatoarea româna corespondenta. Chiar si atunci când lucrurile merg prost, prefera sa piarda pe mâna stranierelor decât sa dea cea mai mica sansa unei jucatoare românce sau unguroaice, ca tot veni vorba ! Iar, în ceea ce priveste gestiunea cazului Geiger, senzatia mea este una extrem de inconfortabila în ceea ce-l priveste pe Tone Tiselj ! De ce nu iesiti, domnule primar, acompaniat de antrenor, într-o conferinta de presa unde sa explicati transparent suporterilor baimareni diferitele cazuri personale de jucatoare si viziunea antrenorului în ceea ce priveste obiectivele sale si ale clubului pentru urmatorii 2 ani de exemplu ? Aici ati putea vorbi liber, fara sa fiti taxat de demagogie si fanfaronada ! Ati putea explica public viziunea dumneavoastra despre schimbarea regulamentelor federatiei române de handbal, ideea reducerii numarului de jucatoare straine din România si, mai ales, cum veti gestiona diferenta aceasta « suparatoare » pentru dumneavoastra între jucatorii comunitari si extracomunitari în conditiile în care « cursa aceasta a înarmarii nationale » HCM-ul a început-o iar CSM-ul are o politica de transferuri externe mult mai adaptata regulilor Uniunii Europene si axata pe jucatoare comunitare. Sau, nu merita publicul din Baia Mare o asemenea dovada de încredere si respect din partea dumneavoastra ? Asta sunteti pe cale sa (ne) sugerati ?

(3°) O problema profunda de TRADITIE si de filozofie handbalistica ; Felul în care fetele de la HCM joaca handbal reprezinta scoala româneasca de handbal si filozofia noastra ca si popor. Vrem nu vrem, la o privire atenta si corecta, la un asemenea meci, ca si în multe alte domenii din viata noastra de zi cu zi, reactionam asa cum suntem noi si cu calitatile si defectele pe care ni le-a harazit Dumnezeu înca din negura timpurilor. Poate ca suna pretentios ce spun dar, justement, ce înseamna asta ? Ei bine, asta înseamna ca desi am pierdut la Volvograd într-o atmosfera de biblioteca universitara, fara nici o presiune din partea publicului local, am pierdut într-un mod cât se poate de firesc si de normal pentru ca în fata noastra s-a aflat nu doar o simpla echipa feminina de handbal ci o întreaga SCOALA de handball, o filozofie de joc, cea rusa, pusa în muzica la capatul unei partituri scrise pentru o baza de selectie la scara unui continent. Lucrul acesta a fost vizibil si la Baia Mare în meciul tur dar, în meciul retur, acest aspect a sarit în ochi. Am jucat, noi selectionata feminina mondiala, cu o echipa rusa ! La noi a lipsit cîiniosenia aceea pozitiva pe om, care face ca fiecare duel este « împutit », lungit, ce consuma fizic jucatoarea ce încaseaza apararea, etc. ; la ele, nu numai ca au evitat la maxim duelul fizic dar, la nivelul lecturii de joc, aveau 2 viteze în plus pe fazele rapide de atac în linia noastra de 9 m. iar, în aparare, portarita lor a facut meciul ideal pentru a rezolva singura 50% din atacurile noastre. Asta este o statistica implacabila pentru ca, în fata, la noi, Paula Ungureanu a avut iarasi o evolutie din acelea ce nu vor ramâne în memorie, ca si aceea din partida cu Gyor, Abbingh a facut o prima repriza famelica iar apararea HCM-ului a fost una nedemna de acest nivel. Spun treburile acestea cu dragoste de suporter pentru ca de aici trebuie plecat : de la inconstanta incredibila a Paulei Ungureanu la acest nivel, de la inconstanta lui Abbingh, de la « gaurile negre » din aparare vreme de o întreaga repriza si de la încapatânarea lui Tiselj cu privire la anumite jucatoare. Cum sa recuperezi o prima repriza pierduta cu 18-11 altfel decât printr-un miracol ? Cel putin acum, Tiselj s-a adaptat în repriza secunda introducându-le pe teren pe Arenharth si pe Szücs iar meciul a fost altul ! Am câstigat repriza a doua cu 14-12, chiar daca rusoaicele au lasat-o mai moale, dar am vazut daruire la Szücs, la Nechita, la Arenharth, la Elisei !

Aici fiind, ajungem la cazurile Geiger si Szucs, mai ales. Felul în care Tiselj gestioneaza aceste jucatoare mi se pare penibil pentru un antrenor de nivelul lui. In ceea ce o priveste pe prima dintre ele, poti juca handbal multa vreme cu fete ce se daruiesc, ce mor pe teren, ce tac si încaseaza, etc. dar, la un moment dat, pentru a saruta înaltimile, ai nevoie de talent în stare pura pentru a face diferenta. Baia Mare nu are un alt profil identic cu cel al lui Geiger, ea este accidentata grav de peste 6 luni, revine în forma buna la momentul oportun pentru a te ajuta pe tine antrenor iar tu, ce faci ? O tii pe margine si o sanctionezi pentru ca ar avea gura mare sau ca nu ar avea o atitudine corespunzatoare a ceea ce tu ceri de la o jucatoare de acest nivel ! Dar, mon cher, acesta este postul tau, munca ta si pedagogia pe care tu trebuie sa o ai pentru a-ti putea impune deciziile în fata oricarei jucatoare ! Credeti ca Anja Andersen era usor de gestionat ? Era o « nebuna » în toata regula dar… ce talent ! Ar fi trebuit Vilbeck si Danemarca sa se priveze de ea sau sa o aprivoazeze pentru a extrage de la ea ceea ce este mai bun si frumos ? Rezultatul îl stiti, si la daneze si la Tiselj ! Poate ca felul de a fi al lui Geiger îl « sifoneaza » doar pe Tiselj si ar putea fi canalizat(a) de un pedagog mai fin, poate ca este mai inteligenta decat media jucatoarelor iar asta îi da un aer sfidator, poate, poate… La talentul ei si la viziunea jocului pe care o are, o putem acuza de orice numai de stupiditate nu ! Dar, un lucru este clar : ea are în ea focul sacru al talentului, gheata si flama în acelasi timp si în aceeasi secunda iar noi, în loc sa stim profita de asta, în loc sa o canalizam, o lasam pe banca doar pentru a ne arata muschii de antrenor dur si iscusit !

In ceea ce o priveste pe a doua, lucrurile sunt la fel de obscure. Este evident ca Tiselj nu o are la inima si ca face tot ce poate pentru a începe cu rusoaicele iar apoi, când lucrurile se încurca, face apel la ea. In mod regulat începe cu Makeeva, Lobach, Gjorgjevska, Abbingh, iar când ele explodeaza în aparare, face apel si la Szücs ! Asa a fost cazul practic de fiecare data de la venirea lui Tiselj la echipa si, în mod evident, la Volvograd. Dupa o prima repriza nedemna a acestei aparari, ce a atras si evolutia foarte slaba a Paulei Ungureanu, Szücs a intrat pe teren iar evolutia apararii a fost alta. Cum repriza a doua de la Volvograd a fost câstigata de HCM, este imposibil ca acest lucru sa nu-l puna pe gânduri pe Tiselj. El a dat dovada ca stie sa se adapteze si sa reactioneze dar cu câte o repriza de întârziere de multe ori... Pe de alta parte, întreaga vina nu este doar a lui. El gereaza jucatoare aduse de altii la echipa si poate ca, pe multe dintre ele, el însusi nu le-ar fi transferat niciodata daca s-ar fi ocupat de acest lucru la începutul sezonului. Poate ca le gereaza în functie de ce vede la antrenamente dar nu se poate sa nu vrea sa dea dovada si de mai multa pedagogie în gestionarea jucatoarelor cu o personalitate mai aparte. Poate ca îsi face planurile pe înca 2 ani, pâna la finalul contractului sau cu HCM-ul, dar atunci ar trebui sa tina cont si de faptul ca majoritatea jucatoarelor din lot mai au contract pe înca un sezon, ca vor trebui sa convietuiasca împreuna înca 12 luni, iar daca va continua sa le gereze astfel le va « pierde » pe unele dintre ele, unele ce nu sunt tocmai cele mai nepricopsite !

Iar acum, la final, revenim iarasi la scoala de handball si la filozofie. Ce handball vrem noi sa jucam ? In final four, avem 3 scoli de handball adevarate : scoala rusa, cea nordica si cea ex-jugoslava. Aici s-au câstigat titlurile importante de peste 50 de ani, ca este vorba de fete sau baieti. La fete, handballul din România nu a avut niciodata stralucirea de la baieti. Am avut o scoala feminina de handball la începuturi, prin anii 60, dar de atunci încoace nimic. Am mai scos capul, din când în când, cu generatii exceptionale de junioare dar pe care le-am pierdut mai apoi în drumul spre senioare. Paradoxal, spre deosebire de handballul masculin care este în moarte clinica de peste 25 de ani, la fete am mai miscat si ne-am calificat la mari competitii între timp si au mai fost rezultate bune si la echipele de club. Acum, avem iarasi o generatie de junioare exceptionala cu care riscam sa facem ceea ce am mai facut si cu celelalte înainte : sa o pierdem în loc sa o integram într-un program national coerent de performanta. Iar comparatia reala ar trebui sa fie facuta cu celelalte 3 sferturi de finala de Champions League unde unele echipe cu « staif » au « explodat » în zbor cel putin într-un meci din dubla mansa a sferturilor de finala. Deci, Baia Mare si CSM-ul nu pleaca de asa de departe spre înalta performanta în sezonul viitor ! HCM-ul a câstigat un meci în sferturile de finala ale Ligii Campionilor si a fost eliminata la o diferenta generala de 3 goluri în timp ce Viborg a explodat de 2 ori, Thüringer a sarit în aer la Larvik iar Vardar a sters pe jos cu Gyor în meciul tur ! Ei bine, acesta ar trebui sa fie razboiul adevarat al « frumusagului » de la primarie de la Baia Mare : sa creeze o scoala de hanball noua în România ! Sa înceapa prin a o repatria pe Tiron la anul, sa creeze un centru national de excelenta pentru handball la Baia Mare, sa se bata pentru crearea altora de acelasi tip în tara si sa se bata pentru creerea si perpetuarea de campionate de juniori corecte la toate nivelele de vârsta. Asa au facut Belgia la football, Franta la handball, etc. Sa se bata pentru finantarea unei sali polivalente noi la Baia Mare, de minim 5 000 de locuri, sa lucreze asiduu la structurarea solida a clubului pentru viitor, sa-i diversifice sursele de finantare si sa lase naibii comportamentele astea grofesti pe care le afiseaza în relatia sa cu echipa de handball din Baia Mare, el care a fost scolit la Viena ! Rezultatul ar fi acela ca, pe de o parte, handballul baimarean s-ar purta mult mai bine dar, pe de alta parte, el personal nu ar mai avea timp de atâtea aparitii pe la TV sau prin ziare. Strategiile de viitor nu se fac « din gura », la televizor, ci în liniste, în spatele usilor închise. Hai Baia Mare, hai HCM !!!

                                                                                      Ovidiu TRIFAN