de Vasile BELE
Așa cum am promis, încă din numărul trecut al revistei noastre - an VII, nr. 1(7) / 2015, pag. 18, revenim cu alte noutăți, dacă vreți, în ceea ce privește activitatea copiilor de jandarmi. Isteți, harnici și inteligenți, disciplinați și mult prea serioși, cuminți peste măsură, nu se abat de la regula disciplinei învațate în familie sau la școală, învățate acasă, transmisă din generație în generație. Îmi permit să adaug și o ,,viziune” ... dacă această revistă, și această pagină, ar avea vârsta unui veac, sunt convins că și atunci, ca și acum, ar fi ce spune despre copiii noștri, despre copiii copiilor noștri!
Noi, îi apreciem și-i iubim pentru că sunt ai noștri, dar sunt cu fermitate convins că și dumneavoastră, cititorii, îi iubiți și-i apreciați pentru modestele lor fapte. Poate ar trebui să ne implicăm și mai mult în actul lor educațional. Probabil uneori insistăm și noi pe mărunțișuri, dar trebuie să-i lăsăm să fie cât vor și cât pot, copii. Poate ar trebui să-i susținem și mai mult în activitățile extracuriculare școlare, să le fim și mai aproape, să-i stimulăm cât ne stă în putință. Sunt copiii noștri și vor fi ai noștri, de acea am și propus această pagină – o dată în plus, pentru a le arăta că-i respectăm, că-i iubim și-i susținem.
Iată, alte amănunte din viața lor. Alte, noi amănunte, cu alți copii talentați, silitori și apreciați, promițându-vă, că vom reveni și în anii viitori. Și poate este momentul să rostim și un simplu, dar foarte important – Mulțumesc! Mulțumesc – din sufletul unui părinte împlinit.
Azi, îl vom prezenta pe Bogdan George Bele – elev la Colegiul Național ,,Vasile Lucaciu”, Baia Mare, clasa a XII-a – unul dintre cei silitori, isteți, care a demonstrat că pentru el, verbul ,,a învăța”, se conjugă foarte ușor, fără nicio greutate. Ambițios din fire, cu o gândire obiectivă, pe lângă celelalte merite, își lasă amprenta asupra literaturii, ,,copiind” (la modul frumos dar și serios de exprimare), într-o formă sau alta, modelul tatălui său. De această dată a trimis pentru revistă, un poem, unul dintre cele multe aflate în pregătire și o eventuală apariție editorială în volum de versuri, intitulat, simplu, așa cum vrea să pară până și el, ,,MULȚUMESC”. Iată creația despre care vorbesc!
,,Îți mulțumesc, Mamă, pentru toate ce-ai făcut,
Îți mulțumesc, Mamă, pentru felul în care m-ai crescut,
Pentru tot ce tu când eram mic mie-mi spuneai,
Pentru toate prostiile ce le făceam și totuși mă iertai.
Îți mulțumesc, Mamă, pentru că m-ai apreciat,
Dar îți mulțumesc mai mult că m-ai apostrofat.
Îți mulțumesc, Mămico, pentru toate ce mi-ai spus
Și mai ales pentru că mi-ai zis să merg cu capul sus.
Îți mulțumesc, Tată, pentru tot și toate,
De la tine-am învățat că valoarea unui om stă-n fapte.
De la tine am învățat mai totul,
Să muncesc, să mă distrez și chiar cum se face compotul.
Îți mulțumesc, Tată, că ai fost și ești aici,
Chiar dacă uneori meritam mai multe critici.
Îți mulțumesc, Tată, că ai fost un bun exemplu
Și că m-ai învățat că trupul meu i-un templu.
Vă mulțumesc, Părinți, pentru toate ce-ați făcut
Și sper că v-am creat un moment cât mai plăcut.
Vă mulțumesc, Părinți, și vă promit solemn,
Că vă voi face mândri și voi fi un om cât pot eu de demn.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu