Glorie ţie, cuvânt nemernic
tăvălit în tranşeele veacului
înşelat şi trădat
de toate gramaticile
şi de-a bogatului
şi de-a săracului
decorat după dezastre, ucis
şi înviat de gura arsă a poeţilor
haină de gală a fricilor mele
frunză amară a dimineţilor,
cheie a lumii, când te găsesc
îmi găsesc moartea prin poezie
glorie ţie, cuvânt nemernic,
glorie ţie.
A privi
A privi ca şi cum ai ucide
Imaginea de până acum
A schimba o minciună
Pe-o minciună mai mare
Un foc fără fum.
A privi - a uita din trecuta iubire
Clipele laşe de la-nceput
Şi îmbătrânirea din
zâmbetul care
adevăr ţi-a părut.
A privi – a muri cum mor
sunete vechi
din pierdute cuvint
tot mai orb, tot mai nins,
tot mai singur
tot privind înainte.
Sfârşit
Hei, sfârşitule, ce faci
hei sfârşitule, ce eşti
spinare de cal
ca pe-o cruce de deal
atâta minciună, atâtea poveşti,
un cuvânt sau o stare de somn
o boală a paşilor
care nu mai ajung
hei, tu, marginea marginii,
ochiul meu orb,
braţul meu ciung,
după tine potopul, spuneai
după tine tăcere
genialul poem al poetului mort
sfâşiat de mistere
hei, sfârşitule început
într-o clipă ce piere...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu