Ministrul
Educaţiei, Mircea Dumitru, a „reglementat” printr-un ORDIN câte ore poate şi
trebuie să lucreze la TEME pentru ACASĂ un elev român! El a arătat că în
învăţământul primar, timpul pe care trebuie să îl petreacă un elev pentru a
face teme nu trebuie să depăşească o oră, iar la gimnaziu, două ore. Citez:
„Pentru învăţământul primar, de asemenea, este un cuantum de ore pe care
trebuie să îl petreacă acasă ca să facă temele, care nu trebuie să depăşească o
oră. Pentru învăţământul gimnazial, creşte gradual la două ore. Pentru liceu,
sigur că trebuie să fie ceva mai mare. Asta este o obligaţie pe care trebuie să
o coreleze fiecare dascăl, fiecare profesor, fiecare educator cu ceea ce
gândeşte că este cuantumul de rezolvare a unei probleme sau sarcini sau a unei
teme. Trebuie să gândească că este un prag, o limită de tolerabilitate pentru
un elev care se află la o vârstă foarte fragedă şi care nu poate, nu are
capacitatea psihologică şi biologică să se concentreze intelectual asupra unei
astfel de sarcini după ce a stat un număr foarte mare de ore la şcoală”.
Se vede
clar că dumnealui n-a predat la catedră în zilele noastre, când „reforma” din
învăţământ a fost făcută praf de către o pleiadă (cu mici excepţii) de
pseudominiştri. Astăzi elevii vin la şcoală fără să-şi facă temele, fără să
memoreze o definiţie la matematică sau fizică sau să înveţe o poezie la limba
română, iar tu, dascăl serios, cu studii psihopedagogice, stai şi te uiţi la
el, aşa cum ar face ciobanul la păscutul oilor, pentru că tu, dascăl român,
n-ai voie să-l jigneşti pe elevul şmecher şi plin de drepturi, că de obligaţii
uită, n-ai voie să-l tragi de urechi (poate îţi dă liceanul una peste „bot”
dacă îi pui întrebări incomode, de genul: „Ce ai avut de pregătit pentru astăzi
la biologie?”), n-ai voie să le spui părinţilor că este dezinteresat sau leneş,
că imediat fac sesizare la directorul şcolii sau la inspectorat şi afli cu
stupoare că tu nu... „eşti de valoarea copilului lor”.
Nu
contest faptul că sunt dascăli care vor trăi mult, în sensul că nu se
stresează, nu-i interesează performanţa şcolară, nu pun suflet, sau pur şi
simplu sunt depăşiţi de noile realităţi din educaţie. Sunt şi dascăli care nu
apucă să-şi predea materia la clasă, din diverse motive, şi, ca să nu rămână în
urmă conform planificărilor, aleg varianta cea mai uşoară: le dau elevilor de
conspectat din carte ceea ce nu au apucat să predea ei.
Consider
că adevărul este ca întotdeauna undeva pe la mijloc!
Dacă
asta crede domn’ ministru că ar fi soluţia pentru problemele din învăţământ,
atunci eu o să respect ordinul cu sfinţenie, dar ce ne facem cu elevii care
pică testele naţionale, cu problema lipsei de manuale, cu mobilierul uzat şi
frigul din sălile de clasă, cu scrierea pe nişte table de pe vremea lui
Pazvante, sau cu mersul la toaleta din curte şi lipsa apei potabile din
majoritatea şcolilor din mediul rural. În rest, este bine! După 27 de ani de
„democraţie”, se revine la ORDIN, ca pe vremea lui „Tătuca”: cât trebuie să muncim,
ce să mâncăm, cât să dormim, câţi copii să facem, cât program TV şi ce să
urmărim la televizor! Domnule ministru Mircea Dumitru, cu privire la reducerea
volumului de muncă individuală în favoarea conţinutului orientat spre viaţă şi
practică, pe când un nou ordin? Dar în legătură cu trecerea de la educaţiile
clasice (intelectuală, morală, estetică) la „noile educaţii” în continuă
extensie şi multiplicare în ţările Uniunii Europene, pe când un micuţ ORDIN?!
Noi, dascălii cărora le pasă de viitorul acestor copii, îl aşteptăm de ceva
timp...
Gelu Dragoş
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu