Înclin
să cred că tot omul (a se citi românul) cu un dram de minte este convins de
adevărul găzduit în următoarele spuse: „Politica e cea mai profitabilă aflare
în treabă” și „Politica-i pentru partinici mumă, iar pentru toți ceilalți este
ciumă”.
Firește,
mi se va răspunde că lucrurile nu stau chiar așa. Din următoarele motive:
a)Au
existat destui partinici care au luptat din răsputeri pentru binele oropsiților,
doar astfel – cu vizionari, idealiști și martiri – fiind posibil indiscutabilul
progres al omenirii în plan economico-social (numai aici, căci în plan
moral-spiritual actuala tendință a omenirii este înspre regres);
b)Absența
partidelor ar îngreuna enorm de mult
actul guvernării, criza politică prelungită fiind echivalentă cu eticheta de
stat neguvernabil.
Iar
eu spun că excepțiile au însușirea lor aparte nu de-a schimba, ci de-a întări
regula monolitico-gășcărească a partidelor corupte (Valeriu Zgonea a fost
exclus din PSD pentru justul său punct de vedere vizavi de penalul președinte
Liviu Dragnea), o regulă avansată la rangul de cod al fidelității stupide prin
axioma „Cine nu-i cu noi este împotriva noastră, deci trebuie mătrășit”!
Apoi
că ieșirea partidelor ticăloșite de pe scena politică prin deșteptarea
alegătorilor, disoluție sau suspendare n-a fost și nu va fi un cap de țară, ci
un act benefic pentru România și masa cetățenilor amarnic înșelați decenii la
rând. De-abia atunci se va putea vorbi de-o schimbare spre mai bine, locul
corupților fiind luat de independenți onești și de consilii compuse din concetățeni
valoroși. Adică toți aceia care acuma, în epoca ticăloșilor, grijesc de
lucrurile sfinte și nu consimt să arunce mărgăritarele înaintea porcilor...
De
altminteri, a guverna într-o făcătură globalistă de felul Uniunii Europene este
un veritabil abuz de limbaj. În noua conjunctură politico-economică, guvernarea
unui stat docil ca România n-are nimic de-a face cu rectificarea, respectiv cu
gândirea așa-zișilor cârmuitori autohtoni, ci numai și numai cu aplicarea
urgentă și fără crâcnire a recomandărilor obligatorii (sic!) venite de la
Bruxelles. Vasăzică un lucru extrem de lesnicios pentru orice demnitar fără
demnitate. Și tocmai de aceea unul imposibil pentru cineva cu caracter și
coloană vertebrală!
Cu
toate că românii nu sunt auziți în politica internațională (cum arătam mai sus,
în cea națională sunt simpli executanți) și în pofida faptului că pretutindeni
în lume prin democrație se înțelege „a lua de la săraci pentru a da celor
putrezi de bogați”, aleșii noștri independenți pot contribui la îndreptarea
macazului politic înspre nevoiași prin legiferarea unui tardiv act de dreptate:
Confiscarea tuturor averilor dobândite pe căi necinstite! Atunci ar fi suficienți
bani pentru plata datoriei externe, școli, spitale, autostrăzi, cercetare,
pensii și salarii.
E drept că din acești bani pot fi făcute multe
investiții și poate fi plătită datoria externă. Dar nu pot fi tratate rănile
sufletești ale milioanelor de români, toți aceia care au fost storși ca niște
lămâi pentru ca nelegiuiții să se scalde în murdarul lor belșug!
Sighetu
Marmației,
George PETROVAI
14 nov. 2016
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu