Nu-i
zi de la bunul Dumnezeu în care să nu ni se furnizeze dovezi concludente că
oamenii se tot împuținează pe măsură ce populația lumii crește: pe unii
(găinari, tâlhari, violatori, criminali, scandalagii, teroriști, torționari)
ni-i pune sub ochi presa mereu în goană după senzaționalul la modă, acel senzațional
ce pendulează neobosit între dezagreabil și oribil, pe alții ni-i scoate în
cale păcătoasa asta de viață.
Dar
dacă pe primii ai posibilitatea să-i ignori (fie sărind peste cele mai penibile
pasaje din presa scrisă, fie ferindu-ți privirea de imaginile etichetate de știriști
ca fiind „cu impact emoțional”), nu la fel stau lucrurile pe trotuar sau pe
trecerea de pietoni, unde gorilele mai mult sau mai puțin tuciurii te înjură și
sunt gata-gata să te rupă-n bătaie pentru că ai curajul să protestezi după ce
nu te-ai lăsat strivit de mașinile lor bengoase, ori în predilectele cotloane
publice ale aflării în treabă, unde indolența și sfidarea birocraților, la fel
ca exasperarea și neputința solicitanților, a atins maxima înflorire cu
neprecupețitul ajutor dat de informatică.
Da,
căci și pentru unii și pentru alții este îngrozitor că astăzi, cu calculatoare
performante pe fiecare birou, evidențele s-au înrăutățit, iar serviciile către
populație urmează calea bătătorită a tărăgănării și așteptării, până ce
proverbiala răbdare românească ajunge să se convertească în resemnare: „Ca la
noi la nimenea”; sau: „Ce naiba poți să faci? S-a schimbat nițel forma, dar
fondul balcanic a rămas același”...
În
atari condiții imoral-birocratice, mai poate să mire pe cineva faptul că,
bunăoară, toate evidențele și statisticile românești postdecembriste sunt mai
puțin demne de încredere decât prognozele meteo pe termen lung? Păi dacă încă
nu se cunoște cu exactitate numărul locuitorilor din România zilelor noastre
(este de presupus că nu se dorește așa ceva de către sforarii politici și
uneltele lor poreclite statisticieni!), atunci e lesne de priceput cam ce
harababură domnește în statisticile oficiale ce privesc situația pe categorii
de vârstă și profesiuni, numărul de școlarizați și de analfabeți (inclusiv
aceia cu patalamale), numărul de bolnavi pe tipuri de boli, suprafața pădurilor
rămase ca prin minune și cea a terenurilor înstrăinate, consumul pe cap de
locuitor la energie, apă și alimentele de bază, numărul de creșe, grădinițe, școli,
spitale și așezăminte culturale funcționale, precum și mulțimea acelora care
sunt lăsate în paragină, numărul în continuă creștere al lăcașurilor de cult și
al șomerilor înregistrați (cu toții dintre laici), că de toți ceilalți are știre
doar Atotputernicul etc., etc.
O
să mi se răspundă că, în pas cu sporirea trebuințelor sociale, evidențele s-au
înmulțit și diversificat (pașapoarte, autoturisme, turiști, importuri,
exporturi) și că toate astea se corectează din mers. Foarte bine, zic eu, dar
aceste tinichele legate de coada modernismului, cu ce-l ajută pe bietul român
strivit de nevoi, taxe și umilințe?
N.B.Aflu de pe internet cum neoamenii cu
putere de decizie planetară (în principal ipocriții americani și sculele lor de
la O.N.U.) caută de zor soluții pentru reducerea populației globului cu...90%!
Asemenea soluții există. Totul e ca păpușarii mondiali să le pună în funcțiune
la turația lor maximă: conflicte militare, foamete prelungită, îmbolnăvirea pe
capete cu alimente și băuturi intens chimizate, uciderea oamenilor sănătoși cu
vaccinuri obligatorii și a bolnavilor cu medicamente contrafăcute etc. Citind
atari grozăvii, îndată te întrebi dacă unele epidemii nu sunt provocate precum
crizele economico-financiare și dacă atacurile teroriste nu sunt dorite, poate
chiar încuviințate taman de aceia care după consumarea lor varsă lacrimi de
crocodil. Nu cred că prin mijloacele lor ultraperfecționate de supraveghere și
prin agenții lor infiltrați peste tot, inumanii cârmuitori ai planetei nu au știre
din timp de asemenea intenții și nu posedă mijloacele prompte pentru
neutralizarea lor...
Sighetu
Marmației, George PETROVAI
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu