Poetul Nicolae Scheianu s-a născut în Scheiu,
Dâmboviţa, în 20.09.1957. Este absolvent de filologie. A lucrat ca profesor de
limba română şi engleză în şcoli şi licee importante băimărene, redactor,
funcţionar în administraţie; în prezent este consultant artistic la Centrul Creaţiei Populare
Maramureş din Baia Mare.
Este la al doilea
volum de poezie după „Haine groase şi cărţi de citit” (Editura Cybela, 1996). Recentul volum scos pe piaţă „Pietre din
potop” este deosebit de compact, unde poetul Scheianu consideră cuvântul ca o
piatră (are greutate), cuvintele ca nişte pietre, poţi să le arunci sau poţi să
le laşi să tacă. Poemele au densitate, metaforele se găsesc la tot pasul iar
poetul imaginează un ţinut mitologic în care corăbiile plutesc când prin ape învolburate,
când pe nisipul timpului ireversibil. Eu ştiam că Nicu Scheianu scrie bine, că
se autocenzurează, că-i place lucrul bine făcut, deci trainic şi peren. La cei
aproape 60 de ani Nicu Scheianu tipăreşte, pentru sufletele noastre şi
literatura română doar a doua carte, motiv de reflexie pentru cei, din zilele
noastre, care scot pe bandă rulantă cărţi sau poate maculatură.
Vă propun dumneavoastră,
cititorilor noştri, două poeme:
Peisaj într-un oraş din Est
„Am trecut pe
lângă un om rezemat de un zid
câtă emoţie câtă
încrâncenare
şi ce statui
grandioase
lângă omul
plângând rezemat de un zid
într-o ţară din
Est de demult
sentimentele
noastre erau sovietice
fiica mamei Rusia
la care sugea tot imperiul
aveam privirea
căzută pleoştită
şi buzunarele
pline de nimic şi de frunze putrede
peste noi sufla
crivăţul ca într-o baracă spartă
şi uliţele
noastre erau croite-n taiga
scriam clandestin şi ne ascundeam conspirativ în
case
ne ziceam vom
afla şi noi într-o zi
o istorie poate
mai omenoasă
în care ne vom
înghesui cu toţii fericiţi
am dat nume noi
guberniilor tale
ţi-am escaladat
munţii
am coborât în
grotele tale
ţi-am jefuit
comorile trupul
ţi-am băut vodka
ţi-am furat samovarul
am scris cu
litere latine toate astea
în cartea mea de
limba rusă”
Pietre din Potop
„Am coborât
deodată cu norii
printre muri şi
aluni
la apa Potopului
cu un gest – ca
al apostolilor
am despicat
perdeaua
de sălcii şi
răchite
şi m-am prăvălit
în apele lui
pe care pluteau
petale uscate de
măr
şi-atâtea vremuri
în care n-am fost
cu-atâtea umbre
pe care
nu le voi vedea
am putea rămâne
aici
pe malurile lui
între singurătăţi
ocrotitoare şi
bune de leac
să-ncercăm să
amăgim ziua
să aprindem focul
– ţi-am zis
ia din cuib puii
de mierlă
şi-adu-mi-i în
palme
laolaltă cu
mierea din sfârcuri
şi cu cimbrişorul
sălbatic
de la răspântii
tu îţi spălai
sânii şi cântai
un cireş în pârgă
plutea parcă-n zări
eu culegeam
pietre din Potop
rostogolirea lor
pe prundiş
îmi răsună
şi-acum în auz
ca un morman de
secunde
înghesuindu-se
toate
într-o singură
viaţă”
Despre Domnia Sa Ciprian Chirvasiu spune că: „Nicolae Scheianu
este unul dintre poeţii români contemporani care publică extrem de rar între
coperte. Şi ştie cu exactitate ce face” iar poetul Ion Mureşan crede despre
acest volum că este : „…o carte de poezie din care să nu poţi scoate nimic şi
în care nu poţi adăuga nimic fără să strici. O astfel de carte este Pietre din potop de Nicolae Scheianu.”
Suntem întru
totul de acord cu poetul Ion Mureşan!
Gelu DRAGOŞ
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu