POESIS - IOAN DRAGOŞ

Ordinea viselor

”să pari liniștit să numeri în gând

să nu te grăbești

să înțelegi bine ordinea viselor

cartea deschisă pe genunchii ei

poate fi citită numai în anumite zile

am ajuns

dar am uitat gestul potrivit

se mai pot vedea încă urmele luminoase

mă chemați să-mi fac datoria până la capăt

vă mulțumesc

dar sunt puțin obosit

de slăbiciunile mele omenești

învăț dimensiunile capcanei

până la cele mai mici amănunte

să nu te grăbești

mergi oricum pe drumul de care ai fost lipit

cărțile patul hainele

tăcerea unei uși

întotdeauna caut ceva ce-mi lipsește

ceva de care nu am nevoie

dar îmi lipsește

chei căzute

zilele se-nșiră după mireasma ta

foarfecele începutului și sfârșitului

iedera la locul ei tăcut

sărutul de sprijin

așteaptă la cotiturile timpului

să înțelegi bine ordinea viselor

transcrie limpede totul

hai să-i lăsăm pe alții

să aibă parte de putere”

Panica de toamnă

”tu încui toate ușile toate sertarele

spune gellu

pentru că ceea ce aștepți este dragostea

e de mirare cum de-a ajuns scriitor

spun martorii

înclinațiile lui indicau o viitoare îndeletnicire practică

busuioc și cimbru

degetul înmugurit pe trăgaci

văzătorul de viitor

caută afrodisiac pentru muncă

ordinera de zi încărcată

patruzecișiunu de proiecte pe ordinea de zi

și încă opt  suplimentare

câteva cuvinte mototolite

până la suferință

până la versul liber de sarcini

acum nimic nu ți se mai poate întâmpla

ei au fumat

toate întâmplările de peste zi

amănuntele sociale se uzează 

cu glugă sau fără glugă

frunzărim tăcerile lor

unii au rămas țintuiți în mijlocul străzii

ca într-un gol de ușă

cuvintele îi culeg

și-i trimit spre viitoare îndeletniciri practice

oricum există 

și se apropie

marea panică de toamnă”

Beneficiile busuiocului și cimbrului printre adâncituri și rotunjimi

”pentru fiecare cuvânt

ei aleg altele cinci

poruncitoare între nimic și nimic

aidoma întinderilor cu nisipuri mișcătoare

unde și pasul și temelia

au parte de aceeași acoperire

se miră femeile se miră bărbații

și după ce ascultă destul

se întorc acasă nedumeriți și somnoroși

benerficiile busuiocului și cimbrului

cresc în putere cu fiecare clipă

pentru tânăra femeie

care pleacă să se joace cu dinții verii

iar poetul seferis se-ntreabă

există oare printre aceste linii frânte

aceste creste aceste piscuri

aceste adâncituri și rotunjimi

oricum cineva știe totul

și ne lasă să înțelegem asta

noi alergăm declamăm gâfâim

spre ora unei disponibilități totale

așa am ajuns la pagina cincizecișicinci

umblând prin grădini

deprinși cu mersul peste câmpuri

alergăm suta de metri prin urzici

suta de arome prin bucătărie

urmează primele semne ale pulsului mare 

țara făgăduinței mai scoate din când în când

câte-un țipăt printre cuvintele lor

în unele împrejurări bătute de vânt

țipătul chiar se aude”