Nimeni
nu scapă de problemele existențiale,
nici ca individ și nici ca
popor. Asta a hotărât Atoatefăcătorul la izgonirea perechii adam-evice din Eden
(„În sudoarea feței tale
să-ți mănânci pâinea până te
vei întoarce în pământ, căci din el ai fost luat...” - Genesa 3/19) și ăsta
este inevitabilul sens al vieții
(obișnuim să-i spunem destin),
respectiv al istoriei umane, până la Judecata finală.
Dar care
nație se poate compara cu nația română în ceea ce privește încercările și paradoxurile istoriei sale? Iată câteva dintre ele:
poporul român, cel mai statornic din Europa și continuatorul fabuloasei civilizații traco-getice, despre care învățații lumii
afirmă că poate fi considerată axa culturii universale, astăzi se resemnează în
postura de codaș între
popoarele moderne; România este țara cu însemnate resurse ale solului (milioane de hectare
de pământ bun de uns pe pâine) și
ale subsolului (petrol, gaz metan, aur, sare, metale rare etc.), dar unde se
trăiește cel mai prost din
întreaga Uniune Europeană și
unde traiul celor mulți se
înrăutățește de la un an la altul; în sfârșit, dar nu în ultimul rând, spațiul carpato-danubian este locul unde de 27 de ani
coexistă speranța cu
deznădejdea, demnitatea înrobită cu nedemnitatea înrobitoare, cumsecădenia cu
nerușinarea, cinstea cu tâlhăria
ca-n codru, adevărul tot mai timid cu minciuna tot mai agresivă, credința sinceră cu necredința ipocrită, cumpătarea cu risipa, sărăcia generalizată cu
sfidătoarea opulență a
clanurilor mafiote, rara cultură rafinată cu frecventa subcultură, bunul simț cu neamul prost, majoritatea adusă la sapă de lemn cu
minoritatea ciocoizată.
1)Prima
problemă care iese în evidență
la încheierea alegerilor parlamentare este sadica plăcere (sau poate că inconștiență?!)
cu care poporul român înțelege să-și prelungească suferința prin votul dat. Și astfel, vorba lui George Orwell, el nu poate fi
considerat victimă, ci complice la propria batjocură și mizerie.
Ce anume i-a îndemnat pe
românii ieșiți la vot (sub 40%) să împingă PSD-ul spre cea mai
categorică victorie din întreaga sa istorie postdecembristă (firește, cu excepția acelei năucitoare perioade când era doar embrionul
FSN-ului)? Aici nu e vorba numai de aspectele exterioare (erorile comise de PNL
și mesajul eminamente emoțional întrebuințat de PSD în campania electorală), ci de-o îndârjită și de-a-ndoaselea componentă psihologică: pe de-o parte
votul la grămadă al electoratului său fidel (vezi roșul neîntrerupt din București, sudul și estul României), pe de altă parte, aș spune eu, este nesperatul ajutor venit din partea
acelora care se declară liberali în formă (medici, profesori, avocați, notari, funcționari publici), dar care în conținut au tot interesul financiar-material să mențină actuala stare de lucruri. Da, căci este știut că în apele tulburi se pescuiește cu mai mult spor...
Bunăoară, ce interes ar
avea un chirurg bun ca lucrurile din România să intre pe un făgaș al normalității liberale (un liberalism cu care chiar grosul
liberalilor de azi are prea puțin
de-a face), când el, pe spezele statului, merge în fiecare zi acasă cu câteva
mii de lei? Îi mai surâde perspectiva de-a primi o leafă mai mult decât decentă
(de pildă, 2000 de euro), cu condiția ca să renunțe pentru totdeauna la mită? Tot așa, ce interes are un profesor de matematică sau limbi
străine ca lucrurile în țară să fie
curate ca lacrima, când el dă meditații pe rupte (zilnic mai multe serii de cîte 5-6 elevi),
bani din care statul nu primește
niciun sfanț. A nu se uita preoții și
pastorii, care sunt salariații
statului, dar nu consimt să dea Cezarului ce-i al Cezarului din sumele încasate
(de ei, nu de vreun membru al consiliului parohial și pe bază de chitanță!) pentru mulțimea serviciilor religioase prestate...
2)O altă sâcâitoare
chestiune este în legătură cu tenebrosul algoritm de atribuire a mandatelor
prin redistribuire. Dacă procesul de redistribuire al voturilor indirecte
(rămase după faza de atribuire directă a mandatelor) urmează logica „Celui ce
are (a prins pragul electoral) i se dă proporțional cu scorul obținut la scrutin”, calculele ulterioare au darul să te
lase cu gura căscată prin surprinzătoarele rezultate la care, potrivit legii,
trebuie să se ajungă printr-un preasucit raționament politic. Păi da, căci asta face ca repartizarea
mandatelor în faza redistribuirii să nu se mai sinchisească de supremul
argument al totalului voturilor obținute de către formațiunile politice.
De pildă, pe țară și
la nivelul județului
Maramureș, liberalilor le-au revenit
21% din totalul voturilor valabil exprimate, la care se adugă circa 2% prin
redistribuire. PMP a obținut la
nivel național cu ceva peste 5%
(de-abia a prins pragul electoral cu voturile venite din Basarabia), iar după
redistribuire va primi un mizilic de 0,5%. Dar în pofida faptului că peneliștii maramureșeni au de 2,5 ori mai multe voturi ca pemepiștii (aproximativ 8%), după (i)logica legii, mort-copt cel
de-al treilea mandat de senator trebuie să revină formațiunii mai slab creditată. Și iac-așa
PNL Maramureș, potrivit simulărilor
(încă nu s-a comunicat oficial) va avea un singur deputat (cacofonica doamnă
Viorica Cherecheș), iar
PMP-ului o să-i revină un mandat de senator (Severica Covaciu, o altă
cacofonică doamnă) și unul de
deputat.
Vasăzică, noua lege a
alegerilor este la fel de proastă ca precedenta, dar cu mult mai păcătoasă:
fără să țină cont de referendumul
din 2009, a redus numărul șparlamentarilor
la plesneală (nici vorbă de maximum 300 cum s-ar fi cuvenit), dar a menținut hazoasa făcătură cu redistribuirile anapoda, precum și posibilitatea ca reprezentanții minorităților să intre în parlament cu mai puțin de jumătate din baremul fixat pentru independenți. Asta da echitate!
3)Cea de-a treia chestiune
privește desemnarea premierului:
Va fi Liviu Dragnea, ori Tăriceanu va trăda din nou, în speranța c-ar putea deveni premierul dreptei?...
N.B.: Cât despre înțelepciunea (sic!) dovedită de poporul român la alegeri,
iată părerea lui Gustave Le Bon (Psihologia
maselor, Editura Științifică, 1991) despre mulțimi: „Acțiunea
inconștientă a mulțimilor, substituite acțiunii conștiente
a indivizilor, reprezintă una din trăsăturile distinctive ale epocii actuale”.
Tăcerea este de aur în fața unui
argument cu o asemenea greutate...
Sighetu Marmației, George PETROVAI
15 dec. 2016
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu